Monthly Archives: Iulie 2009

B.U.G Mafia-Viata noastra(volumul 2)

Posted on

Dupa 3 ani de absenta baietii de la B.U.G Mafia se intorc cu un nou material,este vorba de VN2,piese vechi remasterizate+1 piesa si un videoclip nou! Este in special pentru cei care nu au uitat..pentru cei care au crescut cu piese precum: Romania,Doua dube,Am sa-ti zbor capatana,N-ai fost acolo,De cartier,Poveste fara sfarsit si multe altele.Pentru cei care nu si-au pierdut speranta indiferent de ce fel de influente au avut baietii. In data de 11 august albumul va fi disponibil cu Gazeta Sporturilor la pretul de 7 Ron.CUMPARATI-L!

In care filozofez…

Posted on

Au trecut multe zile de cand nu am mai „pus condeiul pe foaia indoita,scorojita de timp,abundenta de vise si ingalbenita de trecutul anilor mei” (am pus ghilimele fiindca nu pot caracteriza chiar asa o pagina virtuala,nu este citat).Am facut destule in ultimul timp,nu o sa le povestesc fiindca sunt doar pentru cei ce au avut parte si nici nu as putea exprima sentimentele  profunde pe care le-am trait.Mi s-a aratat intr-o singura noapte ce inseamna prietenie adevarata,intr-o singura noapte au vrut si stelele sa mi se arate in numar foarte mare,simteam ca am toata bolta cereasca pe umerii mei si o pot sustine fara nici o jena,foarte usor.Daca as stii multe raspunsuri la intrebarile mele as avea si mai multe intrebari asa ca prefer sa ma relaxez si sa las totul asa cum pica in momente ca acelea.De un lucru sunt sigur,niciodata nu voi afla intreg adevarul,voi stii mereu ca tot ceea ce este frumos trece dar m-am obisnuit sa gandesc asa si cand vin peste mine cele rele(frate,daca trece tot ce e bun si frumos cum sa nu treaca ce e rau?!).Am mai invatat ca frumusetea este trecatoare si are pete si oricat ai vrea sa faci pe cineva sa te iubeasca,daca nu este in aceea chimie cu tine, niciodata nu se va intampla asa ceva.Stiu ca daca vrei cu adevarat poti face lucrul acela si ma simt in stare sa fac multe lucruri pe care le visez.Eu spun ca nu se merita sa plangi cand e de rau,este recomandabil ca acele lacrimi sa le pastrezi pentru momentele in care plangi de fericire.Intuiesc multe lucruri schitate de o persoana,mereu am fost bun la asta imi dau seama de stari cum ii vad fata si uneori ma intreb sunt sau nu nebun?Este oare iubirea cel mai frumos sentiment si nu este trecatoare?Intrebarea asta ma framanta de mult timp stiu doar ca iubirea este sora buna cu ura!Oare Da Vinci vroia sa faca de la inceput acel aparat de zbor sau i-au venit ideile pe parcurs?Oare eu am vrut sa fie asa postul acesta de la inceput sau l-am construit cu idei de minut?Oare eu ma pot pune langa Da Vinci vreodata…?

Sper sa intelegi…

Eu,tu si un roller coaster

Posted on

Tot ceea ce veti vedea scris mai jos a fost mai intai scris pe un caiet intr-o seara tarzie:Enjoy!

„E trecut de 2 AM si eu nu am somn,ma gandesc doar la unele momente pe care le-am visat alaturi de cea mai draga fiinta pe care o cunosc.Nu-mi vine sa cred ca mi-am scos agenda si am inceput sa scriu pe foaie,nu pe calculator.Imi trec prin burta o gramada de fluturasi,parul uneori mi se ridica pe sira spinarii,sunt plin de vise la ora asta.Scriu groaznic,nu am mai scris cu pixul pe foaie ceva mai lung de la inceputul vacantei,din scrisul meu caligrafic am facut o mazgalitura.Un tantar nu-mi da pace! E aiurea ca tot ce scriu acum maine voi scrie pe calculator mai exact aici pe blog(ce aiurea suna fraza asta cand scrii pur si simplu pe o foaie).Incerc sa ma obisnuiesc cu fusul orar din SUA desi-s in Romania(pentru mai tarziu):)).Ma abat rau tare de la subiect,dar macar acum am inspiratie.Suna a pagina de jurnal,dar ce conteaza tot o pagina din viata mea este ca si restul posturilor.Revenind la titlu e vorba de o conversatie lunga cu Flo despre un viitor comun.Si cum e vara gandul ne e numai la distractii si asa am inceput sa cautam imagini cu roller coaster-e si parcuri de distractii.Tot ce am gasit ne-a facut sa visam pana la epuizare(si ce vise..ahh).Mi se pare groaznic tot ceea ce am scris pana acum dar voi pune pe blog fiindca asa am fost cu gandul de cand am inceput sa scriu.Oooo da! Roller coaster-e si multa distractie.Cum va fi atunci cand ne vom urca in unul si vom spune celor de jos sa ne faca poze iar noi vom face tot felul de fete-fete?..pff!Vor veni si momentele astea.Whateva’ noi le asteptam si muncim pentru ele.Nu renuntam la nici un vis!Cum sa inchei mai bine decat cu : Europe Park,venim!!!

Doar prietenii adevarati stiu de ce…!

Posted on

Nu am de gand sa stric nici o prietenie cu acest post fiindca sunt o fire mult prea pacifista si sociabila si-mi respect amicii.Pana la o varsta mi-am format un anturaj si pot spune si ma pot mandri cu faptul ca „am un anturaj ce-mi cade ca turnat” la momentul actual.Anturaj pentru mine inseamna tot ceea ce eu numesc prieteni de incredere,prieteni pe care ma pot baza.Am fost si sunt inca un naiv,am fost mintit de multe persoane la care tineam,dar soarele incepe sa rasara si la mine pe strada si acum am cativa prieteni de incredere(cei mai buni din lume) si un frate care nu l-as lasa niciodata pentru nimic.

Aud din partea unora ca sunt ignorant sau ca m-am schimbat si de fiecare data m-am abtinut sa le dau o replica de genul:”Vreti sa fiu EU,cel adevarat cand voi ma mintiti aici in fata?!”Nu se poate asta amice,de aceea tu ma vezi un ignorant iar altii ma vad cum sunt eu cu adevarat,mereu cu zambetul pe buze,visator s.a.m.d. Si nu am doua fete daca as avea doua fete i-as minti si pe cei apropiati mie,dar de la ei nu am auzit nici un repros.De mic am fost invatat sa stiu mai tarziu ca o prietenie trece si prin foc,dar s-a omis sa mi se spuna ca nu multi vor trece pentru mine prin acel foc.Acum nimic nu mai conteaza dar desi mi-a placut sa ascund m-am prins demult de multe.Peste anumite obstacole doar acei prieteni adevarati te vor ajuta sa treci.Cu cine merita sa se numeasca prieten pentru mine am numeroase vise despre o prietenie care mai tarziu se va transforma intr-o”prietenie familiala”(ca in Entourage,cine stie chiar cunoaste),cu adevaratii prieteni am vise cand stau in pat si incerc sa adorm…Restul sunt doar simplii trecatori ce si-au facut si ei o carare prin viata mea.

Mai multe nu voi mai spune ca deja nu merita subiectul acesta,am mai multe lucruri de facut si vise de implinit decat sa ma gandesc la aceste parti rele.Este vara totusi,distractia este la ea acasa…

„Whitout you, my bro,i’m not entire”!

Va salut cu respect!

Libertate…

Posted on

Oo da am plecat! Pe neasteptate,pentru putin timp dar am plecat din Braila am ajuns prin Constanta.Mare,libertate,fete,plaja,distractie si plimbari.Spontan asa intr-o seara m-a intrebat un prieten de-al tatalui meu daca merg la mare pentru 2 zile ca are el treaba prin Constanta,prima data am refuzat dar apoi m-am gandit mai bine si am zis ca nu am ce pierde si m-am dus…si nici ca am avut ce pierde ci doar de castigat.Am stat unde nici nu ma gandeam,o priveliste splendida la 5 minute era plaja de mine si din balcon vedeam marea:X.Am colindat Constanta,am facut plaja,m-am scaldat aproape o zi intreaga in mare profitand,apoi mi-am infruntat limitele fricii de inaltime si m-am dat in ciocane in care de 8 ani tot refuz sa ma dau si vreau sa spun ca a fost o senzatie de totala libertate am simtit ca sunt adolescent si ca-mi traiesc cum vreau viata si ca visul meu chiar mi-l traiesc,am luat in brate cativa palmieri(iubirile mele,palmierii).Am mers o mare bucata de Constanta pe jos si cu ocazia asta am cunoscut mai bine orasul care e plin de bani,de lumini,de masini de fite si de fete:).Au fost niste zile splendide care nu ma asteptam sa fie asa de frumoase.E pofta de viata si pofta de soare.Imi place marea noastra la nebunie nu am arfe de alte statiuni.O escapada splendida.Si sa nu uit iarasi am vazut acel magnific rasarit,iubesc sa fiu acolo.

Ma scuzati ca v-am rapit cateva minute din timpul vostru pretios si v-am retinut.Ne auzim cu alte posturi.

Ce dulce esti maturitate…

Posted on

Cred ca multi dintre voi cand vedeti titlul va asteptati sa vorbesc despre o perioada de maturitate 100% pe care eu o iubesc si credeti ca nu mai sunt copil,pusti sau baietandru.Nu este asa pentru mine aceste „stari ale vietii” sunt ca o scara,pe fiecare treapta sunt multi ani,multe amintiri,multe patanii,multe regrete si multe vise.Acum am pasit cred cu”varful piciorului” si pe scara aceea pe care scrie mare maturitatea fiindca uneori ma mai pripesc cand vreau sa iau decizii,nu ma mai gandesc numai la mine si chestii care confirma aceasta maturitate.Asta nu inseamna ca mi-am pierdut instinctul acela de copil.Sunt tot eu bebelusul,cel care mergea in premergator nu avea in cap nimic,nu stia ce-s alea griji,emotii si vise,cel care se ascundea dupa un perete si-mi „speriam” tatal,cel care aducea mereu un strop de veselie oriunde se afla.Sunt tot eu baietandrul care in clasa intai era plin de entuziasm sa inceapa scoala sa afle tot felul de lucruri noi si sa socializeze cu multe persoane.Sunt tot eu copilul,care in vacantele de vara nu pierdeam o clipa in casa,ieseam afara cum se terminau desenele si ne jucam pe baza episodului vazut in acea dimineata,tot eu cel care iubea sa stea cu prietenii,care statea pana tarziu afara si iubea vara precum o parte din el,copilul care nu ezita sa aduca in acel grup de copii o idee de o joaca noua,cat mai multe rasete si cat mai multa distractie.Sunt tot eu pustiul dupa care invatatoarea a plans in clasa a patra cand ne-am despartit ca eram asa de „dragutz,destept,dolofan si uneori aerian” si baiatul cu care s-a chinuit sa-l faca sa spuna R si nici pana-n ziua de azi nu poate sa-l pronunte corect si care in fiecare sfarsit de an avea o coronita pe cap.Sunt tot eu strainul,cand in clasa a cincea m-am dus intr-o clasa cu totul noua si nu cunoasteam decat pe un prieten din 1-4,sunt tot eu cel tacut care nu prea vorbea decat cu cine cunostea si era dornic de a-si face prieteni noi din acea clasa.Sunt tot eu scolarul care m-am integrat intr-un grup in clasa a saptea din care nu ma gandeam ca voi face parte vreodata si acum in prezent mai exista acel grup, si pe cineva din acel grup il consider cel mai bun prieten,sunt tot eu acelasi rusinos si cu respect fata de profesori in fata carora in afara de lectia pe care trebuie sa o spun si in afara de atunci cand sunt in afara orei mele nu le pot raspunde ironic sau macar cu mai mult tupeu.Sunt tot eu fricosul,care pana acum 2 ani imi era frica de intuneric.Sunt tot eu,iubitor de frumos,care iubesc natura,iubesc marea si iubesc drumurile lungi si care duc undeva departe.Sunt tot eu acelasi nativ Varsator,acelasi incurabil visator care nu va renunta la visul de a realiza ceva in viata si care nu va renunta la visul de a vedea Los Angeles-ul cu cei dragi.Sunt tot eu liceeanul care am trait ani de vis in Liceul Pedagogic Braila si mai am cativa de petrecut acolo,tot eu cel cu frica de teste/teze/examene,mai nou si cu frica de matematica care pana mai 2-3 ani o iubeam…dar cred ca aceasta frica e buna.Sunt tot ceea ce am enumerat aici doar ca mi s-a mai adaugat o mica urma de maturitate.Sunt la varsta in care incep sa-mi conturez caracterul,am trecut de varsta in care mi-am ales anturajul despre care pot spune ca e perfect si sunt la varsta in care orice lucru frumos si iubit de mine va ramane in inima mea mereu.

Cat despre acel varf de picior pus pe treapta aceea numita maturitate voi avea mereu grija sa nu treaca curand peste acea treapta si sa ramana cu piciorul si pe celelalte trepte din urma. Nu regret absolut nimic din tot ceea ce am facut si nu regret ceea ce sunt.Daca nu as fi facut un rezumat la gandurile mele in timp ce am scris acest post probabil nici peste 2 ore nu as fi terminat de scris. Multumesc ca ati mai citit o pagina din viata mea si ati avut rabdare.

La timpuri noi oameni noi…

Posted on

Nu stiu de ce am numit asa acest post,sincer,dar in el voi scrie de tot ceea ce simt acum in acest moment cand sticlele de Cola zac langa piciorul meu goale,cand imi bubuie in casti muzica cu feeling,cand ma simt putin abandonat de unii pe care-i iubeam,si cand am in continuare prea multe vise si prea multe clipe frumoase imi paveaza calea spre inamicul din fatza care se cheama viitor,destin sau soarta.In ultimele zile m-am cam plictisit si am urmat un singur program care nu facea decat sa ma plictiseasca si sa-mi stoarca si ultimul gram de inspiratie si tot nu as fi putut scoate nimic de la mine.Unii m-au uitat,au venit altfel de vremuri,oameni din viata lor le-a cam schimbat opiniile,oricum nu ma priveste si poate ei sunt tot ca inainte dar ochii mei vad altceva si percep lucrurile prost,si interpretez prost.Am evadat din aceste stari in seara asta cand mi-am scos bicicleta si m-am dus sa ma plimb la o ora destul de tarzie cand sunt doar eu,gandurile mele si alte sute de fitosi ce-si expun talentele si masinile luate cu”banii de la tata” pe strazi.Noaptea?..ce pot spune o cam iubesc pentru ca atunci cand ma uit pe cer simt ca as fi in stare sa fac aproape orice mi-as propune.M-am relaxat extrem de mult si am scapat de toate gandurile rele pe care le aveam uneori e nevoie si de o asa iesire.Profit de orice clipa fiindca imi e teama ca va veni vremea cand timpul va lua decizii in locul meu si eu defapt traiesc un vis probabil imi traiesc propriul vis si simt ca acum sunt unde vreau sa fiu.Ma linisteste totul de la un timp,incerc sa nu-mi mai fac singur rau gandindu-ma la toate rahaturile si de fiecare data cand ma simt singur ma intorc cu gandul la ai mei si la cineva caruia ii sunt si prieten si frate.Postul acesta ma elibereaza oricum simt o emotie interioara destul de mare si stiu ca niciodata nu o sa mai simt ce simt acum.In fiecare post al meu gasesc putin din sufletul meu,pun aici idei care inseamna foarte mult pentru mine si desi nu as vrea sa le spun tuturor ca defapt sunt o persoana rusinoasa cu cei straini precum sunteti 80% din cititori ai acestui post.

Va multumesc pentru rabdare,sunt legat de toate dar din pacate toate trec oricum!