Pierduti(03:00-04:00)

Posted on

-Da-mi mana si hai sa fugim de aici!

Sa ne pierdem urma prin noapte si sa nu lasam indicii pentru a ne gasi, cuiva. Ne vom ascunde impreuna intr-un loc cat mai greu de gasit, precum doi copii indragostiti prinsi intr-un joc de-a v-ati ascunselea. I-am intins mana si am ajutat-o sa se ridice de pe nisipul ce se obisnuise deja cu prezenta ei. Mi-a strans palma in palma ei si a spus:

-De obicei nu sunt in stare sa sesizez la timp sansele ce mi se ofera. De aceea am pierdut de multe ori insa pe aceasta o voi accepta instant, o voi lua pe negandite, ma voi preface ca ai fost chiar previzibil.

I-am zambit timid si tinand-o de mana am mers catre masina. Am intrat si ca un gest reflex, ea, a deschis trapa lasand cerul sa invadeze spatiul inchis in care ne aflam. Am privit-o uimit si i-am spus incet, aproape soptit, in timp ce am invartit cheia in contact:

-Ciudat, aceeasi chestie o fac si eu aproape de fiecare data cand intru in masina.

Si-a umezit buzele cu varful limbii. Si-a bagat mana prin par si s-a deschis la geaca ei subtire de piele. Gesturi simple, le ador! Inainte sa spuna urmatoarele cuvinte si-a muscat buza de jos cu o usoara salbaticie.

-Poate sunt un fel de ego feminin de-al tau! Poate ma voi pierde si eu ca alte ego-uri de ale tale, prin sertare, lenjerii sifonate pline de partide de somn intarziate si ce miros puternic a tine, dominant…ca si cum oricine ar trece prin patul ala nu va reusi sa te intoarca din calea ta singuratica…Probabil multe ar spune ca esti un tip cu un caracter puternic. Dar nu, nu esti deloc asa! Uite cat de usor te-am abatut de la drumul tau, te-am imbatat bine cu mine, sunt o tequilla tare, se pare! Partea buna e ca doar eu te cunosc atat de bine, inca mai poti impresiona cateva fete…sau nu!

-Nu beau tequilla! Si nu cred ca ti-ai dori sa fii vreun ego de-al meu. E prea epuizant, e ca un film blockbuster, dar pretentios si mindfuck in acelasi timp. Mi-am intors privirea spre ea in timp ce apasam acceleratia.

-Mda, te pricepi la cuvinte, esti norocos!

-Sunt dovada vie ca norocul exista!

Am izbucnit amandoi intr-un ras aproape isteric ce se pierdea pe soseaua intunecata ce o lasam in urma. Stiam unde merg, dar imi placea sa cred ca directia este nicaieri. Peste douazeci de minute am facut schimb. Am lasat-o sa conduca, eu nu aveam chef, dar am avut incredere. Nu imi sta in fire. Mi-am lasat scaunul putin mai pe spate, am urcat picioarele pe bord si am aprins casetofonul. L-am dat tare si m-am pierdut intr-un ritm de reggae. Ea si-a aprins o tigara din pachet, vroia sa-l termine mai repede. Fumul imi intoxica narile inainte sa iasa pe geam impreuna cu vibe-urile vreunui Marley. Se simte bine si ii sta minunat la volanul masinii mele. Suntem pierduti pe un drum ce nu vreau sa-l recunosc. As vrea sa ramanem pierduti ceva timp…

7 responses »

  1. Admin Edit aka Dani Novac: ar fi fost mult mai ok daca lasai macar o parere la ceea ce fac si iti dadeai asa mai pe ascuns un link catre mica ta prostioara de a face 25 lei in 3 saptamani:| nu sa-mi spamezi blogul cu texte rasuflate sa faci bani pe net trimitand scrisori! sanatate!

    Răspunde
  2. foarte frumos spus :X ca un vis cu ochii deschisi :X

    Răspunde
  3. Foarte frumos…fara cuvinte!

    Răspunde
  4. foarte foarte dragutz !

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: