Terapie(14:00-15:00)

Posted on

Terapie. Dau drumul la muzica. James Blunt-Goodbye my lover. Iau o gura de Cola si incerc sa scriu. Degetele incep sa alerge pe tastatura. Scriu, citesc, sterg si e asa mereu. Toate cuvintele duc catre tine. Ma incearca un sentiment ciudat. Ma gandesc cum esti de mana cu altcineva, ma comport ca un prost. Inima-mi sare cate o bataie. Ma ranesti si vreau tot mai mult. E dulce-acrisor veninul tau. Apropo de gusturi, simt amarul parfumului tau pe varful limbii. Amarul ce il gustam cand te sarutam pe gat. Dupa care tu iti muscai buzele, stii…si obisnuiai sa-ti infigi degetele in parul meu si sa devii salbatica. Simt o durere puternica in piept. „Eu voi fi ok”. E minciuna mea preferata. Nu reusesc sa scriu. Incerc sa ma ridic. Dau laptopul la o parte si o durere cumplita de spate ma trezeste la realitate. Defapt, care e realitatea mea?

Am nevoie de un dus rece. Dau muzica mai tare si ma duc in baie. Damian Marley-Still searchin’. Dau drumu’ la apa si privesc absent in oglinda. Aproape vad prin mine. E depresie sau ce cacat e asta?! Am nevoie de niste raspunsuri. Ar fi bine sa-mi scrii cat mai repede un SMS. Aud picaturile de apa cum se lovesc brutal de fundul cazii si cum mor fara sa spuna nimic interesant. Am nevoie sa aud povesti. Am nevoie sa uit. Sa invat cum sa fug de tine. Parca te si vad cum imi spui: „Esti liber sa pleci!” si vii sa ma saruti si apoi iar ma lasi sa cad intr-un abis continuu de vise, planuri si idei…de parca as mai putea sa merg dupa ce buzele tale se vor napusti asupra alor mele. Mi se inmoaie picioarele si ma simt ratacit si tu mai vrei sa plec?! Sunt sub dus. Moment de pauza. Nu mai existi nici tu, nici eu, nici vreo realitate pierduta prin foile umplute de cuvintele mele. Las apa sa-mi spele cicatricele facute de tine, cusute cu grija, tot de tine. Sangele se spala de pe spatele meu precum ploaia spala desenele despre iubire, facute cu creta pe asfaltul de pe strada noastra. Strada noastra, pe care o priveam de atatea ori inainte sa iti inchin cateva pagini scrise de mine, in micul meu templu tapitat cu poze cu noi. I-as da foc la tot, daca as gasi bricheta aia facuta cadou de idiotul ala ce nu stia ca nu fumez. Cred ca e aruncata printr-un sertar, uitata pe acolo. Mi-ar place sa fii o bricheta. Defapt, daca ai fi una probabil m-as apuca de fumat, in loc sa te arunc printr-un sertar si sa uit de tine.

Am iesit din dus. Am pus un prosop pe mine si am reusit sa fac doi pasi. Aproape am iesit din baie. Te vad in usa apartamentului. Imi zambesti si iti musti buzele. Deja totul incepe sa prinda culoare, vad totul atat de clar si cred ca inima-mi ajunge la 150 bpm. Nebuna de ea! Am clipit si ai disparut. Ce aproape a fost tot. Ma prabusesc inert pe gresia rece din baie. De aici de jos, lumea se vede altfel. Cand esti jos, totul pare diferit si simplu. Am gasit solutie la orice lucru complicat. Am reusit sa rezolv ecuatia imposibila dintre noi doi. E chiar o matematica usoara. Am gasit raspuns la aproape toate intrebarile. Am vazut cum visele mele se implinesc si cum tu imi tii copilul in brate si zambesti fericita. Am vazut cum te semnezi cu numele meu si cum visam amandoi cand stam intinsi pe covor, in casa noastra. Am vrut sa te ating, sa te strang de mana…dar nu te-am mai simtit. Si stii ce inca nu am gasit? Pe mine…

Terapie intensiva. Nu mai exista nicio muzica, doar voci in capul meu care zbiara disperate dupa mine si sunetele infernale ale aparatelor ce-mi monitorizeaza activitatea inimii. Aud din cand in cand o nota de pian. Ti-am scris numele pe petale de trandafir. A rezultat „Nu ma iubeste”.  Bine ca asta s-a intamplat doar in capul meu. Degetele incep sa mi se miste. Dau unul dintre primele semne ca-mi revin. La capul patului sta Moartea, e linistita si-mi citeste povesti. I-am spus ca scriu mai bine decat prostiile alea cu care isi pierde timpul. Mi-a soptit sa-i mai scriu din cand in cand, ca ea pleaca acum. E trista si ea, ca orice femeie ce nu este iubita, trebuie sa o intelegi.  A zis ca se grabeste, ca are accident pe autostrada si un tanar rapus de fiorii unei iubiri pierdute, plus ca mai e unul de face pe nebunul pe un bloc. Incerc si reusesc cu greu sa-mi dezlipesc pleoapele. Vad o lumina difuza si un tavan alb. Sunt intepat in vene si nici macar nu simt durere. Perfuzii. Mirosul de spital imi violeaza narile si am o stare confuza. Ma doare capul ingrozitor! Te zaresc undeva in partea a dreapta a patului. Sunt putin dezorientat. Stai pe un scaun destul de incomod si rimelul iti este intins pe obraji. Esti cu o cana de cafea in mana si cu pachetul de tigari in cealalta. Sunt sigur ca e o cafea tare si desi fumezi ocazional, doar la petreceri, se pare ca sunt un impuls puternic pentru pofta ta de nicotina. Sau nu iti place deloc faptul ca ma vezi asa. M-ai vazut tarziu ca ma uit la tine. Ai sarit repede de pe scaun si ai venit langa mine. Se pare ca iti pasa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: