Nisip

Posted on

Cand ne-a invaluit noaptea m-ai strans repede de mana si fluturii au inceput sa se joace liberi prin burtile noastre.Mi-ai spus repede,fara sa intreb nimic ca este doar un gest de reflex si ca asa te simti protejata si nu iti este teama,nu ai vrut sa ma lasi sa-mi fac sperante,sperantele ma fac mai slab si tu stii asta,insa doar te eschivai.Mergem usor calcand pe carari pavate cu vise si pe umbre indragostite.Vorbesti incontinuu si nu vreau sa te intrerup o secunda,vocea ta ma linisteste,este atat de gingasa si accentul acela fin ma face sa visez,esti doar un copil…sau eu sunt? Sau sunt doar prins intre stele si mare,intre vis si realitate,intre joc de iele si iubire,iluzie si dezamagire,intre taine sacre si simple mituri,sunt prins intre tine si eu,intre abis si apogeu,dar pot iubi aici unde sunt.In timp ce mergeam calculandu-ne pasii te-ai ridicat usor pe varfuri pentru a putea ajunge la urechea mea si mi-ai soptit: „Hai sa mergem pe plaja!”.Am aprobat si am vrut sa schimb directia inspre plaja dar mi-ai spus:”Nu,nu aici,este prea multa lume…”.

Ma conduceai catre locuri pe care nu le cunosteam,eram confuz,insa cand degetele mele au simtit nisipul toti stimulii mei s-au relaxat si au preferat sa savureze momentul,fluturii din stomacul meu au murit,oricum traiesc doar o zi,tot ce este frumos este efemer.

Ne asezam aici? am intrebat

Nu,haide mai aproape de mare! O sa putem vorbi cu ea.

Ne-am asezat pe nisip,pe o plaja populata doar de noi doi,sunt ratacit dar nu doresc sa fiu gasit de cineva.Marea se vedea foarte putin in intunericul noptii,doar o auzeai si ii simteai chemarea,o lumina difuza palpaia in larg pe o coasta indepartata,lumina care se reflecta in ochii ei de un verde crud.M-am pus pe spate si rucsacul l-am folosit drept perna,s-a asezat langa mine si a inceput sa-mi povesteasca despre stele,constelatii,viata si moarte,vocea ei se completa cu sunetul marii si dadea impresia de cantec al sirenelor…nu a tacut deloc si Doamne,nu doream asta nicio clipa.M-am uitat pentru prima oara atent in acea seara la ea si i-am observat firele de par pline de nisip ce-i atingeau delicat umerii goi,traiam intr-o armonie continua,intr-o poezie Eminesciana,intr-un cadru feeric.Mi-am inchis ochii si ascultam cum sopteste marea,am vrut sa spun ceva insa imi urmarea toate miscarile si mi-a pus un deget pe buze spunand incet: „shht!”.Apoi am simtit cum firele-i de par pline de nisip imi ating usor obrajii,insa nu am deschis ochii,buzele ei s-au apasat greu,cu pasiune peste buzele mele si pana cand soarele a decis sa iasa din mare mi-a povestit despre sentimentele ei pentru mine si mi-a scris numele cu unghia,usor,in nisip spunand ca acest petic de plaja este al iubirii noastre de acum incolo.

4 responses »

  1. Cat de frumos. Esti asa talentat.
    Sunt sigura ca visele tale se vor materializa cat de curand iar fata aia va fi foarte norocoasa.

    Succes in continuare iti doresc ! :)

    Răspunde
  2. Pe zi ce trece ma uimesti tot mai mult.

    Răspunde
  3. Aleluia! Imi ies din minti de placere !!!!!!!!!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: