Cuvinte

Posted on

Au trecut atatea zile de cand nu am mai mazgalit o foaie goala,sa-mi simt cuvintele greu incercate si trecute prin zeci de moduri estetice cum lovesc cu bestialitate si cu precizia unui metronom.Nu am fost ajutat de nicio cale de inspiratie si am tot cautat,cand m-am uitat pe cerul ce era schinjuit de sentimentele verii am constatat ca norii au o viteza mult prea mare,ametitor…Stelele au aparut tot mai rar si niciuna nu m-a trimis cu gandul la vreo poveste pe care sa o modelez,orbitor…Noaptea mi-a intors spatele si in loc de nopti albe pline de inspiratie am primit doar ore grele,ore in care genele refuzau sa faca pace intre ele si eram plin de nesomn si toate povestile astea romantice reale ma storc si de ultimul strop de romantism,cearcane…

Am visat ca pasii tai au ramas intipariti pe pamantul umed precum cerneala pe o coala alba si-mi desenau urme mult prea obscure ca sa ma pot ghida dupa ele si sa pot scrie ceva potent.Mi-am soptit cu frica in glas ca renunt,de ce o mai fac? Oricum prea putini apreciaza. Stiam cum urma sa se desfasoare tot scenariul asta care era in mainile mele neglijente.Eram calator intr-un vagon gol al carui tren merge in sens invers decat ruta pe care eu doresc sa o urmez.Si de ce as face miscarea asta atat de proasta? Sah Mat…legat la maini,nedormit,ametit,orbit,am pus mana pe pix si am scris si voi scrie,eu asta trebuie sa fac…

Postul asta s-a ridicat din cenusa se pare.In prima instanta mi-a fost teama sa mai scriu ceva care sa coincida intr-o proportie mai mare cu realitatea,sa modelez ceva real cum am facut-o mai sus,am crezut ca nu ma voi ridica deloc la nivelul ultimelor posturi cu proza.Se pare ca totusi am scris si sunt fericit,nu neaparat multumit.

P.S: pe 30 mai se implineste un an de la primul post pe acest blog,un an in care nu as fi rezistat fara sa ma cititi voi! Va multumesc enorm ca macar ati aruncat un ochi de curiozitate si apreciez parerile tuturor si sper sa va fi placut macar cate ceva,am fost se pare intr-o continua evolutie si sper ca aici unde am ajuns sa fie punctul cel mai mic de la care voi pleca in cautarea disperata a apogeului.Sper sa revin cu un post pe 30 mai.Ne auzim in continuare aici!

Cu stima,Dan Novac

2 responses »

  1. Atata timp cat o sa scrii, vei fi citit.

    Răspunde
  2. Multumesc de incurajare.Asa sper si eu

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: