Monthly Archives: Mai 2010

1 an de „cuvinte”

Posted on

Pe 30/05/2009 am scris „Primul post”,un post care a marcat inceputul acestei perioade din viata mea cand cu siguranta cautam ceva in mine si ma tot chinuiam sa gasesc ce si m-am tot chinuit sa caut insa sper sa fi gasit.Daca citesc acum acel prim post ma simt penibil,modul in care scriam si ca atunci cand l-am scris eram total in ceata,mi-am spus „Hai sa fac un blog personal,poate e altceva!” Nu stiam ce vroiam sa fac,ce sa scriu pe acest blog.Era atat de plictisitor de pe atunci sa fi scris ce faceam in fiecare zi.Trebuia sa fie ceva mai special doar ca atunci nu aveam nici inceput nici cuprins la proiectul acesta,cu siguranta aveam incheiere :)).Ma gandeam de pe o zi pe alta daca sa-l inchid sau nu.Nu stiu ce m-a motivat exact sa continui,probabil parerile lui Florinel,fiindca atunci nu am spus la prea multi prieteni despre blog,bine nici acum,daca au aflat am continuat sa le explic,daca nu este ok,cu siguranta nici vizitele nu m-au motivat prea mult fiindca chiar dupa vreo 10 posturi de la inceput inca salutam cu „multumesc cititorilor mei in numar redus”.Si am tot scris,mi-am tot batut capul cu ce sa scriu,ce idee inovatoare sa aduc,ce pot scrie cel mai bine?Sincer,nu am gasit nimic.Apoi am scris un post despre sentimentele mele profunde cand am vazut prima oara un rasarit de pe malul marii,post care a fost primit foarte bine si am primit si comentarii la el (ce fericit eram:))) si dupa acel post parca am incetat sa mai fiu asa penibil si sa mai salut cu „multumesc cititorilor mei in numar redus”.Dupa toate astea si inca putine posturi in care exageram cu visele,cu Los Angeles-ul, am incercat sa scriu un post mai diferit tot asa de cacat a fost mai intai in mintea mea insa cand am inceput sa scriu am spus ca ar fi bine sa-l modelez putin si am modelat in asa hal in care a iesit „In care filozofez”,putin mai matur si eu eram mult mai multimit de ce am facut.Apoi mi-am spus ca prea multa filozofie nu e chiar pe treaba mea si am mai redus din ce am scris acolo,cu mai multe sentimente si au mai iesit de sub taste cateva posturi acceptabile.Dupa toate astea intr-o seara,destul de tarziu stiu sigur,seara de septembrie care ameninta cu terminarea vacantei de vara,m-am pus sa scriu un post nou,habar nu aveam despre ce trebuia sa fie,stiam doar ca trebuia neaparat scris si scris cat mai bine si scriam cate 5 cuvinte dupa care ma reintorceam pe intreg postul si mai cantaream o data fiecare cuvintel,asa a iesit „Bilet” de despartire,postul care a intors cu totul axa mea de gandire asupra blogului si de atunci am stiut ce trebuie sa scriu cu adevarat si care e tema mea,ce scriu cel mai bine.Am citit acel post pe cel putin de 50 de ori si nu am reusit niciodata sa ma stapanesc din a-l citi cu lacrimi in ochi.Apoi am inceput sa scriu proza scurta,ceea ce scriu si acum si sper sa o fac acceptabil.Pasiunea pentru scris,emotiile vizitatorilor cu care m-am jucat fara sa vreau,parerile de bine,prietenii pe care i-am castigat cu ajutorul acestui blog,astea m-au facut sa continui si tot din aceleasi cauze voi continua sa scriu si sa sper ca o fac din ce in ce mai bine si sa fiu citit.Va multumesc inca o data ca m-ati ajutat sa gasesc acest copil din mine caruia ii place sa scrie si multumesc ca ma ajutati sa-l cresc.Apreciez orice parerea a dumneavoastra,va respect si va stimez.

Sper ca ati observat si ca am un header nou care sper sa ma ajute cu inspiratia.Multumesc Florin!

Ne auzim cat de repede pot.Sa fiti iubiti!

LA MULTI ANI „Cuvinte”/”Doarvorbelemele”!!

Cuvinte

Posted on

Au trecut atatea zile de cand nu am mai mazgalit o foaie goala,sa-mi simt cuvintele greu incercate si trecute prin zeci de moduri estetice cum lovesc cu bestialitate si cu precizia unui metronom.Nu am fost ajutat de nicio cale de inspiratie si am tot cautat,cand m-am uitat pe cerul ce era schinjuit de sentimentele verii am constatat ca norii au o viteza mult prea mare,ametitor…Stelele au aparut tot mai rar si niciuna nu m-a trimis cu gandul la vreo poveste pe care sa o modelez,orbitor…Noaptea mi-a intors spatele si in loc de nopti albe pline de inspiratie am primit doar ore grele,ore in care genele refuzau sa faca pace intre ele si eram plin de nesomn si toate povestile astea romantice reale ma storc si de ultimul strop de romantism,cearcane…

Am visat ca pasii tai au ramas intipariti pe pamantul umed precum cerneala pe o coala alba si-mi desenau urme mult prea obscure ca sa ma pot ghida dupa ele si sa pot scrie ceva potent.Mi-am soptit cu frica in glas ca renunt,de ce o mai fac? Oricum prea putini apreciaza. Stiam cum urma sa se desfasoare tot scenariul asta care era in mainile mele neglijente.Eram calator intr-un vagon gol al carui tren merge in sens invers decat ruta pe care eu doresc sa o urmez.Si de ce as face miscarea asta atat de proasta? Sah Mat…legat la maini,nedormit,ametit,orbit,am pus mana pe pix si am scris si voi scrie,eu asta trebuie sa fac…

Postul asta s-a ridicat din cenusa se pare.In prima instanta mi-a fost teama sa mai scriu ceva care sa coincida intr-o proportie mai mare cu realitatea,sa modelez ceva real cum am facut-o mai sus,am crezut ca nu ma voi ridica deloc la nivelul ultimelor posturi cu proza.Se pare ca totusi am scris si sunt fericit,nu neaparat multumit.

P.S: pe 30 mai se implineste un an de la primul post pe acest blog,un an in care nu as fi rezistat fara sa ma cititi voi! Va multumesc enorm ca macar ati aruncat un ochi de curiozitate si apreciez parerile tuturor si sper sa va fi placut macar cate ceva,am fost se pare intr-o continua evolutie si sper ca aici unde am ajuns sa fie punctul cel mai mic de la care voi pleca in cautarea disperata a apogeului.Sper sa revin cu un post pe 30 mai.Ne auzim in continuare aici!

Cu stima,Dan Novac

Nu-mi spune ca ma iubesti !

Posted on

Vezi tu,eu nu vreau sa-mi spui ca ma iubesti vreodata.

Am nevoie sa fii acolo atunci cand trantesc capul pe perna asteptand infernul zilei urmatoare,vreau sa-l farmeci si sa-i zambesti,sa-l transformi in paradis.

Nu am nevoie sa-mi soptesti la ureche inainte sa adorm cat ma iubesti.

Vreau ca atunci cand te vei aseza langa mine pe aceiasi perna mult prea mica pentru amandoi sa-mi spui povesti cu zane,in soapta sa ma musti cu patos de ureche si sa acoperi cu mana luna ce ma incomodeaza,sa-ti deschizi degetele si sa lasi lumina sa patrunda,sa te joci cu mine,visand…Dimineata lasa-ma sa dorm dar trezeste-ma,deschide-mi geamul si lasa vara sa-mi sufle-n par.Canta-mi la pian din Tchaikovsky si sfideaza-l cu tinuta ta matinala,doar boxeri si un maieu şifonat,lasa notele sa iasa usor prin fereastra deschisa mangaiindu-mi timpanul,intoarce clepsidra si pune-o pe pian sa o pot vedea si sa-mi reamintesti ca timp prea mult n-a mai ramas.Spune-mi ca vrei sa alergam desculti prin iarba uda…

Dar nu spune ca ma iubesti,fa-mi doar o cafea!