Monthly Archives: Martie 2010

Londra

Posted on

Londra,o dupa amiaza ploioasa de primavara.Nici macar nu m-am sinchisit sa ma misc din pat de cand m-am trezit.Am savurat o carte extraordinara,”Portretul lui Dorian Gray”.Laptopul l-am deschis am verificat mailul si l-am pus inapoi pe podea,langa pat.M-am hranit numai cu lumina artificiala si era aproape ora 6:00 PM,veioza mi-a incalzit cuvintele de pe paginile cartii.Era timpul sa ma dau jos din pat si sa trag draperiile sa-mi intre putina lumina in camera.Dar ce zi urata,numai ploaie si gri.Anglia este o tara frumoasa insa vremea aici este de tot rahatul.Putina ceata se asternuse in zarea orasului.Toate astea dadeau un aer putin lugubru,ma cam inspaimanta.

Big Ben a batut 6 si am auzit ciocanituri in usa.Intra! am strigat,stiam cine este.

„Buna.Ce faci?” M-a intrebat cu o voce calda.In timp ce-si inchidea umbrela neagra si plina de picaturi ale ploii.

„Bine,incerc sa ma obisnuiesc desi s-ar putea ca atunci cand ma voi obisnui de tot sa fie prea tarziu,asa mi se intampla mereu!”

I-am facut un semn si am invitat-o la masa unde strigau doua cesti singuratice cu ceai cald.S-a desfacut usor si tandru de nasturii mari de la palton si a ridicat piciorul pentru a-si scoate pantoful cu toc mare obosit de plimbare.Cîta elenganta in miscarile ei si cat rafinament.Mergand usor catre masa de unde o admiram si-a desfacut coada si a lasat parul sa-i cada pe umeri.Apoi cu un zambet suav a apucat ceasca de ceai,care parea sa rada si a sorbit usor ceaiul,inrosindu-si buzele carnoase.

„Vad ca te specializezi in obiceiuri,ar trebui sa ramai mai mult pe aici” a spus cu un fin accent englezesc.

„As vrea! Dar eu sunt doar calator!” am raspuns cu o urma de tristete in cuvinte.

Intre zile

Posted on

Ceva timp mi-a tot curs gheata prin vene.Si ochii-mi erau plini de sange deoarece incepea noaptea,”anotimpul creatiei”,in acele ore imi scoteam un caiet si un creion.A doua zi varful creionului era tocit si transpirat,inrosit si plin de ura,plangea si radea sarcastic.Cealalta parte a creionului era roasa,stres si nervi.Am tot facut asta pana cand intr-o dimineata am simtit buze reci pe obrazul meu si soapte la ureche.Urme usoare de dinti pe umar si par lung pe perna de langa mine,cafea calda in fiecare dimineata si aceleasi vorbe de inviorare.Aceleasi raze de soare dulci ce-mi scaldau fata de fiecare data cand trageai draperiile.

M-am indragostit de dragoste.Nu mai vedeam pe fata mea cutele suferintelor si a gandurilor.Nu mai puteam creea nimic.

Am ales sa nu stiu ce e aia iubire si inca sunt pierdut intre zile.

Povesti de litoral

Posted on

Soarele imi ardea cu o placere meschina spatele,eram intins pe burta cu fruntea pe o mana si capul in jos.La un moment dat simt o usoara gadilare pe omoplatul stang,unghia ei isi facea de cap pe spatele meu,desena vise.Apoi doua buze reci se lipesc de ceafa mea facandu-ma sa tresar.Ma intorc doar pentru a-i lasa in grija si buzele mele,stia ea cum sa se joace mai bine.Si ma amageste putin prinzandu-mi buza de jos intre buzele ei carnoase si trage usor de ea („Leoaica tanara,iubirea”).Eu stateam intins jumate pe nisip privind la cer si ea statea aproape peste mine,mai acoperea uneori razele soarelui cu firele-i de par umede.

Intind mana si iau un pumn de nisip si las boarea de vant sa mi-l strapunga si sa-l imprastie putin cate putin.Isi intinde mana cu miscari gingase si imi inchide usor pumnul spunandu-mi:

„Timpul se scurge printre degete,strange-ti pumnul!”

„Atunci,vom fi salvati o sa petrecem aici pe litoral o vesnicie”.

Ea rade elegant,afisandu-si varful limbii printre dintii albi :

„Nu merge asa, doar se va scurge mai lent si ar fi bine sa profiti.”

Eu insa imi pierd timpul prin povesti de litoral unde nu stiu cine esti…

Veacurile mele

Posted on

Se făcea ca eram o statuie mare,din bronz ce se inalta falnica in parcul din centrul orasului.Mie imi convenea pe deplin,nu eram nevoit sa iubesc ca aveam inima din piatra(sau bronz?).In momentul actual eram o statuie cu un vast trecut,cu o anumita istorie,devenisem un fel de monument istoric.Porumbeii imi tineau companie,de cele mai multe ori se asezau pe piedestal si priveau de acolo tot parcul,unii mai dormeau altii mai ciuguleau graunţele lasate de oamenii ce imi mai dadeau putina importanta.

Datam inca din secolul 19,de pe vremea cand lumea buna se plimba cu calestile prin parc,cand fiecare tanar se credea un adevarat romancier si toti aveau un aer vechi de eleganta.Insa de fiecare data cand soarele cobora de pe cer,un om ce parea a avea multe calitati: artist,poet,romancier adevarat,venea si-mi tinea companie.Pe scarile ce faceau parte din „compozitia” mea el se aseza isi scotea un condei fin si un caiet pe care incepea sa scrie.Cu parul mare si valvoi se zarea in asfintit pe cararea principala a parcului cum venea parca beat de ura,asta in fiecare zi.Si jur ca scria divin,era un om cu mare caracter dar suferea crunt de singuratate,iubea arta si o punea mai presus de viata.Avea puterea sa picteze prin cuvinte si nu cerea faima,doar se descarca in fiecare seara de gandurile ce le ‘cumula peste zi.Uneori vorbea cu mine chiar daca nu primea niciodata un raspuns,mai uita de singuratate (de parca asa ceva se uita).Spunea vorbe frumoase si pline de pilde,fiecare cuvant avea un substrat.Mi-a spus o gramada de vorbe intr-o seara,vorbe ce acum sunt citate celebre:

Căci toţi ucidem ce ni-i drag
Şi-ntindem morţii prada,
Unii ucid cu desmierdări,
Mulţi cu priviri de-otravă,
Cei laşi ucid cu sărutări
Iar cei viteji cu spada.”

„Viciul si virtutea sunt pentru artist materie prima menita unei anumite arte”

De asemenea dupa ce a spus aceste vorbe pe care si le nota s-a ridicat in picioare si mi-a strigat din strafundul intuneric al sufletului sau : „Dar ce intelegi tu din ce spun,piatra?!”

Si tot asa s-au scurs ani si devenisem o statuie muza pentru acest mare artist.Apoi am incetat sa mai il vad,nu mai aparea la fiecare asfintit dar am auzit din vorbele cuconitelor si asa-zisilor gentlemani ca un anume scriitor nebun (asa il catalogau ei) a murit singur,intr-o camera ieftina de hotel.Din acea clipa am devenit statuia prafuita si plina de frunzele ruginii alte toamnei.Imi lipsea enorm acest mare om.Nu am putut suporta pierderea lui.Au trecut ani multi,am primit si un glont intr-un razboi si odata cu evolutia societatii(sau inevolutia) am devenit statuia banala,prafuita,demodata si neinteresanta a parcului.Timpurile se schimbasera drastic dar oamenii erau aproximativ aceiasi.Aceleasi hiene ce se mananca intre ei si gonesc dupa faima si bani,aceiasi natangi ce vor sa se faca remarcati, ei fiind non-talente.Dar intr-o seara un tanar venea iarasi spre drumul principal catre mine,s-a asezat pe scarile mele si a inceput sa planga,a scos un carnet si a inceput sa scrie niste versuri magnifice…dar eu nu mai suportam criticele maselor de oameni prosti si nici pierderea unui nou „prieten”.

A doua zi m-am prabusit,nu stiu daca a fost vointa sau cerinta sortii cert e ca asta imi doream.Cazusem pe o parte desprinzandu-ma de piedestal si facandu-ma bucati…pe trotuarul rece al parcului.Am fost strans si aruncat in prima groapa de gunoi,istoria mea nu a insemnat nimic si nici eu nu vroiam sa mai insemn ceva pentru generatia aceasta contemporana…

Copyright@ Dan Novac

Plaja

Posted on

Sezlongul acela era mai comfortabil decat orice canapea pe care am petrecut amar de vreme.Picioarele sale erau adanc afundate in nisipul cald.Eu stateam intins si priveam drept in fata,catre punctul unde cerul se intalnea cu marea,locul in care stelele stralucesc cel mai putin si obisnuiesc sa planga de dor si singuratate.

„Doamne,cat pot iubi marea!”

Soarele doar ce s-a innecat in mare pentru a avea ocazia sa se laude cu ce poate face a doua zi,in zori,cand urma sa rasara..Mi-am ridicat paharul de cafea din nisip si am sorbit o gura.In surdina se auzeau valurile.Mi-am luat chitara ce era rezemata de trunchiul unui palmier,am pus-o in spate si m-am dus incet in noapte catre mare.Nisipul era atat de cald si talpile mi se afundau in el din ce in ce mai adanc.La un moment dat stimulii mei au luat-o razna,un val rece m-a atins,ajungandu-mi pana la glezna.Ma indrept catre est si merg de-a lungul coastei cu valurile jucandu-se la picioarele mele.Am lasat in spate luminile orasului si ma indreptam catre un loc linistit unde sunetul chitării mele v-a strapunge armonios noaptea si valurile imi vor acompania delicat notele muzicale.

Sting-Desert Rose

Inţelegi?

Posted on

Eu o sa plec cat mai departe acum.Acolo unde ma vei putea vedea oricand dar nu ma vei putea atinge. Si atunci cand intinzi mana sa ma tragi de camasa descheiata si sa imi spui ceva soptit la ureche sa ai falsa impresie ca m-ai atins,dar nu ai apucat ceva material ci doar atomi…Dar sa stii ca voi fi acolo,si ca te poti baza pe mine chiar daca nu te-ai mai baza pe mine niciodata si nici eu nu as vrea sa te mai bazezi,o spun si eu doar ca sa fie si sa para ca-mi pare rau.

Dar mi-a soptit cald maturitatea : „Sa nu mai crezi in povestile lor!” Dupa care m-a sarutat pe gat. Nu mi-a dat nici un argument (nu ca as fi avut nevoie).A plecat asa deodata si mi-a intrat in inima si de acolo a inceput sa se extinda ca o otrava,a vrut dinadins sa iasa la suprafata si asa mi-a aparut primul rid si primul coş.Totusi mi-am pastrat rezerva de soare si amintiri din copilarie intr-un buzunar si cand ma-ncearca si vrea sa ma schinjuie le scot la suprafata.Voi doua aveti ceva in comun si acel ceva nu sunt eu…

Inca te iubesc,dar nu cunosc sentimentu’!

Incerci sa ma-ntelegi…?

Oscar 2010

Posted on

Lista castigatorilor :

  • Cel mai bun film: „The Hurt Locker
  • Cel mai bun regizor: Kathryn Bigelow – „The Hurt Locker
  • Cea mai bună actriţă în rol principal: Sandra Bullock – „The Blind Side
  • Cel mai bun actor în rol principal: Jeff Bridges – „Crazy Heart
  • Cel mai bun actor în rol secundar: Christoph Waltz – „Inglourious Basterds
  • Cea mai bună actriţă în rol secundar: Mo’Nique – „Precious
  • Cel mai bun scenariu adaptat: Geoffrey Fletcher – „Precious
  • Cel mai bun scenariu original: Mark Boal – „The Hurt Locker
  • Cel mai bun film de animaţie: „Up„, de Pete Docter
  • Cea mai bună regie artistică: „Avatar” (Rick Carter, Robert Stromberg, Kim Sinclair)
  • Cea mai bună imagine: Mauro Fiore pentru „Avatar
  • Cele mai bune costume: Sandy Powell pentru „The Young Victoria
  • Cel mai bun machiaj: Barney Burman, Mindy Hall şi Joel Harlow pentru „Star Trek
  • Cel mai bun lungmetraj documentar: „The Cove„, de Louie Psihoyos şi Fisher Stevens
  • Cel mai bun scurtmetraj documentar: „Music by Prudence„, de Roger Ross Williams şi Elinor Burkett
  • Cel mai bun mixaj de sunet: Paul N.J. Ottosson şi Ray Beckett pentru „The Hurt Locker
  • Cel mai bun montaj de sunet: Paul N.J. Ottosson pentru „The Hurt Locker
  • Cel mai bun montaj: Bob Murawski şi Chris Innis pentru „The Hurt Locker
  • Cel mai bun film străin: „El Secreto de Sus Ojos” (Argentina)
  • Cel mai bun scurtmetraj: „The New Tenants„, de Joachim Back şi Tivi Magnusson
  • Cel mai bun scurtmetraj animat: „Logorama„, de Nicolas Schmerkin
  • Cele mai bune efecte vizuale: „Avatar” (Joe Letteri, Stephen Rosenbaum, Richard Baneham şi Andrew R. Jones)
  • Cea mai bună coloană sonoră: „Up” – Michael Giacchino
  • Cel mai bun cântec: „The Weary Kind (Theme from Crazy Heart)” din „Crazy Heart” – Ryan Bingham and T Bone Burnett

Sunt putin dezamagit deoarece Inglorious Basterds chiar merita unele premii cum ar fi „Cel mai bun scenariu original”.Dar inca o data vedem ca Tarantino nu prea este iubit si apreciat de criticii americani in pofida reactiei publicului la filmele sale,care este una foarte pozitiva.Eu sunt de parere ca doar 3 filme meritau nominalizate la „Best picture” si acestea ar fi:

An Education

A serious man

Inglorious Basterds

Filmele care chiar meritau Oscaruri aseara,restul nu m-au dat pe spate incat sa cred ca merita Oscar,dar totusi sunt impacat ca Avatar a plecat cu cat mai putine premii acasa,bine a plecat cu alea meritate „Cele mai bune efecte vizuale” etc. Dar imi parea tare rau daca lua si cel mai bun film.Oricum slaba gala!