29 iulie.

Posted on

Am asteptat mult. Un an si…inca 40 de minute:)). Ca si prima data am tresarit panicat in clipa in care te-am vazut. Inima mea minuscula si proasta a inceput sa bata ca tampita. Vroiam sa va fac cunostinta. Ea e domnisoara din pieptul asta, care nu stie ce sa faca in momentul in care te vede, daca sa se opreasca sau sa alerge. Ochii tai si vocea ta…imi era atat de dor! Simteam ca nu te-am mai vazut de ieri si in acelasi timp de ani. Inca nu am invatat cum sa reactionez cand ochii tai ii fixeaza pe ai mei. E o batalie ce nu o pot castiga niciodata, parca lupt cu mine insumi…si tu stii toate astea.

Imi lipsea totul, de la strazile ce urca si coboara cu soarele reflectand in asfaltul prea incins ce emana un miros de iulie tarziu, pana la reflexia marii prin ochii tai. O mare colorata verde, la fel ca si plicul in care mi-ai adunat visele ce se asterneau pe mobila ta, pe cartile si hainele tale, precum praful. Ai facut curat si mi-ai pus visele pe o foaie…in cuvinte. Si se numeste simplu: „Cel mai bun lucru scris de tine vreodata”. Si da, cuvintele vin de la sine atunci cand subiectul devine fericirea ce provine din suferinta si durerea autorului. Cerul a plans pe foaie…vei vedea urmele cand o vei redeschide. O sa-ti arat cicatricele mele…poate peste ceva vreme. Poate peste inca un an, plin de multe evenimente. Un an ce se consuma in cateva clipe. Momente ce adunate ma transforma in cine sunt acum.

Uitasem sa ma pierd in ochii tai, dar am reusit sa ma inec din nou. E aceeasi moarte placuta, ce o pot infrunta cu zambetul pe buze. Uitasem de degetele tale din parul meu, dar acum inca le mai simt acolo. Uitasem complet de vocea ta, acum tocmai mi-am regasit una dintre melodiile preferate. Am uitat sa te simt…si inca mai ratacesc prin timp, din an in an, doar pentru a descoperi ruta perfecta timp de cateva ore, ca apoi sa ma pierd iarasi. As vrea sa nu mai fiu nevoit sa-mi musc buzele atunci cand esti langa mine. As vrea sa nu ma mai abtin, sa nu ma mai tem ca fac ceva gresit daca-mi urmez impulsurile. As vrea sa ma simti si sa te fac sa crezi ca inca mai este ceva special, chiar daca nu mai ai puterea sa crezi asta. Macar un sarut…As vrea sa facem acel lucru nebunesc de care crezi ca ma tem. Chiar as vrea sa ne facem bagajele si sa plecam in California. As vrea nu doar sa citesti, ci sa simti ceea ce scriu. Mi-ar place sa-mi dedici mai des minute din timpul tau, dar iar cad in amagirea propriului eu cerand mai mult decat pot primi. Da, sunt egoist si pretentios si am asteptari mari chiar si de la un lucru mic. Si scriu toate astea pe o foaie ce miroase puternic a mare.

Am uitat ceva la tine. O parte din mine…construita de tine. Gustul amar de cafea ramas pe cerul gurii ma inspira. Ploua torential in plina vara. 29 iulie. Inca un an…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: