Monthly Archives: Mai 2011

„Si daca intr-o zi te vei citi, sa stii ca-i mana mea”(13:00-14:00)

Posted on

E monoton aici si intuneric si ma simt pierdut. Aseara credeam ca apartamentul imi va radia de fericire cand se va umple cu o persoana noua, gata sa-i acorde atentie. Azi imi dau seama ca m-am inselat, sunt ca si pana acum, doar eu si el. Ca-n vremurile bune, baiete! Cred ca asa vom fi mai mereu. Ma cunosti, m-ai ascultat de atatea ori, stii ca-mi fac vise odata cu primul sentiment aparte ce imi iese in cale si ma pierd pe plaje insorite si prin orase mari cu prima fata care-mi acorda timp si ma lasa sa ma indragostesc. M-am ridicat si m-am dus sa deschid geamurile si jaluzelele. Am nevoie de mult soare pe strada mea. Imi lipsesc cateva voci si mai ales a ta, dar am un sentiment ca e prea tarziu pentru noi si ca pentru tine am fost doar o aventura, in timp ce pentru mine pareai una dintre cele mai importante expeditii. Ca acelea cu caravane prin Sahara, cu plimbari in balon, curse lungi cu trenuri de mare viteza prin Japonia, cu rute speciale, cu nopti new-yorkeze, plimbari prin parcuri imense si pe strazi inguste, neluminate. Tururi prin Europa si incheiem prin a ne refugia pe o insula in Caraibe cu tequila si ape limpezi, turcoaz.

M-am trantit in canapea si gandul imi zboara tot catre tine. Nu ma mai intreb daca se intalneste cu al tau, fiindca sunt sigur ca al tau nici macar nu a plecat catre mine. Am un gol imens in stomac la fiecare imagine cu tine proiectata in mintea mea. Tresar cand iti aud numele…Aveam atatea planuri pentru noi! Acum mai am doar nopti nedormite si ore care nu mi le va da nimeni inapoi. Simt ca drumul asta incalcit, inceput pe o plaja si terminat la mine in apartament, ce a durat cateva ore, are doar un singur capat.

Am pus mana pe telefon sa te sun, am apasat apelare, am pus telefonul la ureche, dar am inchis. Nu cred ca e bine. In plus, ce iti pasa tie? Acum doua ore mi-ai cerut sa plec…o lacrima cade grea pe obrazul meu. E o durere pe care nu o sa o cunosti niciodata!

Ti-am sarutat fruntea de atatea ori, te-am strans la pieptul meu si ti-am spus ca aici esti in siguranta. Mi-ai zambit si m-ai sarutat apasat. Mi-ai muscat buzele si te uitai la mine muscandu-ti la randul tau proprii-le buze. Mi-ai strans mana si te-ai pierdut in ochii mei intunecati. Ai fost salbatica, apoi te-ai imblanzit…ai fost tu…apoi te-am pierdut. M-ai iubit, apoi ai uitat sa o mai faci, sau poate doar ai mintit. Ti-am gustat amarul pielii si ti-am dat fiori. Am reusit sa-ti tin lumea in palma si nici macar nu ne intalnisem. Acum toate astea capata sens doar in cuvintele mele. Apasa clapa aia de pian si zgarie corzile de vioara, atunci cand iti vorbesc asa! Am sentimentul ca totul a fost un film de scurt-metraj, cu un decor de Mai bine ales si cu un regizor cu o viziune aparte. Am strans din pleoape si apoi am privit in gol spre cer. Incerc sa te inteleg, dar m-am pierdut pe drum.

Am luat laptopul in brate si am inceput sa scriu. Cuvinte pentru tine, despre tine, cu mine, fara tine, despre ei, bilete, scrisori, episoade…cum ar fi totul fara mine? Vei realiza vreodata asta? Am strans tot, de peste tot, si anii i-am transformat in file si sentimentele in cuvinte si suspinele in puncte de suspensie. Am transformat totul in mine, atunci cand ma expun pe foi si am inchis totul intr-o carte. Probabil o vei citi intr-o zi, pe plaja, cand vei fi pe cale sa-mi uiti numele! Probabil te vei regasi, destul de mult. E ironic cum toata iubirea mea pentru tine poate  sa incapa intr-un singur folder! Nu?!

Regasire(12:00-13:00)

Posted on

Apoi mi-ai cerut sa plec. Am simtit ca trebuie sa fac ceva, sa plang, sa zambesc ironic, sa te trantesc pe pat si sa te sarut, sa iti inchid cu putere usa, dar am clacat. Am preferat sa fiu pentru a nu stiu cata oara cineva care nu sunt. Cineva de care nu te-ai indragostit. Cineva care nu ma defineste. M-am uitat la tine indecis, te-am sarutat si am plecat. Fara usi trantite, fara convingeri, fara intoarceri inapoi… Gandindu-ma acum, am fost penibil si din perspectiva mea. A fost atat de aiurea sarutul ala, eu uitandu-ma peste tine, tu prin mine. Nu ar merita sa fie ultimul, totusi e vorba de noi. Putem straluci oricand vrem.

Mi-am luat cheile de la masina, geaca, si am iesit pe usa. Am auzit de jos cum ai inchis usa abia foarte tarziu. Am iesit din lumea ta pana data viitoare, pe care nu am stabilit-o inca. Nu e nimic, o vom face din priviri. Sper doar sa nu ma pierd intre timp pe drumul construit de tine, pe care mergi atat de sigura. Am urcat in masina si am apasat aceeasi acceleratie din visul de aseara, cea pe care nu o puteam controla si care m-a dus spre moarte. Nu e ironic cum totul capata sens, doar ca aici e metaforic? De cateva minute, de cand nu mai sunt sigur ca te am langa mine, sunt mai singur. Ma simt putin ametit si pierdut in lumea pe care mi-am desenat-o, lume ce-mi foloseste drept teren de joaca. Nesigur, ma indrept spre casa. Ma simt impartit. Oricum tine bucatile din mine prin buzunare, pe acolo. O sa vin dupa ele!

Cred ca am stiut cum sa imi incep calatoria catre tine, chiar am facut-o bine, dar pe drum m-am ratacit. M-am atasat mult prea repede, imprevizibil de tare si m-am transformat in ceva ce nu sunt. Vroiam sa fiu mai altfel pentru tine, mai usor de modelat. Mi-am uitat calitatile si am crezut ca vrei altele. M-am inselat grav! Platesc scump! Doare ca dracu fiecare gand, sper sa te gandesti mai putin(nu, nu sper asta, doar nu vreau sa te doara, oricum nu cred ca te-ar afecta. Da, iar trag concluzii proaste). Am nevoie sa ma regasesc. Am nevoie sa ma recitesc si sa-mi amintesc cine sunt. Mi-a trebuit o palma dura sa ma trezesc. Privind prin ochii mei de acum, nu stiu de ce am incercat sa fiu atat de soft. Am fost prost! Spune-mi ca totul va fi bine!

Au trecut cateva minute. Imi e dor de tine (mandria mea cea veche, redobandita acum, imi spune ca nu trebuia sa zic asta, dar cu explicatia asta in paranteza e mai ok). Simt ca nu ma mai poate asculta nimeni, sunt doar eu. Oare cat va dura asta?

Sper sa-mi fi eliberat aia apartamentul. Nu vreau sa vad bagaje. Nu mai vreau farame din trecut. Am niste pereti carora am uitat sa le vorbesc si o cafea buna care asteapta sa o pun in valoare. Am si niste oameni carora le datorez niste fiori. Puteti lua de la mine, sunt prea multi acum! E al dracu’ de greu acum! Sper sa se loveasca dur de realitate, ca de asfalt, toti regizorii americani de filme de dragoste.

Am ajuns. Am aruncat cheile pe masuta din sufragerie si m-am trantit in pat. Asa cum o faceai si tu, langa mine. Tavanul imi spune buna ziua. E pustiu si intuneric aici. Am lasat niste sentimente prin sertarele si asternuturile tale. Pune-le in valoare! Te vreau enorm aici, langa mine. Sper sa te vad curand. O sa te astept prin gari, pe aleei pustii si o sa te ascund prin cuvintele mele. Totul suspina, e nevoie de tine cat mai repede, sa-mi iei cu asalt apartamentul. Sa incepi cu prostii din alea tipic feminine, ca trebuie sa schimbam mobila si tapetul din dormitor si ca frigiderul ala e prea mare. Sunt nedormit de o noapte si se pare ca o sa mentin sus numaratoarea, cu gratie chiar. Privind din alte perspective, imposibile pana mai devreme(defapt erau chiar foarte usor de atins, era nevoie doar sa gandesc la rece) realizez ca invat sa te citesc. Asa cum am invatat mai greu sa-l inteleg si pe Kafka, dar l-am inteles mai bine decat o fac multi. Iti tineam copertile prea des inchise, te citeam invers, uitasem cum sa ma pierd printre randuri. Incep sa ma regasesc…Acelasi baiat pe care-l sarutai salbatic si nu vroiai sa-l pierzi. Ce departe parea totul in ultimul timp.

E nevoie de timp, te inteleg. Il urasc enorm! O sa-i sparg fata si acele intr-o zi. E posibil sa castige el, pentru a nu stiu cata oara. Imi e frica! Dar am demonstrat ca si timpul mai pierde. Oricum, fa-ti curaj si vezi ce dracu e cu mine. Deschide-ma!

Mos Def-The Panties

Cuvinte despre tine(11:00-12:00)

Posted on

Ea? Huh! Isi poarta cu mandrie orgoliul la orice pas. Cred ca i-a dat si un nume. Nu-l cunosc, inca nu am ajuns atat de departe. Ea calca discret peste scuze si gesturile simple fac parte din carisma ei. Unii numesc asta sex-appeal. Probabil te-ai umfla prea tare in pene daca as spune si eu asa. Gesturile alea precum cel in care iti dai parul pe spate sau felul in care-ti pui ochelarii la ochi. Habar n-ai tu!

Indecisa? Poate! Complicata? Nu! Poate doar pentru tine si de aceea esti si pentru altii asa. Sunt sigur ca te-ai putea descifra daca ti-ai acorda timpul necesar. Esti ca o carte, una destul de grea, dar care m-a prins din primele pagini. O carte careia ii admir copertile zi de zi, ii savurez ora de ora randurile si ador mirosul paginilor tale. Am adormit de multe ori cu tine in brate, citindu-te…pacat ca m-am trezit. Iubesc sa-ti contrazic randurile si nu te ranesc punandu-ti semne, doar tin minte pagina. Reusesti sa imi dai fiori si asta inseamna ca ma faci sa simt. A fost greu sa te gasesc, cred ca va fi foarte usor sa te pierd. Poate te voi uita prin metrou sau printr-un sertar, precum acele sertare in care se tin cadourile alea dragute, dar care tin de trecut…oricum, vei ramane preferata mea. Imi place ca-mi dai impresia (sau chiar asa e, desi sunt sceptic) ca imi dai mana libera sa desenez visele mele pe spatele tau gol, sa nu le fixez niciun termen limita si sa le las doar sa se intample, stii tu, asa…la trecerea vremii. A mai trecut o zi cu tine, am mai dat o pagina. Sper doar sa nu se termine cartea asta vreodata. Sau daca se termina, promite-mi ca ma vei lasa pe mine sa scriu continuarea, stii ca tin pixul in mana diferit fata de restul celor ce se intrec cu mine(eu nu ma intrec cu nimeni) si mai ales atunci cand scriu despre tine. Si daca pleci, fii sigura ca vei deveni un ego de-al meu. Poate acela care ma va ambitiona sa scriu mai mult. Oricum, ramai prin preajma. Intr-o zi o sa-mi ucid cu gratie toate ego-urile, poate va fi ziua in care nu voi mai scrie. O sa fac un scenariu pentru fiecare. Unul bun. Te asigur! Sper sa fii acolo sa citim impreuna din best-seller-ul meu. Cand briza oceanului se va juca prin parul nostru si cand soarele o sa apuna spectaculos peste L.A. Am deviat putin de la ruta initiala…sunt un deviant.

Era sa uit de tocurile tale. Cred ca plang strazile sub tine atunci cand le calci cu eleganta ta. Eleganta ta, putin iesita din tipare…mereu am fost atras de nonconformism. Accentul tau, care acum face parte din tracklist-ul meu preferat. A devenit familiar, dar tot vreau sa-l aud in fiecare dimineata…chiar vreau!

O sa-mi amintesc mereu de tricourile mele patate de fondul tau de ten…

Ea(10:00-11:00)

Posted on

Am terminat de scris. Mi-am lasat cuvintele aruncate prin camera ei. Nu au nicio valoare, amice! Mult timp am trait cu impresia ca nici pentru ea nu valoreaza nimic. Ca le percepe la fel ca cei ce le citesc atunci cand se gandesc la altceva si sunt nevoiti sa dea paginile inapoi sa reciteasca, deoarece nu au retinut nimic. Precum cartile alea neimportante ce le poti citi in metrou, cat timp de duci la servici. Credeam ca insemn pentru ea doar un altul. Cred ca m-am inselat, nu e asa? (Raspunsul tau ar fi „poate”, stiu asta). M-am dus in pat sa beau linistit cafeaua facuta de tine. Cafeaua aceea buna, care o faci asa doar cand faci pentru mine. O faci oribila atunci cand sunt si altii. „You can buy me with a coffe, I’m so cheap”, stii, asa cum zice si melodia.

Te-ai intors in dormitor si am tresarit la gestul tau. Ai luat filele scrise de mine, ce erau imprastiate pe toata masuta. Le-ai asezat cu grija si le-ai pus intr-un loc sigur. Am zambit, dar nu te-am lasat sa vezi asta. Apoi te-ai trantit in pat, langa mine. Destul de tare, incat era sa vars toata cafeaua pe mine. In timp, m-am obisnuit cu asa ceva. Este tipic tie. Desi ma uit pe tavan, simt cum ma privesti si te strambi si mai inchizi un ochi, atunci cand vrei sa fugi de o raza de soare. Ai ezitat de cateva ori pana sa ma intrebi ceea ce vroiai:

-Auzi, daca ai scrie despre mine, cum ai face-o?

Am luat o gura de cafea si ti-am spus:

-Nu cred ca as scrie despre tine…

-Bine! Si ai zambit.

Habar nu ai cat ma oftic atunci cand nu imi arati cum te simti defapt. Mai ales atunci cand incerc sa-ti provoc o stare si schitezi totul atat de bine incat dau cea mai proasta lovitura. Total pe langa! Normal ca as scrie despre tine, probabil in exces si stii asta, de aia ai si intrebat. Vroiai doar sa o auzi din gura mea si eu nu am vrut sa-ti dau o satisfactie mai mare. Si asa sunt mult prea vulnerabil in fata ta.

Am inceput sa construiesc in capul meu un intreg plan arhitectural, de a te schita pe tine in cuvintele mele. Probabil ar fi ceva de genul:

„Ea….

Continuarea in postul urmator->

Dor de tine(09:00-10:00)

Posted on

Pur si simplu imi era dor. Imi era dor sa te vad citind cuvintele mele, desi nu te vazusem niciodata pana atunci. Imi era dor sa-ti simt sarcasmul si apoi regretele. Imi era dor sa-ti simt pielea lipita de a mea. Imi era dor in dimineata aia de fiecare celula din corpul tau. Imi era dor de un eu regasit. M-ai ajutat mult! Acum daca scriu despre ce imi este dor de la tine, imi ia mai mult de o noapte. Iti multumesc! Ai fost pierduta si te-am gasit. Te-am gasit fiindca aveam nevoie de cineva care sa ma gaseasca si pe mine. Nu m-am asteptat sa poti face asta!

E o masa micuta. M-am asezat la ea cu grija, deoarece nu cunosteam „terenul” si am inceput sa scriu. Tu inca iti mai pierzi timpul prin bucatarie incercand sa ma impresionezi. Defapt acela nu este deloc punctul tau forte, te auzeam cum injurai si tranteai. Insa cand aveai chef iti ieseau doar bunatati. Zambesc si imi imaginez ceea ce faci. Nu-mi trece nimic mai frumos prin minte decat faptul ca deja ne cunoastem atatea particularitati, gesturi si gusturi, intr-un timp atat de scurt. Traim intr-o viata cat o fac altii in zece. Si asta doar fiindca asa suntem noi.  Stiu atat de multe lucruri simple despre tine, incat ne-ar mira pe amandoi daca as incepe sa le insir.

Am inceput sa scriu ceva despre mine transpus intr-un alt personaj, asa cum o fac de obicei si despre o ea la modul ideal. O ea fascinata de felul in care el isi bea cafeaua intr-o zi de vara oarecare, pe o terasa cu gust. O ea impresionata de faptul ca el citea un roman ce ea il adora. Un el care considera acel roman plin de clisee si un total esec si o ea indecisa daca sa intre in vorba cu el sau nu. Ar fi o greseala sa inceapa sa-i vorbeasca lui despre roman, poate ca el o va intelege gresit daca asa va intra in vorba cu el, sau poate se va indragosti de felul ei unic in care percepe totul ce o inconjoara. Poate voi contura un el simplu si o ea complicata. Sterg. Rescriu. Gandesc. Ma uit pe geam. Trec mai departe. Cad in visare pe un rand gol. Sunt indecis, la fel ca personajul feminin caruia ii dau viata. Ma uit la tine cum te apropii cu doua cesti mari de cafea in mana. Pui cafeaua mea pe masa si stai in spatele meu, in picioare. Ma saruti pe ceafa, zambesti si imi spui prefacandu-te ca nu stii:

-Dar ce faci aici?

-Incerc sa scriu. Stii, eu scriu…asta imi place sa fac. Oricum nu este cine stie ce, sunt doar rahaturi de ale mele. (Acum, pentru tine a devenit  cliseu ultima fraza, pe care ti-o spun mereu inainte sa citesti ceea ce scriu).

-Inteleg, imi spune jucandu-se in parul meu.

Soarbe o gura de cafea si ochii ei cad prada randurilor din fata lor. Soarele bate dintr-o parte si ii lumineaza fata gingasa si curata. Cred ca nu voi putea uita vreodata imaginea asta. Iau o gura de cafea si-i simt gustul amar pe cerul gurii. Inspiratie. Am inceput sa scriu, uitand de prezenta ta. Asa ma transform eu atunci cand scriu, ma separ putin de restul lumii, fug prin alte parti, destul de departe, ca apoi sa revin obosit si cu gandul la o destinatie noua. Am scris cu tine langa mine si cu unghiile tale jucandu-se pe spatele meu si zgariind tare atunci cand te atingeam cu o fraza. Am recitit si m-am oprit din scris. Involuntar, aceea ea seamana cu tine izbitor, nu obisnuiam sa scriu despre caractere reale, intalnite de mine. Poate ca tu esti aceea ea ideala, sau poate doar te aveam pe tine in minte cand am scris. Ai simtit momentul si ai inceput sa citesti cu voce tare ceea ce am scris. M-am lasat pe spate si mi-am rezemat capul de tine. Te-am lasat sa te joci cu simturile mele acele cateva minute. Cat timp citeai simteam doar fiori pe sira spinarii. Ai incheiat totul cu un sarut dulce. Un sarut in care ti-am simtit buzele tremurande si cred ca si tu pe ale mele.

A fost prima oara cand ai citit ceva scris de mine.

Buna dimineata!(08:00-09:00)

Posted on

Ti-am recunoscut vocea printre sutele de scene ce se derulau mult prea rapid in subconstientul meu. Viata mea transformata in film. O mizerie hollywoodiana, precum acelea de obisnuiesc sa ia Oscarul in ultimii ani. Bine ca a fost totul doar un vis. Ma simt atat de salvat acum. Salvat de tine…o sa dureze ceva pana vom fi chit. Mai ales ca daca iti voi povesti ce am visat, imi vei scoate ochii toata viata. Parca te si aud: „Noroc ca te-am trezit eu, ce te-ai face fara mine?!”. Probabil nu as fi invatat sa iubesc fara tine. Mare pierdere, poate era castig…sau poate nu.

-Dani, trezeste-te!

Nu am avut puterea sa deschid ambii ochi. M-am asigurat ca esti langa mine si genele mi s-au lipit inapoi. Intr-un somn scurt. Pana cand voi simti mirosul de cafea ce ma va trezi cu siguranta. Insa nu cafeaua m-a trezit (incetezi vreodata sa ma surprinzi?) au fost buzele tale care se plimbau pe un bulevard unic, trasat de tine. Incepand de la ureche (acolo m-ai muscat putin), apoi pe gat, unde te-ai oprit pentru o secunda sa te holbezi la marul lui Adam, apoi saruturi dulci pe piept ce se pierdeau undeva pe abdomen (sau de acolo nu am mai putut tine contul). Degetele tale ce se plimba prin parul meu si saruturile noastre ce sunt intrerupte de zambete. E prea devreme pentru noi, dar ne-am propus sa ne intrecem cu timpul si pana acum cred ca am reusit sa-l invingem. Tocmai mi-am gasit drogul preferat, lasa-ma sa devin dependent, apoi trimite-ma de urgenta la dezintoxicare, unde voi petrece cateva zile izolat, ca intr-un final sa pleci si sa fiu nevoit sa urmez niste pasi pentru a ma putea curata de tot, desi stim amandoi ca e imposibil asta. Este prea tarziu deja pentru a mai reusi sa uitam de tot. Si in plus, aduci mereu cu tine tentatia aia, pe care altii nu o simt, pe cand eu, da.

Te-ai ridicat usor, lasand cearsaful sifonat, imbibat in mirosul specific tie. Inca iti mai simt bataile inimii in pat. Ai deschis jaluzelele, apoi geamurile, facand semn unui val de aer proaspat, cald, ce mirosea a vara, sa ma trezeasca. Te admir atunci cand esti cu spatele la mine. Nu vreau sa-ti mai dau nici o satisfactie, ai deveni iarasi aroganta, desi imi place si cand esti asa. Ai lasat soarele sa intre in camera si te-ai dus sa faci o cafea. Acum cateva ore eram decedat, aparut la stiri, prins intre ecourile unor ego-uri si dramele din viata mea. Impact mortal cu un stalp. Eram departe de viata ce o doream. In dimineata asta am inviat, ajutat de glasul tau si de atingerile tale. Nu stiu daca am tot ce imi doresc, inca nu am facut inventarul, dar sunt fericit si am o gramada de timp pe care vreau sa ti-l dedic. Am inviat si tot ce a fost s-a sfarsit, acum am un drum nou in fata. Infinit.

M-am ridicat din pat si m-am dus pe balcon. Am tras puternic aer in piept si am mangaiat soarele. Te simt…cum stai in spatele meu si te uiti la mine. Simt mirosul cafelei din ceasca ce o tii in mana si iti anticipez muscaturile buzelor tale. Imi trec mana prin par si zambesc. E un cer albastru, senin. Totul e atat de linistitor…