Regasire(12:00-13:00)

Posted on

Apoi mi-ai cerut sa plec. Am simtit ca trebuie sa fac ceva, sa plang, sa zambesc ironic, sa te trantesc pe pat si sa te sarut, sa iti inchid cu putere usa, dar am clacat. Am preferat sa fiu pentru a nu stiu cata oara cineva care nu sunt. Cineva de care nu te-ai indragostit. Cineva care nu ma defineste. M-am uitat la tine indecis, te-am sarutat si am plecat. Fara usi trantite, fara convingeri, fara intoarceri inapoi… Gandindu-ma acum, am fost penibil si din perspectiva mea. A fost atat de aiurea sarutul ala, eu uitandu-ma peste tine, tu prin mine. Nu ar merita sa fie ultimul, totusi e vorba de noi. Putem straluci oricand vrem.

Mi-am luat cheile de la masina, geaca, si am iesit pe usa. Am auzit de jos cum ai inchis usa abia foarte tarziu. Am iesit din lumea ta pana data viitoare, pe care nu am stabilit-o inca. Nu e nimic, o vom face din priviri. Sper doar sa nu ma pierd intre timp pe drumul construit de tine, pe care mergi atat de sigura. Am urcat in masina si am apasat aceeasi acceleratie din visul de aseara, cea pe care nu o puteam controla si care m-a dus spre moarte. Nu e ironic cum totul capata sens, doar ca aici e metaforic? De cateva minute, de cand nu mai sunt sigur ca te am langa mine, sunt mai singur. Ma simt putin ametit si pierdut in lumea pe care mi-am desenat-o, lume ce-mi foloseste drept teren de joaca. Nesigur, ma indrept spre casa. Ma simt impartit. Oricum tine bucatile din mine prin buzunare, pe acolo. O sa vin dupa ele!

Cred ca am stiut cum sa imi incep calatoria catre tine, chiar am facut-o bine, dar pe drum m-am ratacit. M-am atasat mult prea repede, imprevizibil de tare si m-am transformat in ceva ce nu sunt. Vroiam sa fiu mai altfel pentru tine, mai usor de modelat. Mi-am uitat calitatile si am crezut ca vrei altele. M-am inselat grav! Platesc scump! Doare ca dracu fiecare gand, sper sa te gandesti mai putin(nu, nu sper asta, doar nu vreau sa te doara, oricum nu cred ca te-ar afecta. Da, iar trag concluzii proaste). Am nevoie sa ma regasesc. Am nevoie sa ma recitesc si sa-mi amintesc cine sunt. Mi-a trebuit o palma dura sa ma trezesc. Privind prin ochii mei de acum, nu stiu de ce am incercat sa fiu atat de soft. Am fost prost! Spune-mi ca totul va fi bine!

Au trecut cateva minute. Imi e dor de tine (mandria mea cea veche, redobandita acum, imi spune ca nu trebuia sa zic asta, dar cu explicatia asta in paranteza e mai ok). Simt ca nu ma mai poate asculta nimeni, sunt doar eu. Oare cat va dura asta?

Sper sa-mi fi eliberat aia apartamentul. Nu vreau sa vad bagaje. Nu mai vreau farame din trecut. Am niste pereti carora am uitat sa le vorbesc si o cafea buna care asteapta sa o pun in valoare. Am si niste oameni carora le datorez niste fiori. Puteti lua de la mine, sunt prea multi acum! E al dracu’ de greu acum! Sper sa se loveasca dur de realitate, ca de asfalt, toti regizorii americani de filme de dragoste.

Am ajuns. Am aruncat cheile pe masuta din sufragerie si m-am trantit in pat. Asa cum o faceai si tu, langa mine. Tavanul imi spune buna ziua. E pustiu si intuneric aici. Am lasat niste sentimente prin sertarele si asternuturile tale. Pune-le in valoare! Te vreau enorm aici, langa mine. Sper sa te vad curand. O sa te astept prin gari, pe aleei pustii si o sa te ascund prin cuvintele mele. Totul suspina, e nevoie de tine cat mai repede, sa-mi iei cu asalt apartamentul. Sa incepi cu prostii din alea tipic feminine, ca trebuie sa schimbam mobila si tapetul din dormitor si ca frigiderul ala e prea mare. Sunt nedormit de o noapte si se pare ca o sa mentin sus numaratoarea, cu gratie chiar. Privind din alte perspective, imposibile pana mai devreme(defapt erau chiar foarte usor de atins, era nevoie doar sa gandesc la rece) realizez ca invat sa te citesc. Asa cum am invatat mai greu sa-l inteleg si pe Kafka, dar l-am inteles mai bine decat o fac multi. Iti tineam copertile prea des inchise, te citeam invers, uitasem cum sa ma pierd printre randuri. Incep sa ma regasesc…Acelasi baiat pe care-l sarutai salbatic si nu vroiai sa-l pierzi. Ce departe parea totul in ultimul timp.

E nevoie de timp, te inteleg. Il urasc enorm! O sa-i sparg fata si acele intr-o zi. E posibil sa castige el, pentru a nu stiu cata oara. Imi e frica! Dar am demonstrat ca si timpul mai pierde. Oricum, fa-ti curaj si vezi ce dracu e cu mine. Deschide-ma!

Mos Def-The Panties

4 responses »

  1. Welcome back old you >:d<

    Răspunde
  2. compara si tu ultimile 2 postari:)) e ca si cum penultimul a fost scris cu degetele de la picioare in timp ce un gandac iti intra in ureche si cineva iti sfarma capul:))

    Tot ce-mi doresc e sa-ti fie bine. Pentru ca esti prietenul meu, pentru ca meriti, pentru ca esti un copilas fragil si sincer care trebuie sa se deschida in fata persoanelor care au ochi sa vada misterul tau.

    Nu stiu ce s-a intamplat de acum 10 ore si pana in momentul asta, judecand dupa ce ai scris nu stiu cat de roz este situatia, insa sper ca ai macar cateva concluzii care sa te mentina pe linia de plutire. Marea te va ajuta sa rezisti impotriva curentului. Doar crede in tine!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: