Necuvintele (2)

Posted on

Si desi sunt obosit, tu imi esti cel mai dulce somn. Daca imi este sete, esti cea mai racoroasa apa. De imi vine sa mor pot sa jur ca imi esti cel mai comod mormant si de ar fi sa iubesc cred ca esti persoana perfecta. Tu insa cobori usor catre mare, lungesti clipele si iti place sa ma lasi sa ma agit. Ma faci sa inteleg ca tot ce vad e ireal, ca numai eu simt asa si tu esti doar in trecere, prin mine…imi modelezi rabdarea cu un zambet cinic, dar simt ca totul e doar un joc, facut special pentru mine, doar iti face placere  sa ma contrazici…

Mi-ai pus mainile la ochi si era totul atat de imprevizibil, parca pentru prima data nu aveam idee ce mi se intampla. Ai atatea optiuni si eu atatea idei. M-ai atras precum un cantec de sirena, in locul unde desi ma vei omori cu fiecare soapta, eu voi fi cu zambetul pe buze, langa mare. Te simt atat de aproape, dar imi este teama, merg usor pe sarma si as vrea sa te iau de mana si pe tine, sa vedem orasul de sus. Ne asezam pe o banca, in fata noastra este marea si ne punem amprenta pe cateva momente. Degetele tale se joaca usor prin parul meu, ti-am confectionat o perna din coapsa mea, am transformat o banca in pat si casa noastra are vedere la mare. As putea sa ignor restul si as mai ramane aici, cu tine vreo 80 de ani (cred ca asta am spus si cu voce tare). Razi, delicat, varful limbii ti-l prinzi intre dinti, firele blondine se aseaza pe chipul tau si reflexia mea se zareste prin ochii tai verzi.

„As vrea sa vad marea prin ochii tai. Te poti uita in larg?”. Bineinteles ca o faci, doar iti place sa ma chinui. Am realizat apoi ca, m-am ratacit prin gene si pierdut fiind, m-am izbit frontal de irisul din ochii tai. Coliziune ce s-a soldat cu o victima, eu…aproape ca am ajuns la stiri, dar ce iti pasa tie, tu te uiti la stiri nepasatoare, in pat, pe burta, cu zambetul pe buze, putin macabru…eu zac aici, inert,privind prin ochii tai o mare verde cu influente albastre, culori ce se amesteca si imi creeaza falsa impresie de turcoaz. Ce ochi frumosi ai ! Timpul incepe sa ma preseze,deja o sa masor clipele in minute, mai e putin si ne despartim, cine stie cand te mai vad…

Vreau sa ma pierd in ochii tai si maine in zori.

13 responses »

  1. Pingback: Necuvintele (2) - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Un singur cuvant m-a facut sa inteleg tot.

    Răspunde
  3. claustrophobya

    „… De imi vine sa mor pot sa jur ca imi esti cel mai comod mormant …”
    .
    .
    .
    asta va face parte din categorie : este!
    mai imi trebe o tigara…

    Răspunde
    • acum e randul meu cu intrebarile:))
      Ce anume este categoria „ESTE”?
      Erau trei puncte (aka 3 idei,) nu le-ai scris sau nu le vad??

      Imi place ca pastrezi „misterul” acela.
      Fiecare comment pe care il inchei cu nevoia de tigara, este unul special si ma bucur mult ca trezesc in tine anumite sentimente prin cuvinte, lucru pe care si caut sa-l fac

      Răspunde
  4. Citesc si recitesc…iubesc postul asta :X

    Răspunde
  5. Si am ajuns din nou aici :)))

    Cred ca o sa-l invat pe de rost daca-l mai citesc de multe ori.

    Răspunde
  6. A fost,este si va ramane the one and only !!!

    Răspunde
    • Ma bucur foarte mult ca-ti faci timp sa-l recitesti si chiar daca poate nu am mai atins acest post, ca si scris sper macar sa fie unul dintre cele mai bune pasaje citite de tine din tot ce ai citit, desi e putin probabil, dar na..asta-mi doresc eu!

      Răspunde
  7. Nu mai conteaza

    Speechless

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: