Detaşare

Posted on

Ciudat. Ma trezesc prea dimineata. Un pat dezordonat si cateva fire de par lasate pe perna de langa mine. Usa de la baie e deschisa. O pot vedea, m-am trezit cu ea intiparita pe retina. Altadata era incitant, acum e doar o alta femeie ce a dormit aici. E imbracata doar in camasa mea. Isi prinde parul intr-o coada mica, atat de feminin si natural…O sa plece in scurt timp si nu stiu daca in aceea seara se va mai intoarce ea sau altcineva. Nici nu imi pasa. E doar vina mea, ca am crezut prea tare in ceva aproape imposibil si aproape ma transformasem, dar acum imi revin. E doar vina lor ca m-au intalnit intr-o perioada ciudata. As vrea sa le promit ca le voi aprecia peste putin timp, dar nu acum. Deocamdata tot ce trece prin patul meu devine nimic. Mai am cateva zile de pus pe foi si o sa scap de trecut. Ochii ei cauta iubire. Eu nu ofer asa ceva. Am doar cateva cuvinte care nu cred ca te satisfac. Pleaca, sarutandu-ma apasat pe obraz.

Ma duc sa fac cafea. Instinctiv fac prea multa si o torn in doua cani. Sunt doar eu. M-am lasat condus de impulsuri. Penibil! O cana de cafea in plus, uitata pe un pervaz putin prafuit. Obisnuiam sa te urmaresc atunci cand imi savurai cafeaua.

Am pierdut imaginea ochilor tai zambind unei noi dimineti de vara. Nu mai am rabdare sa ascult cantecul soarelui ce-ti incalzea obrajii. Au plecat toate, departe. Spre apus, pierdute in noapte. Lasandu-ma aici, sa dedic foi unor amintiri si cautandu-te bezmetic prin toata casa. Ai plecat precum toti ceilalti. Intr-o noapte fara vant, pustie, cu betivi ce umbla aiurea prin baruri, cu un cer usor innorat, fara stele. O noapte cu nimic special, o noapte banala. Patetic. Merit mai mult!

Inca mai vad scrumul cazut din tigarile tale printre crapaturile parchetului meu. Zace acolo precum anii cazuti din viata unui tanar artist, bolnav de cancer. Camera mea e aerisita. Inspir adanc. Sunt doar eu. Am lasat tot fumul sa plece odata cu tine. Am deschis geamul larg si l-am impins spre moarte, plutea alene. Parea sa aiba resentimente, eu nu am. Am invatat ca viata e prea scurta pentru regrete. Am inchis geamul, am pierdut contactul. Aer proaspat, foi goale, un nou rasarit, o noua zi de vara. Acelasi eu.

15 responses »

  1. Pe zi ce trece esti tot mai bun,felicitari :*

    Răspunde
  2. Interesant. Si frumos! Este diferit de ceea ce scrii deobicei.

    Răspunde
    • da?:)
      Mersi, dar nu mi se pare. Probabil putin diferit ca abordare ca e cu broke up, gen bilet(care daca tin bine minte si ala ti-a placut.) Deci e de bine:*
      Multumesc

      Răspunde
      • Da, mi-a placut. Am vrut sa scriu de prima data, ca este diferit de „Bilet”. E altfel. Nu neaparat ca este cu despartire, nu stiu, e altfel. Si imi place. (Asta nu inseamna ca vreau doar post-uri altfel … le vreau si pe cele cu care m-am obisnuit de la tine).

        Răspunde
  3. Pingback: Detaşare - Ziarul toateBlogurile.ro

  4. Mi-a placut finalul.

    Răspunde
  5. Si melodia:D

    Răspunde
  6. Foarte frumos, Dani! Mi-a placut..esti inspirat.

    Răspunde
  7. Pingback: Poveste de vis (14) « Blogul lui Teo Negură

  8. De data asta, pari sa fi scris cu nerv, dar nu la figurat, ci chiar la propriu, Poate ma-nsel, dar textul, destul de bine-articulat, imi pare un vehicul literar pentru o refulare…

    Răspunde
  9. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 43) « Teo Negură – Trafic cu hituri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: