Nu uita sa zbori

Posted on

Adorm. Pierdut intr-un sunet difuz de valuri, ce se sparg in fericirea unor palme de copil. Palmele copilului meu. Raze de soare imi lumineaza fata si ochii mei reflecta o copilarie traita la maxim. Ma pierd intr-un portret de familie perfect pentru mine, familia ce o visam mereu. Am adunat in jurul meu suflete goale ce ma iubesc sincer. Sunt mandru de mine, am devenit ce am visat. Am deschis usi pe care le-am lasat asa, merita si altii. Am cazut, m-am ridicat, apoi am cazut iar, sunt plin de cicatrici. Astea nu se vindeca, dar poti scrie despre ele. Numeri in gand, strangi din dinti, te scuturi de praf si incerci sa treci peste, e ca un fel de algoritm. Sunt intins pe nisip si incerc sa privesc cerul de sub frunzele palmierilor. Albastru deschis, infinit. Urme de pasi mici sunt prin jurul meu. Aud soapte ce le iubesc si rasete de copil mic, cum se contopesc impreuna cu zgomotul marii. Imi trec unele cuvinte prin minte: „Suntem mandri de tine, te iubim! Mama si Tata.” Zambesc si aud un glas de copil cum striga printre rafale de rasete, „Tati!”. S-a asezat langa mine, in nisip, cu capul pe pieptul meu. Tresar, ca un adolescent indragostit, atunci cand simt buzele ce le iubesc, contopindu-se cu ale mele si firele de par ude, cum imi ating obrazul cald. Miroase a sare de mare si a parfum scump.

– Sa nu uiti niciodata sa zbori! Imi sopteste cu o voce calda, voce pe care o aud in fiecare zi.

Secundele irosite, care adunate inseamna viata mea, au trecut in favoarea mea. Sa stii ca si timpul mai pierde.

 

12 responses »

  1. Pingback: Nu uita sa zbori - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Superb. Si melodia, perfecta!!!

    Răspunde
  3. Pai ca sa nu uit sa zbor trebuie sa stiu deja…glumeam. Oricum frumoasa melodia.

    Răspunde
  4. „Sa stii ca si timpul mai pierde.”…foarte mult mi-a placut ideea, si sa stii ca ai dreptate, eu chiar pot sa spun asta cu toata convingerea. Pana acum, intr-o lupta teribila intre mine si el, timpul, eu am castigat de fiecare data. Sper sa pot face asta si in continuare…
    Frumos textul, mi-a placut.

    Răspunde
  5. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 44) « Blogul lui Teo Negură

  6. Ca exercitiu literar, e o reverie interesanta, intriganta, proza ta… ma mira insa ca te gandesti la astfel de lucruri atat de tanar :)
    Imaginea timpului care mai si pierde da forta, vigoare finalului tau, e reusita :)

    Răspunde
  7. Pingback: Un viciu rar « Blogul lui Teo Negură

  8. Pingback: Oglinda fermecată şi roberta | Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: