Monthly Archives: Iulie 2011

Gata de plecare(20:00-21:00)

Posted on

Si pierdut pe plaja, cautand un apus ce lasa fiori reci pe sira spinarii, gandurile mele s-au dus iarasi catre tine. Chiar si cand natura ar trebui sa-mi tina spiritul ocupat devii vulgara si imi tulburi linistea fara ca macar sa intrebi. Am fugit spre masina si am luat din torpedou o foaie si un pix. Instrumentele sinuciderii mele. Doza de calmant din fiecare seara. Morfina. Mi-am spus ca daca tot trebuie sa doara amintirea ta, macar sa devin creativ si sa te uit scriind. Sa te imprastii in mii de cuvinte si sa zaci pierduta pe o foaie, uitata intr-un sertar in care imi tin ascunse lucrurile ce au insemnat demult ceva si care sunt inca in stare sa deschida rani. As vrea sa te pierzi prin mine ca sa simti macar o data prin ce am fost nevoit sa trec si sa aluneci in prapastiile ranilor mele pentru a-mi cersi ajutorul si iubirea…o sa prefer sa le arunc in mare.

O adiere de vant aduce un parfum proaspat, feminin, amestecat de fumul innecacios al unei tigari. Si simt cum in viata mea am nevoie incontinuu de iubire. Ai grija de mine, doar! As scrie iarasi despre noi, dar ar fi plictisitor pentru mine. M-as repeta precum o melodie preferata, dar stricata de parerile unor ipocriti ce nu stiu a asculta. Iar o sa iti dau prea mult si nu ma vei intelege, dar vei continua sa critici ceva ce nu intelegi. E tipic voua.

Am tras puternic aer in piept, la fel cum obisnuiai tu sa tragi din tigari si mi-am pus semnatura in coltul paginii. Inima incepe sa ma intepe. Doar gandul ca vei citi ma face sa nu reusesc sa ma adun. Uneori daunezi grav inspiratiei.

Sa nu uiti!(19:00-20:00)

Posted on

Suflet prost! Mai ramane doar sa iau toata vina asupra mea. Dar oricum ar fi, e prea tarziu si am invatat ca daca stau in loc timpul ma va dobori. Inima-mi bate mecanic. Ma simt mintit. Valurile imi soptesc. Imi spun ca ce se intampla e normal. Daca ramaneam, ma pierdeam. S-a terminat demult si trebuia sa constientizez asta. Daca ma voi lupta in continuare, o sa pierd doar eu. Nu mereu poti simti si a doua oara. Vreau sa alerg odata cu vantul. Sa simt sub talpi nisipul ud, scaldat de valuri. Mi-am dat jos camasa si am alergat catre ocean. Soarele se stinge si odata cu el ultimele mele regrete. Pe chipul meu se intipareste zambetul unui copil. M-am aruncat in valuri. Inca mai am impulsuri dictate doar de adrenalina. Ca atunci cand un tren trece prin fata mea…ma face sa-mi pun atatea intrebari. Ce ar fi daca as pleca definitiv? Sunt doar ganduri. Apa ma va curata de tot, chiar si de ele. Valurile imi descriu linia plutitoare a vietii si ma fac sa realizez ca tot ceea ce am e pentru ca merit. Soarele imi lumineaza calea chiar si cand ii este cel mai greu sa o faca. O sa mori curand prietene, doar cateva minute. Maine vei fi altul, mai puternic, mai nou, mai implinit. De data asta ma voi comporta ca si tine. Maine voi fi altul.

Viata mea este precum spuma marii. Trebuie sa inchizi ochii si sa te arunci in ea. Dragostea mea s-a risipit demult pe strada noastra, cand mi-ai spus ca de aici incolo te descurci si singura. Si arta, scumpa mea…este doar o boala! Dragostea devine de multe ori dezamagire. Poate iubirea este doar in mintea noastra. Ca atunci cand ne simtim pierduti sa cautam pe cineva in care sa avem incredere si cu care sa ne simtim in siguranta. Dar inca nu m-am resemnat. O sa gresesc iar si iar o sa platesc. O sa iubesc iar si iar voi scrie despre…sunt dependent de cuvinte si sentimente. Soarele picteaza in culori vii pe cer. Norii formeaza doua aripi. Probabil un inger beat si le-a uitat in timp ce-si cauta Raiul. Valuri imi incetoseaza privirea si innot inapoi spre mal. Mai sunt cativa nebuni care vor sa faca baie la apus. Am un zambet tamp pe chip. Sunt fericit! Stiu ca zorii zilei imi vor deveni mormant si gandurile vor fi cuvinte pana la rasarit.

Stii, inca mai cred ca sunt cine visez sa fiu! Vreau doar sa-ti mai aduci aminte…

Vindecare(18:00-19:00)

Posted on

Si deodata nu am mai simtit nimic. Nu s-a oprit niciun timp in loc, nu a mai lesinat nimeni, nu era un vis, nici macar un accident. Eram doar eu, singur, cu mainile incordate pe volan. Priveam in gol, cu ochi pustii, linia continua de pe mijlocul soselei. Ma gandeam la mine si doar atat. Imi era atat de dor! O lacrima a cazut grabita pe obraz, cred ca odata cu ea s-a dus tot. Ultimele regrete si suspine, ultimele intrebari despre noi, penultimele saruturi…s-a dus tot ce a fost. Cerul se joaca cu acuarelele azi. E un albastru cu nuante violet si portocalii si-mi spune: „Hai uita!”. In scurt timp soarele va apune si odata cu el voi incepe si eu sa-mi inchid ranile provocate de asteptarile mele mult prea mari, ce se transforma in dezamagiri de fiecare data. Operatie pe cord deschis. Am visat cum ne vom bucura de fiecare detaliu ce ne-a starnit demult curiozitatea. Vroiam sa te imbratisez in noptile reci de vara, cand imi vei reprosa ca am lasat geamul deschis. Visam ca ne vom lua un apartament in New York si mergeam impreuna sa vedem ofertele. Ma tineai de mana si erai cea mai entuziasmata. Mi-am imaginat dimineti la rand cu tine in casa mea de langa plaja. Cum imi faci cafeaua, micul dejun, si ma vei trezi doar prin anumite metode. Nu am avut nici timp sa-ti reprosez ca faci o cafea foarte proasta. Am vrut sa vedem stelele stand imbratisati toata noaptea sub un cer senin, tu fiind imbracata in hanoracul meu, dar mai degraba au plans stelele sub noi, ca ai vrut sa pleci fara sa spui prea multe. Imi imaginam cum vei fi prima care vei citi tot ce scriu si prima care-ti vei da cu parerea, a carei parere va conta cel mai mult. Uita de asta! Putea fi totul usor. O viata frumoasa in care ma ajutai sa cunosc iubirea si te ajutam sa iti indeplinesti dorintele. Ma iubeai, te iubeam si totul se transforma in cuvinte pe foile pe care scriam. Ei citeau, le placea si vindeam milioane de exemplare, fara compromisuri, doar fiindca meritam. Sau eram un scriitor ratat daca faceam asta. Cine ar sti?! Cine ar fi stiut ca iubind o singura data, te va face sa nu mai vrei a doua oara?! Si cautam atat de tare sentimentul…Dar daca ma citesti, indiferent cine ai fi, as vrea sa vii si sa ma contrazici! Ajuta-ma! Si acum toate visele cu noi s-au transformat in cosmaruri, vise neimplinite ce ma tin treaz pana in zori, vise ce ma fac sa cred in monstrii de sub pat. Rani facute adanc, cu cruzime, de o lama ascutita, prea ascutita. Cicatrici pe care le-ai sarutat, apoi ai scrijelit iarasi, cu aceeasi lama, in aceleasi locuri. Nici macar nu am avut dreptul sa tip. M-am stins in mine!

Acum te simt putin mai departe. Doar parfumul tau persista si ma face sa tresar. S-a impregnat in hainele mele si in tapiteria masinii. Devine obositor. Ma simt intoxicat de o iubire falsa, de ceva ce a avut un efect Placebo asupra mea. Credeam ca e iubire, doar ca o ascunzi. Vroiam sa fie iubire, dar am uitat ca nu esti ca mine…”atat de simpla”. Deschid geamurile si trapa. Sper sa se aeriseasca aici. In fata este plaja. In cateva minute un soare se va stinge innecat in ocean. Maine va rasari altul. Unul nou! Maine ma voi trezi altul…unul vechi, dar regasit. Imi e dor de acasa! Ma asez pe nisip si ascult oceanul. Imi scot telefonul si caut un numar drag in agenda, de acasa. Sunt plecat de cativa ani. A fost greu, inca mai este, dar am plecat cu niste vise de acolo, vise care acum se numesc prezent.

-Alo?! Cine ma cauta?

-Imi era dor sa te aud! Stii ce? Du-te, fa-ti bagajele si iei primul avion spre Los Angeles.

-D..Da..n..i..?

-Da, eu sunt! Iarta-ma ca am sunat dupa ceva timp! O sa-ti arat cand ajungi ca aveam dreptate cand am plecat. De-abia astept sa-ti spun cate au fost! Acum totul e bine. Vei vedea si tu! Treci pe la ai mei inainte sa vii, zi-le ca-i iubesc mult si ca-i astept la toamna. Si mai spune-le sa aranjeze tot acolo pana atunci, ca nu se mai intorc acasa! Zi-le ca au de ce sa fie mandri! Si nu mai plange, ma vei imbratisa maine. Te astept pe LAX, maine, dupa fusul meu orar. Ok?!

-Bine…dar..asa deodata?!

-Asa m-a invatat tata, poti da vina pe el! Vorbim. Te iubesc!

-Da..vorbim. Si eu!

Am lacrimi in ochi. Nu l-am mai auzit demult. Ma intind pe nisip si vad cum oceanul, cerul si palmierii miscati de vant, imi zambesc. Sunt lucruri mult mai importante in viata decat dramele noastre cu inimi frante…

Inchei aici, ca doare!