Monthly Archives: Februarie 2011

Damnare

Posted on

Jur! E ultima oara cand mai incerc sa fac asta! Mirosul pastei de pix…drog ce se injecteaza direct in vena…am ajuns un narcoman. Aproape simteam sevrajul. Fiorii cuvintelor mele, tipatul ranilor adanci ce vroiau sa fie intretinute de mine…Prostule! imi tipa o voce din cap. Cicatrici lasate de toti idiotii ce au indoit paginile cartii vietii mele, cu zambetul pe buze. Ati trecut peste mine cand eram intins pe jos si nici macar nu v-ati uitat in urma. Haha, ce gluma proasta-i viata! Am mirosit asfaltul de dupa ploi si am zgariat peretii, in zadar…

Inca-mi stric noptile pline de somn dulce cautand stropi de iubire, prin valurile marii. Imi musc buzele. Gustul sarat al propriului venin, placerea voastra. Cititi-l! Inca mai caut buzele reci ce mi-au furat iubirea si s-au inchis fara sa-mi lase un cuvant de adio, sau vreun bilet…doar un cuvant. Urasc finalurile!

Aripile mele pregatite de zbor zac sub pat. Sunt muscate de monstrii mei ce dorm tot acolo, cu ochii rosii. Avem cate ceva in comun. Mainile imi sunt murdare de sangele propriilor vise. Iubirea dezamageste. Am scris concluzia pe foaia in care cuvintele mele de iubire dormeau linistite si cu zambetul pe buze. Fericirea mea sta in lucrurile marunte. Saruturile ei ce se terminau intr-o muscatura…si acel zambet…dinainte de somn…

Musca-mi buzele inca o data, salbatico…

Anunțuri

Februarie

Posted on

Te-am privit in ochi. Stralucirea noptilor mele. Formele cuvintelor mele si sensul lor comun, potecile intortocheate ce duc toate la tine. Pe care merg beat in fiecare seara si uit sa bat la usa ta. La usa ta…scoasa din temeliile mele, ca scartai incontinuu si te intorc din drumuri. Si balamalele mele diferite de restul, mai complicate.

Dar e noapte, iubita si te pierd prin ea. Firele de par ti se despica in vantul rece, de februarie. Imi dai drumul la mana si-mi soptesti cuvinte ce ma dor. Nu vreau sa le aud…dar le-as simti oricum…si in ce hal ma dor chiar si cand scriu. Morfina dulce… ce se duce o data cu noaptea prea scurta si ma seduce…ma poarta pe deasupra norilor catre vise afrodisiace. Ce cer senin…cred ca am cazut din plin, in acelasi timp cu steaua ce nu avea nume. Fericirea mea? Inca sta ascunsa prin visele mele, purtata pe campuri de lupta de un arcas las, in tolba-i prafuita. Sau este trasa pe nas de vreo domnisoara voluptoasa, cu buze rosii, cu tocuri inalte, ce-si cauta destinul pe la Hollywood. Ce scenarii proaste…

Macar de nu ai fi atat de dulce si ochii aia prin care se pierd constelatiile de pe cer, ar fi mai mici. Dar nu, ucide-ma cu armele tale cele mai bune, doar merit. Cum sa renunt cand tu pulsezi prin venele mele? Alergi fericita pe acolo, asa cum alergai pe plaja, asta-vara, cand nisipul fierbinte iti frigea talpile, cand marea iti stropea umerii arsi de soare. Costumul tau negru ce se hranea cu priviri…fomistul! Varfurile degetelor mele dispera dupa abdomenul tau, inca il simt in fiecare noapte. Misterul buzelor tale…mai am atatea de facut…

Imi ceri sa plec, dar nu vrei asta si lacrimile se joaca in ochii mei. Orgoliul meu de barbat, imi cearta simturile si strang din pleoape. Dar sunt copil…si uit sa ma controlez si lacrima-mi ingheata pe obraz la cateva secunde dupa ce corzile tale vocale au aplicat un exercitiu de forta asupra mea:

„Dani, e tarziu, trebuie sa ajungi si tu acasa!”

Blestemat

Posted on

Ma aflu in fata usii tale. Aceeasi usa pe care mi-o imaginam in zecile de nopti in care-mi distrugeam somnul dulce cautand cuvintele potrivite pe care sa le insir pe foi, sa le recitesc si sa le simt. Ma automutilez, imi infig singur pumnale direct in suflet. As vrea sa fiu mai inuman, sa nu mai amplific fiecare sentiment si apoi sa ti-l transmit. Uneori nu vreau sa doara, dar doare atat de placut incat foile mele suspina de placere sub lacrimile ce se scurg din pix. Ma simt binecuvantat cand am harul sa-ti transmit ce scriu, ca de la suflet la suflet, dar sunt un binecuvantat blestemat, sunt sigur.

Am batut la usa ta fiind pierdut prin sentimente, ma simt absent . Un ritm natang, inegal ca masura, handicapat sonor, ai fi ras daca m-ai fi vazut. Atatea mile batute fara sa ma gandesc la distanta, vedeam doar linia de sosire si acum ma desparte doar un vizor. Ma tenteaza sa pun mana pe el, dar stiu ca urasti surprizele si mi-ai spus ca misterul poate fi doar feminin. Nici nu te-ai uitat pe vizor, tipic tie. Ai deschis usa si inainte sa te vad o raza de soare aproape m-a orbit. Tu chiar dormi cu soarele in camera. Blugi scurti, taiati si un maieu negru, par ciufulit si esti nemachiata. O dimineata de vara perfecta…

Inca nu dorm…doar am atipit.

Iarna, februarie, trecut demult de miezul noptii, pierdut prin alte vise sunt gata sa-mi bat iarasi joc de un somn bun. Usa inca nu este deschisa si vara este inzapezita pe drum, doarme in trenul fericirii mele. Vreau sa sparg valuri…cu tine de mana…

Blestemat pentru ca inca nu stiu cum sa simt tot ceea ce scriu.