Ea(10:00-11:00)

Posted on

Am terminat de scris. Mi-am lasat cuvintele aruncate prin camera ei. Nu au nicio valoare, amice! Mult timp am trait cu impresia ca nici pentru ea nu valoreaza nimic. Ca le percepe la fel ca cei ce le citesc atunci cand se gandesc la altceva si sunt nevoiti sa dea paginile inapoi sa reciteasca, deoarece nu au retinut nimic. Precum cartile alea neimportante ce le poti citi in metrou, cat timp de duci la servici. Credeam ca insemn pentru ea doar un altul. Cred ca m-am inselat, nu e asa? (Raspunsul tau ar fi „poate”, stiu asta). M-am dus in pat sa beau linistit cafeaua facuta de tine. Cafeaua aceea buna, care o faci asa doar cand faci pentru mine. O faci oribila atunci cand sunt si altii. „You can buy me with a coffe, I’m so cheap”, stii, asa cum zice si melodia.

Te-ai intors in dormitor si am tresarit la gestul tau. Ai luat filele scrise de mine, ce erau imprastiate pe toata masuta. Le-ai asezat cu grija si le-ai pus intr-un loc sigur. Am zambit, dar nu te-am lasat sa vezi asta. Apoi te-ai trantit in pat, langa mine. Destul de tare, incat era sa vars toata cafeaua pe mine. In timp, m-am obisnuit cu asa ceva. Este tipic tie. Desi ma uit pe tavan, simt cum ma privesti si te strambi si mai inchizi un ochi, atunci cand vrei sa fugi de o raza de soare. Ai ezitat de cateva ori pana sa ma intrebi ceea ce vroiai:

-Auzi, daca ai scrie despre mine, cum ai face-o?

Am luat o gura de cafea si ti-am spus:

-Nu cred ca as scrie despre tine…

-Bine! Si ai zambit.

Habar nu ai cat ma oftic atunci cand nu imi arati cum te simti defapt. Mai ales atunci cand incerc sa-ti provoc o stare si schitezi totul atat de bine incat dau cea mai proasta lovitura. Total pe langa! Normal ca as scrie despre tine, probabil in exces si stii asta, de aia ai si intrebat. Vroiai doar sa o auzi din gura mea si eu nu am vrut sa-ti dau o satisfactie mai mare. Si asa sunt mult prea vulnerabil in fata ta.

Am inceput sa construiesc in capul meu un intreg plan arhitectural, de a te schita pe tine in cuvintele mele. Probabil ar fi ceva de genul:

„Ea….

Continuarea in postul urmator->

6 responses »

  1. Dacă ar fi să o scrii cu litere netrăite încă, ce chip de cuvânt ar avea? Ea, sufletul dragoste?

    Răspunde
    • Probabil asta veti afla in postul urmator, care va continua de unde l-am lasat pe acesta. Cand am avut ideea aceasta, nici prin minte nu-mi trecea ca va fi atat de complicat sa conturez un caracter prin cuvintele mele, acelei Ea. Care, se pare ca incet, incet, incepe sa devina cinva despre care pot scrie cu „litere traite”, sau in curs de..:)

      Răspunde
  2. Frumos scris! Azi am dat peste site-ul tau, voi mai citi. Tine-o tot asa.

    Răspunde
  3. Trairile sunt cu atat mai frumoase cu cat le putem impartasi altora. Prin emotie, cuvinte, priviri, orice ne face sa ne conectam cu alte suflete.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: