Bilet

Cand vei citi biletul pe care l-am aruncat pe masuta din sufragerie probabil nu vei mai ramane decat cu amintirile care ne-au legat si cu mirosul parfumului meu impregnat in perna ta si pe cearsaful in care te desfatam in fiecare seara.Cafeaua ti-am facut-o si am lasat-o acolo unde o gasesti in fiecare dimineata,doar ca am omis sa mai pun mult zahar,cum iti place tie, deoarece daca faceam acest pas probabil ti-as fi umplut cana cu sare si daca as fi ramas ti-as fi turnat-o in cap.Sunt constient ca ma voi desparti de multe odata cu acest ultim ramas bun,ma voi desparti de canapeaua din sufragerie care era asa de rece vara,deoarece erai tu acolo,si atat de calda si primitoare iarna,incat am uitat numarul datilor in care am adormit pe ea si am refuzat sa mergem in dormitor,canapeaua pe care ma tranteam dupa-amiezile de vara cand veneam obosit si tu zarindu-ma sareai imediat pe mine spunand ca ti-a fost dor.Ma voi desparti de calculatorul nostru comun in care am pus atatea poze din excursii si vacante,si sarbatori alaturi de prietenii nostri cei mai dragi.De balconul in care imi fumam serile tigarea si o data cu ea si grijile si te auzeam mereu venind si asezandu-te pe piciorul meu,imi spuneai “tot o sa te fac eu odata sa o lasi ca nu-ti face deloc bine”.De biroul unde am plans de nenumarate ori cand scriam un roman sau notam ceva pentru mine.Sunt constient de toate astea dar sunt inconstient cand scriu acestea.

Ti-am lasat DVD-urile acolo unde le tinem mereu,nu am nevoie de ele,imi vor aduce aminte de momentele in care ma faceai sa plang prosteste la un film romantic pe care desi il catalogam drept “film de duzina” langa tine cand iti simteam lacrimile pe umar era mai mult decat un simplu film.Mi-am pus lucrurile necesare intr-un rucsac cu care probabil imi voi petrece ceva timp de acum in colo,solitar pe sosele incinse si pe caldura torida.Mi-am mai lasat din blugi si tricouri “acasa”,stiu ca te vor macina lucrurile acelea ale mele si-ti vor aduce multe lacrimi pe fata,dar de vrei arde-le nu o sa ma mai intorc dupa ele. Ti-am sters numarul meu din agenda,probabil nu mai vei avea nevoie de el,unde ma duc eu,nu e loc si de telefoane mobile.Iarta-ma ca ti-am provocat aceste multiple traume pe cord cu aceasta plecare si ca nu ti-am spus in fata si am preferat sa las un bilet,dar ma stii,sunt un las nu as putea niciodata sa-ti spun astea uitandu-ma in ochii tai.Motiv de plecare? nu am.Am petrecut cele mai frumoase clipe alaturi de tine si ma bucur nespus,dar iar ma comport copilareste si iau decizii extrem de proaste si desi sunt constient,tot o fac.Stiu ca pana sa ajungi sa citesti aici,foaia va fi plina de lacrimi ale tale,dar sa nu crezi ca eu nu am varsat lacrimi de regret si de iubire.Ma voi duce la avion,probabil cand vei termina sa citesti eu ma voi uita cum avionul decoleaza din LAX(Aeroport din Los Angeles) si ma duce catre,nu stiu unde.Sunt unul dintre acele mii de persoane care pleaca din California cu un rucsac si cu o inima in palme,sunt unul dintre acele sute de mii de persoane ciuruite de dragoste care in timp ce urca spre un avion care pleaca din L.A intalneste privirile altor sute de persoane care ajung in L.A,entuziasti ca vor iubi cu adevarat si natangi gandindu-se ca acolo vor ramane,iubind,nestiind ca peste un timp se vor regasi exact in persoana mea.

Trebuie sa plec,inchei aici.te sarut dulce!

P.S: Nu uita ca vei ramane adanc infipta in atriile si ventriculele mele,mereu!

Copyright © Dan Novac