Monthly Archives: Noiembrie 2010

Nu uita sa zbori

Posted on

Adorm. Pierdut intr-un sunet difuz de valuri, ce se sparg in fericirea unor palme de copil. Palmele copilului meu. Raze de soare imi lumineaza fata si ochii mei reflecta o copilarie traita la maxim. Ma pierd intr-un portret de familie perfect pentru mine, familia ce o visam mereu. Am adunat in jurul meu suflete goale ce ma iubesc sincer. Sunt mandru de mine, am devenit ce am visat. Am deschis usi pe care le-am lasat asa, merita si altii. Am cazut, m-am ridicat, apoi am cazut iar, sunt plin de cicatrici. Astea nu se vindeca, dar poti scrie despre ele. Numeri in gand, strangi din dinti, te scuturi de praf si incerci sa treci peste, e ca un fel de algoritm. Sunt intins pe nisip si incerc sa privesc cerul de sub frunzele palmierilor. Albastru deschis, infinit. Urme de pasi mici sunt prin jurul meu. Aud soapte ce le iubesc si rasete de copil mic, cum se contopesc impreuna cu zgomotul marii. Imi trec unele cuvinte prin minte: „Suntem mandri de tine, te iubim! Mama si Tata.” Zambesc si aud un glas de copil cum striga printre rafale de rasete, „Tati!”. S-a asezat langa mine, in nisip, cu capul pe pieptul meu. Tresar, ca un adolescent indragostit, atunci cand simt buzele ce le iubesc, contopindu-se cu ale mele si firele de par ude, cum imi ating obrazul cald. Miroase a sare de mare si a parfum scump.

– Sa nu uiti niciodata sa zbori! Imi sopteste cu o voce calda, voce pe care o aud in fiecare zi.

Secundele irosite, care adunate inseamna viata mea, au trecut in favoarea mea. Sa stii ca si timpul mai pierde.

 

Anunțuri

Mi-e dor de tine, vara…

Posted on

Uneori ma mai gandesc la mare, la noi. La felul in care ma priveai in ochi si eram prea fraier sa stiu cum sa-ti raspund, dar puteam scrie foi intregi pe loc, despre noi.  La felul cum a plecat autobuzul ala, fara sa-mi lase sperante. Inca mai fac gesturi simple. Mi-au spus multi ca viata merge mai departe, dar tampitii nu mi-au lasat nici un manual de utilizare. Multi sunt roboti. Eu nu pot. Eu sunt om, unul prost construit. Prea repede finalizat sau prea incet. Inca nu inteleg iubirea, dar o scriu. Asta-i sarcasm divin. Prefa-te ca ma simti, sau iarta-ma, daca ai ajuns sa ma simti.

E aproape decembrie. Inca mai am sare de mare prin par, fulgi de zapada in palme, aripi furate si perne cusute cu vise. Somnul e inca dulce si cafeaua e amara, miroase a Brazilia si noaptea nu e deloc ciudata daca stii sa o asculti. Fa-ti timp! E o femeie interesanta. O poti iubi si intelege. Barbatii sunt simpli, pacat ca pot iubi.

 

Detaşare

Posted on

Ciudat. Ma trezesc prea dimineata. Un pat dezordonat si cateva fire de par lasate pe perna de langa mine. Usa de la baie e deschisa. O pot vedea, m-am trezit cu ea intiparita pe retina. Altadata era incitant, acum e doar o alta femeie ce a dormit aici. E imbracata doar in camasa mea. Isi prinde parul intr-o coada mica, atat de feminin si natural…O sa plece in scurt timp si nu stiu daca in aceea seara se va mai intoarce ea sau altcineva. Nici nu imi pasa. E doar vina mea, ca am crezut prea tare in ceva aproape imposibil si aproape ma transformasem, dar acum imi revin. E doar vina lor ca m-au intalnit intr-o perioada ciudata. As vrea sa le promit ca le voi aprecia peste putin timp, dar nu acum. Deocamdata tot ce trece prin patul meu devine nimic. Mai am cateva zile de pus pe foi si o sa scap de trecut. Ochii ei cauta iubire. Eu nu ofer asa ceva. Am doar cateva cuvinte care nu cred ca te satisfac. Pleaca, sarutandu-ma apasat pe obraz.

Ma duc sa fac cafea. Instinctiv fac prea multa si o torn in doua cani. Sunt doar eu. M-am lasat condus de impulsuri. Penibil! O cana de cafea in plus, uitata pe un pervaz putin prafuit. Obisnuiam sa te urmaresc atunci cand imi savurai cafeaua.

Am pierdut imaginea ochilor tai zambind unei noi dimineti de vara. Nu mai am rabdare sa ascult cantecul soarelui ce-ti incalzea obrajii. Au plecat toate, departe. Spre apus, pierdute in noapte. Lasandu-ma aici, sa dedic foi unor amintiri si cautandu-te bezmetic prin toata casa. Ai plecat precum toti ceilalti. Intr-o noapte fara vant, pustie, cu betivi ce umbla aiurea prin baruri, cu un cer usor innorat, fara stele. O noapte cu nimic special, o noapte banala. Patetic. Merit mai mult!

Inca mai vad scrumul cazut din tigarile tale printre crapaturile parchetului meu. Zace acolo precum anii cazuti din viata unui tanar artist, bolnav de cancer. Camera mea e aerisita. Inspir adanc. Sunt doar eu. Am lasat tot fumul sa plece odata cu tine. Am deschis geamul larg si l-am impins spre moarte, plutea alene. Parea sa aiba resentimente, eu nu am. Am invatat ca viata e prea scurta pentru regrete. Am inchis geamul, am pierdut contactul. Aer proaspat, foi goale, un nou rasarit, o noua zi de vara. Acelasi eu.

In nopti de cuvinte (2)

Posted on

M-am asezat iarasi langa tine si am ramas dezvelit, nu vreau sa te trezesc. La fiecare miscare a mea imi muscam buzele, esti fragila. Am deschis laptopul si am inceput sa scriu. Iubesc sa te trezesti si sa iti bei cafeaua in timp ce ma citesti. Inca iti simt buzele pe spatele meu, acolo unde erau si acum cateva ore. Parfumul tau e in narile mele si in asternuturile mele, sa nu mi-l iei vreodata. Gradele urca, orele se scurg, cuvintele se inmultesc, eu te iubesc mai tare si a inceput sa ninga, e prima ninsoare din an. Te-ai intors cu spatele la mine si ai azvarlit aproape tot cearsaful de pe tine. Pot construi castele de nisip si vise pe spatele tau gol. Pot scrie scrisori de dragoste si bilete de despartire. Dar as imprastia cerneala deoarece nu ma voi putea abtine din a te saruta.

Incepe sa rasara soarele. Degetele mele continua sa scrie de nebune, imaginatia mea calatoreste printr-un desert de vise in care oaza esti tu. Se asterne zapada. E un cer violet si razele soarelui nu au putere. E decembrie si ingeri zboara greu pe cer, demoni se ascund pe sub pat si somnul tau incepe sa fuga. Ce repede s-a facut dimineata. Nici nu mi-a pasat de curva asta numita timp.

Te trezesti. Te-ai intors cu fata la mine si in timp ce te intindeai imi zambeai. Sunt nedormit si nebarbierit, dar acum sunt scriitor. In ochii tai caprui se reflecta monitorul cu ale mele cuvinte. Ma saruti si imi soptesti despre un rasarit din Monte Carlo. Ai visat frumos.  Acum stiu unde mergem in vacanta.

Te ridici din pat, trecand peste mine. Ma abtin sa nu te opresc din drum. Parchetul de stejar gafaie de placere sub talpa ta, dezgolita… In casa e cald, e iarna afara, ninge si iubesc. Mirosul  boabelor de cafea combinat cu mirosul cojilor de portocale imi infunda narile.

Te intorci cu o singura cana de cafea, mare. Ma impingi la perete, iei laptopul in brate si incepi sa citesti. Imi zambesti si imi spui sa dorm. Inchid ochii. Te simt cum zambesti si cum iti umezesti buzele cu varful limbii culegand si ultimul strop amar de cafea. As putea sa fac asta o viata…

In nopti de cuvinte (1)

Posted on

Imi place sa scriu, stiu ca si tie iti place si nu suntem singurii, mi-au mai spus-o cateva milioane de oameni. Iti plac cifrele? E a treia dimineata in care somnul nu ma ajuta si nici ca imi pasa. Ma simt creativ si ating apogeul inspiratiei, dormi langa mine. Peste o ora cred ca o sa rasara soarele. Sunt doar detalii. Degetele mele fug nebune pe taste, nu le opresc. E o stare de amorteala, subconstientul dicteaza si degetele se supun, fug prin paduri de vise, se pierd in noapte si-n frig. Din cauza valurilor de idei am redeschis ochii in aceeasi noapte in care ti-am promis ca voi dormi. Se loveau de mine ca de un tarm tropical, era lipsa de respect sa le ignor,intre mine si ele e o lege a compensatiei, ma vei intelege cand vei citi. Am crezut ca au trecut ceva ani, dar era vorba doar de 40 de minute si ghici ce, erai tot langa mine.

In momentul cand genele mele s-au hotarat sa-si desparta drumurile, ceasul electronic arata 2:30 AM. M-am ridicat usor de langa tine, m-am dus si am aprins centrala. Stiu ca-ti place sa fie cald cand te trezesti dimineata, ca sa poti umbla doar cu lantisorul de la glezna prin toata casa. Cand m-am intors am pierdut vreme  uitandu-ma la peretele nostru plin de poze. Sa stii ca am gasit-o pe cea pe care o cautai mult. Poza in care  suntem amandoi in ocean noaptea. Noi doi, marea si stelele.

M-am asezat iarasi langa tine si am ramas dezvelit, nu vreau sa te trezesc. La fiecare miscare a mea imi muscam buzele, esti fragila. Am deschis laptopul si am inceput sa scriu. Iubesc sa te trezesti si sa iti bei cafeaua in timp ce ma citesti. Inca iti simt buzele pe spatele meu, acolo unde erau si acum cateva ore. Parfumul tau e in narile mele si in asternuturile mele, sa nu mi-l iei vreodata.

Toamna

Posted on

Si azi e tot toamna. Pana si frunzele cad pentru mine. Pasul meu e cald, cade o frunza, mai am un gand, mai cade una. Mai traiesc, mai mor, ele continua sa cada. Ce rutina de cacat.

-De ce vreti sa muriti fetelor? Le intreb, niciun raspuns.Voi nu sunteti galagioase ca restul femeilor?

-A trecut vara, imi soptesc parca numai mie. Decat sa fim urate, preferam sa murim, nu ne poti intelege. Suntem precum femeile si tu esti doar un barbat!

(Cliseeic stiu, dar vreau sa scriu despre un parc). Ma asez pe o banca murdara de toamna, parca banca ma doare. Cred ca e luni, urasc ziua asta! Nici toamna nu o iubesc, dar iubesc parerile femeilor. Frunzele sunt sincere toamna, fiindca sunt pe moarte. Orice om aflat pe moarte este sincer. Toamna ma inspira.

Paginile cartii ma seduc, miroase a vara, a iubire si a briza de ocean. De ce pretuim lucrurile doar cand le pierdem?

Aud soapte venite din guri diferite, dar toate sunt de femei, unele fumeaza, unele sunt rusinoase, altele tac. Soapte ce imi dau impresia ca vin din copaci. Rasete isterice, le iubesc.  Cititoarele mele…