Monthly Archives: Septembrie 2009

Incurabil

Posted on

Prima reactie a fost sa-mi sterg lacrimile reci,parca de gheata de pe obrazul palid.Apoi mi-am dat jos rucsacul din spate si am scos o foaie si un creion,am lovit creionul pe foaie cu toata ura si bestialitatea pe care am putut sa o adun atunci.Mi-au iesit cuvinte frumoase,din ura am facut dragoste,din seara am facut zi,din nori am facut soare si mi-am supus subconstientul la torturi grele spunandu-i ca daca as fi vrut puteam sa fac si din Rai,Iad.Inima-mi este sfaramata,sunt obosit dar asta conteaza mai putin,sunt departe de tot ce cunosc,trăiam o minciuna,iubeam o amintire.Probabil multe dintre intrebarile mele au un raspuns pus acolo,deoparte,departe…poate ca nici nu vreau sa aflu raspunsul intrebarilor mele.Imi plimb pasii greii prin nisipul patimilor mele,evoc clipele cand verile erau asa de calduroase si iernile pline de zapada,cand ma distram cu prietenii si cand adormeam a doua zi.Seara se lasa greu peste mine,e una dintre cele mai reci si mai respingatoare,eu ma plimb sub bolta de stele,descarcandu-ma mării…

Anunțuri

Momente

Posted on

Salut! Nu v-am mai scris demult cate ceva.Problema? Timpul meu liber se subtiaza considerabil cu venirea toamnei,scolii,trezirii devreme,nu prea mai am timp sa ma gandesc si la posturi pe blog,si am intrat intr-un fel de Blog Warning fiindca simteam nevoia sa scriu aici ceva si trebuia sa scriu ceva,fie ca e bun,fie ca e prost,problema e ca pentru mine orice post scris de la un timp incoa’ este prost deoarece il pun in reflexie cu postul pe care il consider cel mai bun de pe blog si in comparatie cu acela,posturile astea noi sunt praf in ochi.Ce-i drept este ca mi-a trecut vara.Nu pot spune ca numai intr-un anumit anotimp am inspiratie mai mare,scuza asta este pentru cei slabi si prosti,pur si simplu vara am mai mult timp.Am ramas acelasi asa ca „sufleuri” din astea ca m-am schimbat  nu-si au rostul si nu se vor gasi la mine.Inca ma mai caut noaptea,inca am aceleasi vise si temeri,inca mai transpun sentimente,trairi si momente in posturi,sunt tot acelasi las,tot nu stiu daca iubesc sau am iubit sau voi iubi(nici nu-mi pasa),am tot aceleasi ambitii si ca sa fiu narcisist desi nu-mi place dar „dă bine”,inca nu am gasit limite la ce as putea sa fac(glumesc).Vine iarna,pentru mine primavara si toamna sunt doar niste trepte catre niste anotimpuri foarte frumoase respectiv vara si iarna.Imi tot imaginez o iarna in Rockefeller Center cu prietenii si bradu ala super mare.Probabil cand voi fi un antreprenor mare(ca tot imi place mult materia),sau probabil niciodata.

Ma mai ocup in paralel si de un alt blog cu o alta tema,cu un numar redus de vizualizatori dar suficienti si necesari in acelasi timp.Este doar pentru ochiul meu,al prietenului meu(care are si drepturile de autor :)))) si pentru timpul care va trece si atunci cand vom fi mai mari,le  vom reciti impreuna si o sa radem ca idiotii.Deci un alt minus la capitolul timp pentru mine si blog(dar acest minus mi-l asum si il transform pentru mine in plus pentru ca este o mare placere sa lucrez cu el si sa scriu ce scriu).

Eu sper va scriu si sa ma prefac in continuare ca scriu cuiva,ca si acum,cand, cine stie care va citi postul asta,daca-l va citi cineva,dar mie-mi place sa ma adresez asa fiindca imi da un alt rang,deci asta e,nu aveti ce-mi face.Deci concluzia este ca poate revin cu niste posturi cu adevarat bune ca m-am saturat si eu de balariile astea.

Va pup!

Sunny days.

Posted on

M-a scos din minti cuvantul „sunny” pe ziua de azi.Parca atunci cand rosteam cuvantul imi trecea un flash prin minte cu toate momentele din vara asta,care a trecut mult prea repede.Sa fiu nostalgic nu am de ce,ar fi un singur motiv,ca incepe scoala,dar nu sunt nostalgic din pricina asta chiar imi pare bine,nu ca incepe,ci ca vad jumate din zi,timp de 9 luni persoanele dragi mie.Sunt suparat fiindca iarasi trebuie sa indur streangurile si focurile parca din iad venite ale orei de matematica.Ma plangeam ieri tatei ca incepe scoala si mi-a spus niste cuvinte frumoase si desi le aud de la multi parca atunci cand le-a rostit el s-au dus direct in inima,mi-a spus: „Lasa Dani,ar trebui sa fii vesel,ce nu as da si eu sa traiesc iarasi clipele frumoase pe care tu le intampini,acum”.Sunt vesel,dar nu vreau sa traiesc iarasi noptile in care in loc sa ma gandesc la un post nou,ma gandesc la algoritmi la functii si vectori(nu ca le-as sti si le-as visa,doar ca imi e frica sa nu ma scoata ziua urmatoare la tabla).Va veni toamna,iarna nu voi fi trist,probabil voi avea momentele mele,dar voi trece peste sper cat mai repede.Sper si eu sa se organizeze o excursie la munte,iarna deoarece nu am avut ocazia pana acum sa vad iarna muntele,nu am vazut marea aceea de alb,nu m-am batut cu cei dragi cu bulgarii pe munte,nu m-am dat cu ciolofanul pe partie,nu am calatorit prea mult cu prietenii mei.Nu vreau sa treaca toate astea pe langa mine si incerc sa fac cat mai multe acum,pentru ca cine stie daca peste ani voi mai avea ocazii.Visez eu la multe dar…nu stiu cate se vor implini,cine stie ce-mi va rezerva viitorul,poate mult bine,poate mult rau,poate trepte grele dar peste care voi izbuti sa trec,cine stie.Stateam aseara si reflectam asupra mea,as vrea sa stiu cine voi fi in viitor,sa stiu ca voi avea daca nu posibilitatea sa ma duc in L.A/NY macar sa calatoresc prin Europa..dar cine stie…

Am scris si postul asta,unul dintre cele mai slabe sunt constient dar simteam nevoia sa-l scriu.Nu stiu de ce,injurati-ma,spanzurati-ma,dar am simtit nevoia…ne vom „reintalni” cu ocazia viitoarelor posturi,sper mai bune.Va respect.

Priveste-ma…

Posted on

Merg.Pun atent un pas dupa altul,parca merg cu frica de capcane.Cu privirea in jos,merg paralel cu linia galbena continua a soselei.Stanga nisip,dreapta nisip,ciudat parca as merge prin propria-mi inima pe cine stie ce vena subtire.Hanorac negru,gluga-n cap,blugi,adidasi albi,ca intotdeauna curati cand te uiti la ei spui ca sunt bine si noi,dar numai eu si ei stim cati kilometri am strabatut,parca m-ai vedea pe mine si i-ai spune celui de langa tine:”Uite ce baiat ok.Cu zambetul pe buze,sociabil”,dar habar nu au ca sunt precum adidasii mei,o impresie frumoasa la suprafata.Inauntru?doar putini stiu ce pustiu se infiripa pe acolo.E cald afara,totusi eu sunt imbracat gros,simt frisoane,datorate cui?Probabil vreunui demon neiertator,sau propriei mele constiinte.Casti mici,albe,singura cale de evadare.Sunt doar eu si rucsacul pe un drum necunoscut,ma mai mentin treaz la realitate doar artistii mei din playlist.Nu ma despart de zambetul meu de pe buze,sarcastic pentru multi,ma mentine viu prin societatea nimanui.Ochii mei prezinta aceiasi ura,aceiasi pofta,aceiasi cruzime.Nu mi-au intalnit prea multi privirile ce talharesc carnea si musca feciorii.

Am multe amintiri frumoase si voi mai capata sunt sigur de asta,de aceea nici nu renunt,ma initiez acum,merg tot inainte pana la sfarsit voi da eu de o luminita,sunt sigur.A inceput si ploaia,priveste si tu cum se spala tot ce a fost si ramane doar ce e necesar.Eu merg tot inainte,am tot drumul in fata…

Bilet

Posted on

Cand vei citi biletul pe care l-am aruncat pe masuta din sufragerie probabil nu vei mai ramane decat cu amintirile care ne-au legat si cu mirosul parfumului meu impregnat in perna ta si pe cearsaful in care te desfatam in fiecare seara.Cafeaua ti-am facut-o si am lasat-o acolo unde o gasesti in fiecare dimineata,doar ca am omis sa mai pun mult zahar,cum iti place tie, deoarece daca faceam acest pas probabil ti-as fi umplut cana cu sare si daca as fi ramas ti-as fi turnat-o in cap.Sunt constient ca ma voi desparti de multe odata cu acest ultim ramas bun,ma voi desparti de canapeaua din sufragerie care era asa de rece vara,deoarece erai tu acolo,si atat de calda si primitoare iarna,incat am uitat numarul datilor in care am adormit pe ea si am refuzat sa mergem in dormitor,canapeaua pe care ma tranteam dupa-amiezile de vara cand veneam obosit si tu zarindu-ma sareai imediat pe mine spunand ca ti-a fost dor.Ma voi desparti de calculatorul nostru comun in care am pus atatea poze din excursii si vacante,si sarbatori alaturi de prietenii nostri cei mai dragi.De balconul in care imi fumam serile tigarea si o data cu ea si grijile si te auzeam mereu venind si asezandu-te pe piciorul meu,imi spuneai „tot o sa te fac eu odata sa o lasi ca nu-ti face deloc bine”.De biroul unde am plans de nenumarate ori cand scriam un roman sau notam ceva pentru mine.Sunt constient de toate astea dar sunt inconstient cand scriu acestea.

Ti-am lasat DVD-urile acolo unde le tinem mereu,nu am nevoie de ele,imi vor aduce aminte de momentele in care ma faceai sa plang prosteste la un film romantic pe care desi il catalogam drept „film de duzina” langa tine cand iti simteam lacrimile pe umar era mai mult decat un simplu film.Mi-am pus lucrurile necesare intr-un rucsac cu care probabil imi voi petrece ceva timp de acum in colo,solitar pe sosele incinse si pe caldura torida.Mi-am mai lasat din blugi si tricouri „acasa”,stiu ca te vor macina lucrurile acelea ale mele si-ti vor aduce multe lacrimi pe fata,dar de vrei arde-le nu o sa ma mai intorc dupa ele. Ti-am sters numarul meu din agenda,probabil nu mai vei avea nevoie de el,unde ma duc eu,nu e loc si de telefoane mobile.Iarta-ma ca ti-am provocat aceste multiple traume pe cord cu aceasta plecare si ca nu ti-am spus in fata si am preferat sa las un bilet,dar ma stii,sunt un las nu as putea niciodata sa-ti spun astea uitandu-ma in ochii tai.Motiv de plecare? nu am.Am petrecut cele mai frumoase clipe alaturi de tine si ma bucur nespus,dar iar ma comport copilareste si iau decizii extrem de proaste si desi sunt constient,tot o fac.Stiu ca pana sa ajungi sa citesti aici,foaia va fi plina de lacrimi ale tale,dar sa nu crezi ca eu nu am varsat lacrimi de regret si de iubire.Ma voi duce la avion,probabil cand vei termina sa citesti eu ma voi uita cum avionul decoleaza din LAX(Aeroport din Los Angeles) si ma duce catre,nu stiu unde.Sunt unul dintre acele mii de persoane care pleaca din California cu un rucsac si cu o inima in palme,sunt unul dintre acele sute de mii de persoane ciuruite de dragoste care in timp ce urca spre un avion care pleaca din L.A intalneste privirile altor sute de persoane care ajung in L.A,entuziasti ca vor iubi cu adevarat si natangi gandindu-se ca acolo vor ramane,iubind,nestiind ca peste un timp se vor regasi exact in persoana mea.

Trebuie sa plec,inchei aici.te sarut dulce!

P.S: Nu uita ca vei ramane adanc infipta in atriile si ventriculele mele,mereu!

Copyright © Dan Novac