Constiinta(04:00-05:00)

Posted on

M-am trezit atunci cand a luat din plin o groapa, m-am uitat speriat la drum si apoi la ea. Avea o expresie gen “Oops”. Am concluzionat ironic: “Femeile la volan..”. Mai tin minte doar ca s-a uitat urat la mine si a spus: „Ti-as trage un pumn…” , in timp ce isi musca buzele potolindu-si frustrarile. Am ras si m-am asezat iarasi cat mai comfortabil in scaun. Stiu ca se auzea o muzica buna oricum, cunoscuta. Era unul dintre playlisturile mele preferate. Mai tarziu mi-a spus ca iubeste muzica ce o ascult si ca imi pot imparti deja gusturile la doi, ca: „Noi doi sigur am fost impreuna si intr-o alta lume”. „Noi doi…” i-am repetat, lasandu-i fraza sa cada intr-o prapastie care nu stiu inca unde duce.

Am adormit, sunt sigur! Nu am mai simtit viteza, parfumul ei, muzica sau vreo alta groapa, am uitat de lume aproape complet. Constiinta mea flirteaza cu mine si mereu reuseste sa ma convinga sa fac la fel ca ea. Am intrebari ce-mi joaca prin cap fara sa le gasesc raspunsul, am idei care trebuie sa le trec pe foi, dar nu ma lasa sa ma trezesc si le pierd pana dimineata. Ahh, mereu ai fost cea mai buna ispita si in acelasi timp cea mai proasta si falsa iubire. Te urasc atat de tare incat as vrea sa te mutilez pentru toate noptile in care nu m-ai lasat sa fac nimic productiv, nici sa dorm profund nu puteam, nici sa-mi amplific sentimentele nu ma lasai. Iar am un moment de egoism in care dorm si vorbesc doar cu tine, doar eu cu tine…Luam o cina romantica, care probabil se va termina cu o noapte de dragoste, care va dispare maine in zori si voi constientiza ca totul a fost in capul meu. Eu inca mai visez pe randuri goale si uit sa mai traiesc. Si asa a fost mereu, acum simt ca am o scapare si incerci sa ma iei de langa ea…totusi nu-mi pot dezlipi genele. Imi trebuie putin ajutor…de asta am avut nevoie mereu, sa fiu impartit la doi!

-Dani, trezeste-te! Am ajuns!

Ce bine ca ne intelegem si atunci cand nu ne vorbim!

-La mine? Deja?!

-Nu la tine. Nu stiu unde stai, te cunosc de cateva ore! Hai coboara, ti-am luat eu geaca, portofelul si cheile sunt tot la mine.

Bine ca nu suntem la mine, apartamentul cred ca e plin de bagaje si de truse de machiaj stranse si toale si toate chestiile astea. O parte din mine tocmai pleaca, facand loc la alta. Uneori ca sa poti avea ce meriti trebuie sa lasi ceea ce ai deoparte! Dar nici macar nu am zis asta cu voce tare, tu nu trebuie sa stii neaparat. Si asa pana maine cred ca apartamentul va fi ca si inainte…doar pentru mine. Pereti ce ma asculta si tablouri ce-mi vorbesc…La fel ca inainte…

2 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: