Schimbări(2)

Posted on

[…]In aceeasi dimineata s-a asezat langa mine in pat…

-Va trebui sa plec la munca peste doua ore.

-Stiu si imi pare rau!

-Ba nu iti pare, tu stai bine-mersi si o freci, uitandu-te prin geamurile astea mari de la etajul 41, peste New York, cautand cine stie ce prostie de inspiratie si apoi cand scrii, atunci cand o faci si bine, dai vina pe picaturile marunte de pe geamuri, pe atmosfera orasului si pe ploaia din Octombrie si bineinteles pe mine. Trebuia sa te las prin Los Angeles si toamna si iarna sa nu mai ai ce scrie, ca tu iti imaginai ca acolo e vara mereu si e asa frumos indiferent de anotimp.

-Macar acum putem face pe plac amandurora, putem sta si in L.A si in NY.

-De ce trebuie sa strici tu cele mai frumoase momente cu optimismul tau? Trebuia sa te las in L.A dupa ce mi-ai aruncat biletul ala pe masa si m-ai lasat acolo sa ma consum ca proasta, fara sa mai stiu nimic despre tine ani buni. Nu era mai bine daca iti urmam mereu sfatul si ne faceam ca nu ne mai cunoastem? Chiar si cand ne-am intalnit in New York din greseala, pe strada, din 19 milioane de persoane exact de tine am dat si te rog, nu incepe cu prostiile despre destin. Nu era mai bine daca ma faceam ca nu te mai cunosc? Dar nu puteam, ca ai un fel de a fi care ma inmoaie pe loc. De aia te urasc atat de mult incat ajung sa te iubesc! Spune, nu era mai bine?

-Nu stiu…

-Cum nu stii?! Tu esti scriitorul, nu eu. Tu ai job de stat acasa, in fund, cu laptopul in brate, gandindu-te la tot felul de…cuvinte…si nici macar nu ai program!

-Uneori vreau sa sterg capitolul acela, in care eu am plecat lasand  doar un bilet insa ma gandesc mereu ca poate daca nu se intampla, noi doi nu am fi aici, traindu-ne visele in care am crezut atat de mult si pe care simteam ca le pierdem exact cand mai aveam putin si le atingeam.

– Sa stii ca toate trec, dar fiecare lasa semne. Am unele cicatrici inca adanci. Dar reusesti cumva sa mi le vindeci, toate momentele noastre, fiecare atingere, sarut, amintire, ma face sa tresar oriunde as fi si nu te pot scoate din mintea mea. Nici nu cred ca vreau. Vezi, nici eu nu sunt buna la cuvinte. Oricat as vrea.

Ce buze moi…obraji calzi si ochii mari in care chipul meu se reflecta perfect. Si nici macar nu ma pot plictisi de asta. Ma indragostesc de ea in fiecare seara. Buzele mele si-au gasit refugiu pe coapsele ei fine.

Se imbraca repede, aud clar zgomotul facut de tocurile ei. Deschide usa de la baie:

-Incearca sa nu mai lasi par in chiuveta, stii ca nu-mi place! Strig putin, pentru a ma face auzit.

-Ok, Ok. Incerc!

Se aud cheile de la masina fluturate.

-Am plecat, nu o sa-ti las un bilet! Cel putin nu de data asta.

Mi-o imaginez cum rade. Intru in baie. E mai mult par in chiuveta decat de obicei. Ma bufneste rasul. Asa ne aducem aminte unul de altul chiar si cand suntem despartiti.

Imi dau cu apa pe fata, parca este altcineva in oglinda. Ea ma schimba foarte tare si imi place.

5 responses »

  1. Pingback: Schimbări(2) - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Am citit randurile tare si m-am simtit datoare sa-ti multumesc ca m-ai facut sa visez… frumos, putin amar si linistit….. inainte de culcare :)

    Noapte buna!

    Răspunde
  3. uite ascult asta:) 2:02 (daca nu ai rabdare sa asculti si replicile alora)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: