La revedere,L.A!

Posted on

Pun pasul de pe cimentul incins pe prima scara a autocarului…piciorul meu din urma parca nu vrea sa lase acele meleaguri,parca ma trage inapoi.

Ma urc de tot in autocar,platesc taxa soferului si ma indrept catre locul meu.Imi cer scuze de multe ori deoarece rucsacul meu mare nu vrea sa se lase mai usor si tot loveste in toate partile.Ma trantesc pe scaun,preferam sa fiu trantit de un pumn,sa fiu trantit atat de tare de dragostea ce am pierdut-o,de altceva…dar nu de tristetea parasirii visului meu… E visul meu cu palmieri pe langa sosele,cu plaja batuta de valuri turcoaz…de ce pleci,cui ma lasi?Am ajuns atat de greu la tine…vreau sa mai zabovesc putin,sa-mi mai traiesc putin visul!

Imi pun capul greu in tetiera si incerc sa inchid ochii,dar nu pot vedea cum razele soarelui trec printre palmierii de pe langa sosea si cum lumea alearga pe plaja,si totul e un galben nemaipomenit,atata timp cat autocarul este in miscare si totul ramane in urma…in urma mea…dar cand trebuie sa pleci,pur si simplu pleci! O frana brusca opreste autocarul si ma face sa ametesc.Nu stiam ce se intampla doar ca in timp ce eu spuneam:

„La revedere,Los Angeles!”

Aud o voce calda ce imi spune:

„Buna,pot sa ma asez si eu aici…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: