Monthly Archives: Octombrie 2010

Liber

Posted on

Obisnuiam sa tin intreg Universul pe umeri, sa vin seara, sa ma trantesc in pat, cu ochii in tavan si ma gandeam daca si maine va fi la fel de greu. Dar fara sa ma astept, mi-ai zis intr-o seara ca Universul suntem noi si ca stelele alea stralucesc pentru mine. Atlas, ia-ti Universul inapoi si pleaca!

Imi cer scuze pernei pentru lacrimile mele, o sa ma revansez intr-o zi cu zambete ce le iubesc.

Nu stiu exact daca si in tine e vreo scanteie atunci cand auzi numele meu, cand ma vezi , sau cand te gandesti la mine, dar stiu ca in mine e un intreg foc de artificii atunci cand gandul imi fuge spre tine. E un atlet nebun, fuge incontinuu sute de kilometri, nu vrea sa il opresc sau sa-l disturb. Cica are o destinatie bine fixata si e o fire ambitioasa. Idiotul! Oricum sa ai grija sa-l trimiti si inapoi si convinge-l sa nu se opreasca pe altundeva.

Imi gasesc linistea pe buzele tale si ma simt prins intre crapaturile de pe ele. Tip dupa tine. Simt cum peretii se strang si tavanul vine spre mine. Gand de claustrofob. Dar apoi, ma pierd cu degetele pe spatele tau gol, printr-un desert in care nu imi e sete. Parul tau vine sa-mi vegheze somnul si ochii tai mari ma vor privi pana cand adorm. Simt buze pe ceafa si aud o voce ce imi spune cald:

“Desfa-ti aripile! Nu iti fie teama, nu vei fi ranit!”

10.000

Posted on

Pfiu, a fost greu dar am facut-o cu placere si dragoste. Astazi am atins 10.000 de vizualizatori, nu reprezinta prea mult ca cifre pentru un blog de un an si putin, dar pentru mine reprezinta enorm. Tin sa va multumesc si sa va spun ca va apreciez enorm si pe aceasta cale. Vreau sa mai spun si ca am cunoscut oameni extraordinari prin intermediul acestei „ciorne” pe care ma descarc, numita blog. Am primit sfaturi mari si foarte bune, de unele persoane ma leaga chiar multe. Va multumesc ca ati citit, ati comentat, ati dat mai departe, ati revenit! Aceste mici detalii pentru mine inseamna foarte mult. Va respect! Nu vreau sa fac promisiuni sau ceva, dar am in cap un plan mai mare si in curand(nu stiu cat de curand, tine de timp, finante etc.) sper sa ne auzim pe un site personal unde sa va captez atentia la fel de tare, unde vor fi surprize, un eu mai evoluat (cred) inca de la inceput… Insa pana atunci mai este. Eu v-am anuntat sa va pregatiti din timp sufleteste:)

Sa inchinam un pahar pentru un soare ce iese din mare!

Cu dragoste, Dani Novac

Pe margini de buze…

Posted on

Daca a fost intamplator? Sigur nu. Intr-adevar, a fost neasteptat, dar lucrurile neasteptate au puterea de a schimba vieti uneori. Nu am avut timp sa fug, sa ma feresc, nici nu mi-as fi dorit vreo secunda. Am asteptat sa ma loveasca tare, in plin, cu toata forta. Doamne, cat de placut doare. Am luat palme peste fata, le-am atins si am zambit. Am primit multe zambete, buze moi, cuvinte frumoase, usi deschise, dar toate sunt departe si reci acum, nu mi-a pasat vreodata de ele. Acum simt si inima imi creeaza palpitatii zilnic. Ea e altceva. In loc de zambete ofera fapte, buzele sunt upgradate, cuvintele sunt din inima si usile sunt scoase din balamale, e alt concept. Imi croseteaza aripi in fiecare noapte pe care mi le ofera in dar si imi zambeste: „Ia-le! Zboara pana la mine maine in zori!”. Este jumatate din viitorul meu, timpul meu liber, ego-ul meu, persoana care-mi fura jumate din viata si ma lasa fericit, mama copiilor mei…Stiu ca iti musti buzele acum. Ma atrage fiecare atom din ea si o vad in orice femeie. Am nevoie de o cafea…

Ai fost vreodata inspirat de o persoana incat sa nu reusesti sa-ti iei gandul de la ea? Iubesc…

Tu ce-ai vrea sa afli daca ai putea vedea viitorul?

Posted on

Mereu mi-am zis ca traiesc mai mult in viitor decat in prezent, pana si astrele si-au dat seama de asta, unele caracteristici zodiacale chiar asta zic. Bine, nu stiu daca e bine sau rau insa stiu ca am avut dintotdeauna vise care  nu au intrecut imposibilul, realizabile si care imi dau puterea de a crede in ele, vise care bineinteles se vor implini (eu asa sper) in viitor. Cat de mult as vrea sa le vad implinite? Pai, viitorul ala pentru mine este raspunsul la intrebarea „De ce existi, Dane?”. Acela e scopul meu aici, sa-l vad (viitorul) realizat.

As vrea sa vad daca talpile mele goale vor simti nisipul de pe o plaja din Los Angeles si mana mea o va tine strans pe a ei, soptindu-i printr-un alt limbaj decat al cuvintelor, cat de tare o iubesc si cat o apreciez ca a crezut in mine cand a fost nevoie.

As vrea sa stiu ca palmierii aceia fac umbra casei mele cu geamuri mari in care imi dedic mult timp alaturi de persoanele ce le iubesc. As vrea sa vad daca prietenii ma vor suna sa-mi spuna ca mergem Sambata la meci la Lakers.

As vrea sa stiu daca toate cuvintele mele de acum vor fi citite de  multe persoane si sa aflu daca voi primi o strangere de mana de la vreun scriitor mare. Daca tot ce simt acum va fi degeaba.

As vrea sa aflu daca ideile mele chiar se vor materializa in timp.

As vrea sa vad daca oamenii din Romania vor reusi sa se schimbe. Daca minoritatea va acapara ca mod de gandire majoritatea. Asta ar insemna o evolutie enorma pentru ea ca tara, dar probabil nu voi fi acolo sa o vad, dar as vrea sa stiu.

As vrea sa vad ca ipocrizia a disparut si ca banii vor fi intr-adevar doar hartii, fara valoare.

As vrea sa vad ca oamenii vor fi tratati fiecare respectul cuvenit si sa fim intr-adevar egali, cum nu am fost niciodata.

As vrea sa ma vad privindu-mi baiatul in ochi si sa-i spun, sunt mandru de tine pentru ca ai facut aceea fapta. Tati si mami te iubesc!

As vrea sa ma vad spunand tot ce simt si sa pot dormi linistit, fara sa fiu judecat.

As vrea sa vad cum scrisorile sunt iarasi la moda.

Si as mai vrea sa aflu daca am primit raspunsuri la intrebarile mele, fara sa innebunesc.

Aceasta insemnare participa in concursul organizat de RCA ieftin .

Particip la concurs multumita lui Blogatu !

 

Daca aveti placerea sa ma si ajutati la acest concurs, intrati aici http://bit.ly/aOMuG4 si cautati numele Dani Novac in comentarii, daca iti place da-mi un vot. multumesc! apreciez mult. Nu uita votul in dreptul comentului Dani Novac! e un thumb up acolo.
Apreciez!!

Schimbări(2)

Posted on

[…]In aceeasi dimineata s-a asezat langa mine in pat…

-Va trebui sa plec la munca peste doua ore.

-Stiu si imi pare rau!

-Ba nu iti pare, tu stai bine-mersi si o freci, uitandu-te prin geamurile astea mari de la etajul 41, peste New York, cautand cine stie ce prostie de inspiratie si apoi cand scrii, atunci cand o faci si bine, dai vina pe picaturile marunte de pe geamuri, pe atmosfera orasului si pe ploaia din Octombrie si bineinteles pe mine. Trebuia sa te las prin Los Angeles si toamna si iarna sa nu mai ai ce scrie, ca tu iti imaginai ca acolo e vara mereu si e asa frumos indiferent de anotimp.

-Macar acum putem face pe plac amandurora, putem sta si in L.A si in NY.

-De ce trebuie sa strici tu cele mai frumoase momente cu optimismul tau? Trebuia sa te las in L.A dupa ce mi-ai aruncat biletul ala pe masa si m-ai lasat acolo sa ma consum ca proasta, fara sa mai stiu nimic despre tine ani buni. Nu era mai bine daca iti urmam mereu sfatul si ne faceam ca nu ne mai cunoastem? Chiar si cand ne-am intalnit in New York din greseala, pe strada, din 19 milioane de persoane exact de tine am dat si te rog, nu incepe cu prostiile despre destin. Nu era mai bine daca ma faceam ca nu te mai cunosc? Dar nu puteam, ca ai un fel de a fi care ma inmoaie pe loc. De aia te urasc atat de mult incat ajung sa te iubesc! Spune, nu era mai bine?

-Nu stiu…

-Cum nu stii?! Tu esti scriitorul, nu eu. Tu ai job de stat acasa, in fund, cu laptopul in brate, gandindu-te la tot felul de…cuvinte…si nici macar nu ai program!

-Uneori vreau sa sterg capitolul acela, in care eu am plecat lasand  doar un bilet insa ma gandesc mereu ca poate daca nu se intampla, noi doi nu am fi aici, traindu-ne visele in care am crezut atat de mult si pe care simteam ca le pierdem exact cand mai aveam putin si le atingeam.

– Sa stii ca toate trec, dar fiecare lasa semne. Am unele cicatrici inca adanci. Dar reusesti cumva sa mi le vindeci, toate momentele noastre, fiecare atingere, sarut, amintire, ma face sa tresar oriunde as fi si nu te pot scoate din mintea mea. Nici nu cred ca vreau. Vezi, nici eu nu sunt buna la cuvinte. Oricat as vrea.

Ce buze moi…obraji calzi si ochii mari in care chipul meu se reflecta perfect. Si nici macar nu ma pot plictisi de asta. Ma indragostesc de ea in fiecare seara. Buzele mele si-au gasit refugiu pe coapsele ei fine.

Se imbraca repede, aud clar zgomotul facut de tocurile ei. Deschide usa de la baie:

-Incearca sa nu mai lasi par in chiuveta, stii ca nu-mi place! Strig putin, pentru a ma face auzit.

-Ok, Ok. Incerc!

Se aud cheile de la masina fluturate.

-Am plecat, nu o sa-ti las un bilet! Cel putin nu de data asta.

Mi-o imaginez cum rade. Intru in baie. E mai mult par in chiuveta decat de obicei. Ma bufneste rasul. Asa ne aducem aminte unul de altul chiar si cand suntem despartiti.

Imi dau cu apa pe fata, parca este altcineva in oglinda. Ea ma schimba foarte tare si imi place.

Schimbări (1)

Posted on

-Chiar simteai nevoia sa tragi draperiile?

– Nu, o fac fiindca stiu ca te irita. Rade.

-Aproape te urasc! Ii spun, nereusind sa-mi controlez micile impulsuri ce o fac sa-si dea seama ca nu vorbesc serios.

-Eu te-am urat de la inceput, dar nu am vrut sa ti-o spun. In timp ce rade lasa fumul de tigara sa evadeze printre buzele ei, buze pe care le-am simtit toata noaptea pe gatul meu.

Si o plac in fiecare zi mai mult, mai ales atunci cand face totul exact cum nu-mi place mie. Cred ca i-am spus de cateva zeci de ori, ca nu ma deranjeaza atat de tare ca fumeaza, cat ma deranjeaza faptul ca o face in fata mea si uneori suflandu-mi fumul chiar in nas. Efectul? O gasesc aproape in fiecare dimineata langa mine, stand cu fata in sus, cu scrumiera langa ea si cu un fum innecacios iesindu-i prin nari. Macar deschide geamul.

Cred ca o iubesc asa tare din cauza faptului ca ea este tot ceea ce eu mi-as fi dorit sa fiu, dar nu sunt. Sau fiindca ironiile ei, pur si simplu le anuleaza pe ale mele. Si sunt mai multe fapte decat cuvinte si ea mai mult actioneaza decat vorbeste, ea face, nu scrie. Eu ma ascund in foi. Le citeste mereu prima, fiind nerabdatoare si vad in ochii ei cat tresare la fiecare cuvant, dar stie sa se stapaneasca si incheie spunandu-mi:

-Mda, e ok, uneori scrii de cacat. Dar rahaturile tale sunt mai bune decat ale celorlalti. Norocosule!

Si arunca foile intr-un gest ironic langa mine in pat. Apoi rade usor, cautandu-ma cu coada ochiului

-Te iubesc!

-M…Multumesc! Stiu, sunt penibil cand incerc sa fiu ca ea. Pur si simplu e mai buna.

Stiti  ca vorbeam de draperii? Si de o dimineata, in care ma enervase cu fumatul ei. Mereu cand vorbesc despre ea deviez de la subiect, fiindca am atatea de spus. Este cea mai interesanta persoana din viata mea. In aceiasi dimineata s-a asezat langa mine in pat…