Rio

Posted on

Cu ghirlandele de flori tropicale atarnate de gat mergem amandoi pasind curajosi in noapte,intr-un oras pe cat de splendid pe atat de necunoscut.Zambetul nu ne dispare de pe fata si continuam sa ne uimim de ce poate oferi acest oras.Muntele se imbina perfect cu marea si statuia lui Iisus vegheaza in fiecare clipa de pe varful muntelui ce dispare in nori cand soarele coboara usor de pe cer.Imi soptesti ca este locatia perfecta pentru vacanta si raspund doar surazand,poate prea putin…Vantul se joaca putin prin parul tau si iti ofer haina de pe mine,se lasa racoare seara,totul este perfect.Cate un trecator cu alura latina mai tulbura linistea din Rio.Muntii abia se mai zaresc in linistea noptii si plaja ce este putin mai departe o simt trecandu-mi prin vene,valurile le am intiparite pe timpan si fiecare imi sopteste altceva.

-Cidade de Deus,i se spune pe aici.

Suna perfect,este atat de usor de rostit si numai cand spui aceste cuvinte fara sa le stii semnificatia parca iti sugereaza ceva perfect,un mic rai,Edenul nostru,si acum este doar al meu si al ei.Atat de straini si neadaptati prin nisipul asta necunoscut si pe strazile astea pavate cu dansuri si zambete.Pe marginea plajei erau numai colibe ridicate mai sus de nivelul apei cu ajutorul unor stalpi de lemn,acoperite cu paie si frunze de palmier prin care suiera vantul cu usurinta si toate sunt pline de lumini pe timp de noapte,sunt doar mici baruri.Copacabana se numeste plaja imi spune aceeasi voce calda de langa mine,strangandu-mi mai tare mana,este atat de entuziasmata.

-Tu ar fi trebuit sa fii ghid turistic,ii spun.

Rade usor prinzandu-si varful limbii intre dintii din fata si afisandu-mi micuta strungareata,este atat de dulce.O las sa stea cu marea cateva minute pana ii aduc pe plaja o tequila.Bea usor din ea si se joaca cu umbreluta ce a fost data ca accesoriu,este doar un copil.

-Stii tu,viata noastra este precum spuma marii,trebuie sa ne aruncam in ea,seniorita!

-Habar nu ai cat imi place sa imi vorbesti asa,esti tu,cel de care m-am indragostit demult,intr-un vagon pierdut.Imi place sa vorbesc cu tine pana cand zorii ne intrerup momentele,pe plaje goale,pana cand rasaritul imi fura sarutarile si somnul ma goneste in camere de hotel alaturi de tine,trezindu-ma apoi cu parfumul tau in nari si vazand doar colierul hawaian din jurul gatului si omoplatul tau plin de tentatii pe care desenez vise cu unghia…

Am tacut si mi-am lasat capul pe spate privind stelele,intr-o stare de amnezie parca,lipsit de suflet,gol pe dinauntru,umplut doar cu doze mari de iubire fiindca acum am doi ochi ce ma privesc exact asa cum sunt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: