Acasa (Intro)

Posted on

Zgomote triste ce ies din adancul sufletului meu. Am nevoie de liniste si pace. Razboiul inceput acum o ora, din care am fugit de pe campul de lupta, m-a sleit de puteri si mi-a distrus sentimentele. Nu m-a ajutat cu nimic, poate doar la umplerea unor foi cu ale mele cuvinte ce se indreapta catre tine precum sagetile otravite. Otrava sufletului meu. Iubire tanjita si supraapreciata. Gasita si pierduta fara a-i simti partile magice. Magia exista? Sper ca sagetile mele sa se infiga adanc. As vrea sa sangerezi cum am facut-o si eu de atatea ori si apoi sa-mi ceri ajutorul si sa pretind ca nu sunt acolo, ca defapt timpul nostru e scurs si pierdut demult, prin noptile altora. Defapt nu este pierdut, timpul nostru este prin visele si idealurile mele doar ca nu ai stiut sa-l cauti. Nu ai vrut sa ma gasesti. Sa-ti spun ca abia acum realizam ca nu ne potrivim si ca este greu, asa mi-ai spus si tu. De parca a fost vreodata usor. Cliseeic, draga mea!

Ai inceput sa tipi fara motiv, urasc cand faci asta. Si aveam noi uneori niste momente atat de bune. Ca atunci cand ne-am batut cu perne si tot apartamentul era plin de fulgi, dar cui ii pasa? Nu stiam daca e vis sau realitate. Nici nu imi pasa ce era. Mi-am luat geaca din piele si am iesit, lasandu-te sa tipi. Ce gesturi de prost gust ma provoci sa fac. Am iesit chiar pe usa care spuneai ca o masurai din priviri de fiecare data inainte sa vin de la servici, de nerabdare sa ma vezi. Nici macar nu am trantit-o, stiu ca te-ai enervat mai tare. Mi-am muscat buzele, nu-mi place sa plec asa. Am bagat cheile in contactul Range Rover-ului, am deschis trapa si am tras adanc in piept aerul racoros al noptii. Ceasul e 21:50. Putina liniste…

Cer senin, iubire sparta in mii de bucati si pofta mea nebuna de scris. Am deschis torpedoul sa caut foi, rujul tau…tocmai a zburat pe geam. Simt nevoia de gustul amar lasat de cafea pe cerul gurii. E ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, iubita! Am nevoie sa fiu strans in brate, vreau sa simt siguranta din bratele tatei, iubirea din inima mamei si vreau sa aud vocea lui F. care e mereu acolo. Am nevoie de iubire, nu de monstrii mei de sub pat. Sunt doar eu, soseaua si luminile din faruri. Simt nevoia sa conduc pana la mare. Sorb cu sete prima gura de cafea si caut in agenda telefonului. Imi e dor sa va aud vocea. “In 2 ore sunt acasa!” Mesaj trimis! Acasa e acolo unde imi putrezeste iubirea, unde se finalizeaza gandurile si visele mele si unde scriu cele mai bune randuri. E cald pentru o zi de primavara, se vede ca e pe sfarsite. Abia astept sa vorbesc cu marea si sa va simt caldura din zambete. Mereu am fost primul cu gandul sa plec, copilul naiv cu gand de duca, cel ce era deja incaltat cand altii abia isi legau sireturile. Mereu am trait cu dorul vostru in suflet…

12 responses »

  1. *Daca cineva este interesat si curios ce este cu acel Intro in paranteza, sa intrebe aici si voi explica pentru toti. Asta doar daca sunteti curiosi si va intereseaza despre viitorul urmatoarelor posturi. Multumesc ca cititi!

    Răspunde
      • Ah, și scuze … am uitat să spun că îmi place tare mult.
        Am avut un moment în care am dat ochii peste cap și am râs, dar mi-am revenit. Am avut un moment în care inima s-a agitat, și mi-a încălzit sufletul … Și am citit cu nerăbdare tot textul … de mai multe ori!
        Și mă bucur pentru că este intro … presimt mai multe posturi!
        Succes și la cât mai multe posturi la fel de bune cel puțin!

        Răspunde
      • Pai va fi o saga de cel putin 24 de posturi care vor ilustra 24 de ore, nu o sa le fac niste ore normale, ce fac, unde ma duc, ci „orele” din capul meu si prin ochii mei. Une vor avea titlu ex
        Z(02:00-03:00) si acesta va fi precedat de inca 24 de posturi ce fac parte din aceesi saga. Aveam idee mai demult dar nu stiam cum sa o dezvolt mai bine:D

        Răspunde
  2. dragosratescu

    Exceptional post, ofera un feeling aparte, astept cu nerabdare sa citesc in continuare din aceasta saga .

    Răspunde
    • Multumesc mult Dragoselu, ma bucur sa aud ca l-ai simtit. Asa e si mie imi ofera un feeling aparte si asta vroiam sa transmit. Si eu abia astept sa scriu in continuare, sper sa o fac decent:D

      Răspunde
  3. Si mie imi placeee mult!

    Răspunde
  4. Şi poate că dragostea ne-a sfâşiat mai mult decât a făcut-o deznădejdea…
    Eşti fiu al valurilor în marea sufletelor…zâmbeşte-i mării şi pentru mine, rogu-te, atunci când vei trăi nisipul ţărmului!

    Răspunde
    • Tare frumos mai spui! O sa-i transmit marii si sentimentele tale cu cea mai mare placere!
      P.S: Involuntar, ai anticipat prin unele chestii din acest comment al treilea post din aceasta saga, care inca nu este publicat, dar este scris in mare parte.
      Iti multumesc pentru ca ai timp sa arunci un ochi si peste „foile” mele! Inseamna mult pentru mine!

      Răspunde
  5. Cu drag, Dan…şi şterge din cei doi de „rogu-te”, unul dintre ei…acum am văzut că am tastat rugămintea în dublu exemplar!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: