Vindecare(18:00-19:00)

Posted on

Si deodata nu am mai simtit nimic. Nu s-a oprit niciun timp in loc, nu a mai lesinat nimeni, nu era un vis, nici macar un accident. Eram doar eu, singur, cu mainile incordate pe volan. Priveam in gol, cu ochi pustii, linia continua de pe mijlocul soselei. Ma gandeam la mine si doar atat. Imi era atat de dor! O lacrima a cazut grabita pe obraz, cred ca odata cu ea s-a dus tot. Ultimele regrete si suspine, ultimele intrebari despre noi, penultimele saruturi…s-a dus tot ce a fost. Cerul se joaca cu acuarelele azi. E un albastru cu nuante violet si portocalii si-mi spune: „Hai uita!”. In scurt timp soarele va apune si odata cu el voi incepe si eu sa-mi inchid ranile provocate de asteptarile mele mult prea mari, ce se transforma in dezamagiri de fiecare data. Operatie pe cord deschis. Am visat cum ne vom bucura de fiecare detaliu ce ne-a starnit demult curiozitatea. Vroiam sa te imbratisez in noptile reci de vara, cand imi vei reprosa ca am lasat geamul deschis. Visam ca ne vom lua un apartament in New York si mergeam impreuna sa vedem ofertele. Ma tineai de mana si erai cea mai entuziasmata. Mi-am imaginat dimineti la rand cu tine in casa mea de langa plaja. Cum imi faci cafeaua, micul dejun, si ma vei trezi doar prin anumite metode. Nu am avut nici timp sa-ti reprosez ca faci o cafea foarte proasta. Am vrut sa vedem stelele stand imbratisati toata noaptea sub un cer senin, tu fiind imbracata in hanoracul meu, dar mai degraba au plans stelele sub noi, ca ai vrut sa pleci fara sa spui prea multe. Imi imaginam cum vei fi prima care vei citi tot ce scriu si prima care-ti vei da cu parerea, a carei parere va conta cel mai mult. Uita de asta! Putea fi totul usor. O viata frumoasa in care ma ajutai sa cunosc iubirea si te ajutam sa iti indeplinesti dorintele. Ma iubeai, te iubeam si totul se transforma in cuvinte pe foile pe care scriam. Ei citeau, le placea si vindeam milioane de exemplare, fara compromisuri, doar fiindca meritam. Sau eram un scriitor ratat daca faceam asta. Cine ar sti?! Cine ar fi stiut ca iubind o singura data, te va face sa nu mai vrei a doua oara?! Si cautam atat de tare sentimentul…Dar daca ma citesti, indiferent cine ai fi, as vrea sa vii si sa ma contrazici! Ajuta-ma! Si acum toate visele cu noi s-au transformat in cosmaruri, vise neimplinite ce ma tin treaz pana in zori, vise ce ma fac sa cred in monstrii de sub pat. Rani facute adanc, cu cruzime, de o lama ascutita, prea ascutita. Cicatrici pe care le-ai sarutat, apoi ai scrijelit iarasi, cu aceeasi lama, in aceleasi locuri. Nici macar nu am avut dreptul sa tip. M-am stins in mine!

Acum te simt putin mai departe. Doar parfumul tau persista si ma face sa tresar. S-a impregnat in hainele mele si in tapiteria masinii. Devine obositor. Ma simt intoxicat de o iubire falsa, de ceva ce a avut un efect Placebo asupra mea. Credeam ca e iubire, doar ca o ascunzi. Vroiam sa fie iubire, dar am uitat ca nu esti ca mine…”atat de simpla”. Deschid geamurile si trapa. Sper sa se aeriseasca aici. In fata este plaja. In cateva minute un soare se va stinge innecat in ocean. Maine va rasari altul. Unul nou! Maine ma voi trezi altul…unul vechi, dar regasit. Imi e dor de acasa! Ma asez pe nisip si ascult oceanul. Imi scot telefonul si caut un numar drag in agenda, de acasa. Sunt plecat de cativa ani. A fost greu, inca mai este, dar am plecat cu niste vise de acolo, vise care acum se numesc prezent.

-Alo?! Cine ma cauta?

-Imi era dor sa te aud! Stii ce? Du-te, fa-ti bagajele si iei primul avion spre Los Angeles.

-D..Da..n..i..?

-Da, eu sunt! Iarta-ma ca am sunat dupa ceva timp! O sa-ti arat cand ajungi ca aveam dreptate cand am plecat. De-abia astept sa-ti spun cate au fost! Acum totul e bine. Vei vedea si tu! Treci pe la ai mei inainte sa vii, zi-le ca-i iubesc mult si ca-i astept la toamna. Si mai spune-le sa aranjeze tot acolo pana atunci, ca nu se mai intorc acasa! Zi-le ca au de ce sa fie mandri! Si nu mai plange, ma vei imbratisa maine. Te astept pe LAX, maine, dupa fusul meu orar. Ok?!

-Bine…dar..asa deodata?!

-Asa m-a invatat tata, poti da vina pe el! Vorbim. Te iubesc!

-Da..vorbim. Si eu!

Am lacrimi in ochi. Nu l-am mai auzit demult. Ma intind pe nisip si vad cum oceanul, cerul si palmierii miscati de vant, imi zambesc. Sunt lucruri mult mai importante in viata decat dramele noastre cu inimi frante…

Inchei aici, ca doare!

 

3 responses »

  1. Mai vreau !

    Răspunde
  2. dragut,frumos…e putin zis…poate prea frumos….felicitari esti la inaltime din cate se poate observa

    Răspunde
  3. Multumesc mult! Asa se pare:))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: