Ce dulce esti maturitate…

Posted on

Cred ca multi dintre voi cand vedeti titlul va asteptati sa vorbesc despre o perioada de maturitate 100% pe care eu o iubesc si credeti ca nu mai sunt copil,pusti sau baietandru.Nu este asa pentru mine aceste „stari ale vietii” sunt ca o scara,pe fiecare treapta sunt multi ani,multe amintiri,multe patanii,multe regrete si multe vise.Acum am pasit cred cu”varful piciorului” si pe scara aceea pe care scrie mare maturitatea fiindca uneori ma mai pripesc cand vreau sa iau decizii,nu ma mai gandesc numai la mine si chestii care confirma aceasta maturitate.Asta nu inseamna ca mi-am pierdut instinctul acela de copil.Sunt tot eu bebelusul,cel care mergea in premergator nu avea in cap nimic,nu stia ce-s alea griji,emotii si vise,cel care se ascundea dupa un perete si-mi „speriam” tatal,cel care aducea mereu un strop de veselie oriunde se afla.Sunt tot eu baietandrul care in clasa intai era plin de entuziasm sa inceapa scoala sa afle tot felul de lucruri noi si sa socializeze cu multe persoane.Sunt tot eu copilul,care in vacantele de vara nu pierdeam o clipa in casa,ieseam afara cum se terminau desenele si ne jucam pe baza episodului vazut in acea dimineata,tot eu cel care iubea sa stea cu prietenii,care statea pana tarziu afara si iubea vara precum o parte din el,copilul care nu ezita sa aduca in acel grup de copii o idee de o joaca noua,cat mai multe rasete si cat mai multa distractie.Sunt tot eu pustiul dupa care invatatoarea a plans in clasa a patra cand ne-am despartit ca eram asa de „dragutz,destept,dolofan si uneori aerian” si baiatul cu care s-a chinuit sa-l faca sa spuna R si nici pana-n ziua de azi nu poate sa-l pronunte corect si care in fiecare sfarsit de an avea o coronita pe cap.Sunt tot eu strainul,cand in clasa a cincea m-am dus intr-o clasa cu totul noua si nu cunoasteam decat pe un prieten din 1-4,sunt tot eu cel tacut care nu prea vorbea decat cu cine cunostea si era dornic de a-si face prieteni noi din acea clasa.Sunt tot eu scolarul care m-am integrat intr-un grup in clasa a saptea din care nu ma gandeam ca voi face parte vreodata si acum in prezent mai exista acel grup, si pe cineva din acel grup il consider cel mai bun prieten,sunt tot eu acelasi rusinos si cu respect fata de profesori in fata carora in afara de lectia pe care trebuie sa o spun si in afara de atunci cand sunt in afara orei mele nu le pot raspunde ironic sau macar cu mai mult tupeu.Sunt tot eu fricosul,care pana acum 2 ani imi era frica de intuneric.Sunt tot eu,iubitor de frumos,care iubesc natura,iubesc marea si iubesc drumurile lungi si care duc undeva departe.Sunt tot eu acelasi nativ Varsator,acelasi incurabil visator care nu va renunta la visul de a realiza ceva in viata si care nu va renunta la visul de a vedea Los Angeles-ul cu cei dragi.Sunt tot eu liceeanul care am trait ani de vis in Liceul Pedagogic Braila si mai am cativa de petrecut acolo,tot eu cel cu frica de teste/teze/examene,mai nou si cu frica de matematica care pana mai 2-3 ani o iubeam…dar cred ca aceasta frica e buna.Sunt tot ceea ce am enumerat aici doar ca mi s-a mai adaugat o mica urma de maturitate.Sunt la varsta in care incep sa-mi conturez caracterul,am trecut de varsta in care mi-am ales anturajul despre care pot spune ca e perfect si sunt la varsta in care orice lucru frumos si iubit de mine va ramane in inima mea mereu.

Cat despre acel varf de picior pus pe treapta aceea numita maturitate voi avea mereu grija sa nu treaca curand peste acea treapta si sa ramana cu piciorul si pe celelalte trepte din urma. Nu regret absolut nimic din tot ceea ce am facut si nu regret ceea ce sunt.Daca nu as fi facut un rezumat la gandurile mele in timp ce am scris acest post probabil nici peste 2 ore nu as fi terminat de scris. Multumesc ca ati mai citit o pagina din viata mea si ati avut rabdare.

One response »

  1. Vroiam sa nu mai fiu copil,vroiam sa cresc
    Vroiam sa scap de certuri ,vroiam sa ma feresc
    Vroiam sa vad ce e in viata dar n’as fi vrut sa stiu
    C’o sa’mi doresc pana la urma tot copil sa fiu!

    Trist ..dar …cine poate oprii timpul ?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: