Introspecţie

Posted on

Eu…? Eu am ramas tot aici, suspendat intre notiunea de timp si cuvintele ce-mi scapa din degete.  Poate trebuie sa fug, dar aleg mereu sa cred in vechile mele definitii, cum ca daca venerez iubirea voi ajunge sa o si cunosc. Si am ales sa stau. Ironic, imi spun. Uneori sunt un idiot!

Nu regret nimic. A fost un an prost. Cicatrici nevindecate. Rani ce inca sangereaza si tipa. Am pierdut mult anul asta. Chiar si fizic…aud o voce mai putin. Cineva s-a retras acolo departe, in locul despre care nu am mari indicii, dar sper sa fie bine acolo. Urasc sa nu stiu unde ai plecat asa repede. Ai avut dreptate cand mi-ai spus ca o sa-mi lipsesti enorm cand vei pleca definitiv. Imi e atat de dor…Multumesc pentru tot. Te iubesc!  Tragem linie in curand. Am rezistat. Am sters lacrimile cu o maneca murdara de praful adunat de pe maidanul copilariei mele si am privit spre cer. Senin. Sper sa ma auzi cand vreau sa vorbesc cu tine. Uneori am nevoie de un refugiu si e asa greu cand nu te mai gasesc…negru.

Sa stii ca pe tine nu te parasesc, drace! Chiar daca voi fi nevoit sa port des costume si camasi, tot te voi tine undeva in mine. Te ascund in buzunarul de la piept, sau pe sub vreo esarfa. Nu iti dau drumul, fiindca nu ma vor parasi niciodata acele emotii ce le-am trait atunci cand tu erai in intregime eu. Tu esti copilul din mine ce a uitat sa creasca. Prin tine inca simt primul rasarit si inca vad in zambetul tau, entuziasmul tamp de cand  infruntam cu pieptul valurile marii. Am nisip ud pe talpi. Am ramas cu instinctul de a asculta marea, in timp ce valurile imi afunda talpile in nisip. Sa nu pleci niciodata, salbaticule!

Tu, cititorule, sa nu ma lasi sa ma transform in cine nu vreau. Uraste-ma, atunci cand iti voi scrie ca-mi evit reflexia in oglinda si ca ma tem de mine! Paraseste-ma fara sa te uiti inapoi, atunci cand iti voi sopti ca pot iubi, dar nu vreau. Cand iti spun ca tot ceea ce iubesc ma uraste, arunca cu pietre in mine. Inceteaza sa ma mai citesti cand devin de cacat si spune-mi atunci. Rupe-mi foile si plangi. Vreau ca lacrimile tale sa-mi stearga cuvintele. Vreau sa-ti merit lacrimile. Sa-ti castig atentia si sa te fac sa simti…vreau sa te doara cand gresesti si atunci sa ma citesti!

Priveste-ma cu ochi calzi, iubita. Inceteaza sa mai fugi prin nopti si nu ma mai chinui atat. Lasa-ma sa te gasesc…macar o singura data sa te simt si sa recunosc iubirea…nu te mai ascunde pe sub pat si nu mai fi precum demonii mei. Sunt incoltit de iubiri efemere, femei ce ma iubesc…dar nu va pot simti, decat in cuvinte…acolo va regasesc, acolo va iubesc. Cuvintele mele. Si ti-am spus cat te iubesc, dar prin glasurile altor oameni. Am vrut sa te parasesc…am cautat sa te iubesc. Promite-mi ca ma vei iubi la fel si maine si sper sa vii, sa ma inveti ce inseamna sa iubesti.

Un sclav pierdut prin nopti…ce ritm idiot!

5 responses »

  1. Stii ca eu nu te las >:D<

    Răspunde
  2. Știi cât de rău îmi pare pentru pierderea din acest an, și de toate lucrurile poate nu chiar plăcute care ți s-au întâmplat. Mi-aș fi dorit să ai un an fără necazuri, și plin de bucurii. Cine știe, poate va fi așa 2011. Sper.
    Mi-a plăcut tare mult post-ul. Chiar a fost super!

    Nici eu nu te voi lăsa niciodată!

    Răspunde
  3. Pingback: Bilanţ pozitiv | Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: