Monthly Archives: Septembrie 2011

Hollywood.

Posted on

Bring the drugs, baby. I can bring my pain!

Te gandesti des la moarte? Cum o sa fie? Ce simtim? Cum se moare cel mai bine? Cine o sa planga? Speri ca nu o sa rada nimeni si ca toti iti vor aduce flori din alea scumpe. Eventual o sa te scoli si le vei spune ca nu le primesti. Sa se care dracului cu ele, daca-s ieftine! Trandafiri rosii sa fie. Eu ma gandesc la moarte in fiecare noapte. Si nu e amuzant deloc. E putin infiorator, usor ironic, destul de trist si ma face sa devin paranoic. Si cand ating cote maxime, simt un fior rece in tot corpul si parca as scrie ceva de adio. Dar palme de femei ma trezesc mereu la realitate, spunandu-mi: „Nu iubi! Nu fi prost!”

Era noaptea in care am intrat in Top50 cei mai influenti oameni, Top100 Forbes, Top25 cele mai vandute carti. Aveam tot si nimic. Nu te aveam pe tine langa mine.  Aveam un dor imens si lipsa de inspiratie. Am incercat sa-l umplu cu femei, droguri, alcool si cacaturi de genul, hollywoodiene.

M-am trezit in ziua in care rasaritul a uitat sa mi se mai arate. E o lumina slaba ce bate prin geamurile interminabile de la etajul 56. Se vede doar dealul pe care scrie Hollywood in departare. Dau la o parte piciorul gol ce sta peste abdomenul meu si ma gandesc ca trebuie sa-mi fi tinut ceva timp treaz interesul, de a reusit sa ajunga in pat cu mine. Probabil a avut de spus o poveste interesanta. Povestea vietii ei. Un roman mult prea prost scris, dar pe care l-as putea reedita. Incerc sa cobor din pat si sa nu ma impiedic de trupurile femeilor ce zac goale pe parchetul meu rece. Dau cu piciorul de masuta de sticla, pe care sunt imprastiate cateva grame de cocaina. Vreo 3 liniute netrase, 2 carduri MasterCard murdare de prafuri albe si cateva bancnote de 50 de dolari facute sul sau mototolite. Aud ce gandesc fiecare. Ce delireaza, ce viseaza si stiu tot ce au pierdut pana acum. Stau murdare de cocaina la nas si pe buzele date cu ruj rosu. Isi traiesc viata, ar spune multi. Eu cred doar ca isi savureaza moartea. Fiecare in felul sau. Si fiecare mi-a simtit cuvintele din carte, in felul ei. Si s-au drogat cu ele, in nopti fara zori. S-au pierdut in finaluri neasteptate si deloc fericite. Si asta e rasplata mea pentru ca m-au citit, cumparat, barfit, pentru ca unele cuvinte de-ale mele stau tatuate pe trupurile lor albe. Droguri si bautura pentru toti! Stiu ca mi-ati vrea si moartea, sa mai raman pentru a putea scrie cateva vieti pentru voi, dar a mea e prea sofisticata sa poata fi abordata asa usor, de orice terchea-berchea. As putea scrie o carte despre fiecare dintre femeile astea si sa numesc cartile: „Ghid: Despre cum sa te distrugi mai bine!”.

Era noaptea in care mi-am surescitat ego-ul. I-am zambit ironic in fata si apoi i-am facut cu ochiul in semn de „la revedere”. I-am demonstrat cine controleaza, pe cine. Dupa asta, toata noaptea am uitat de moarte. Mi-am admirat iubita cum doarme langa mine si ii numaram bataile inimii. Stii topurile alea? Intr-o luna am avansat cu inca 10 locuri, in fiecare.

Unde fluturii mor

Posted on

-Esti un idiot! Du-te dracului! Cu tarfa aia?!

-Raluca stai! Nu pleca acum!

-Lasa-ma in pace  si taci! Se auzea vocea ei trimitand un ecou de disperare catre toti cei care dormeau si nu aveau timp de drama Ralucai. Cu cat cobora mai mult spre bulevardul Alexandru Lapusneanu, cu atat trollerul parea mai greu si scuzele barbatului ce inca il iubeste mai patetice si dezgustatoare. S-au intamplat atatea cu ei doi pe strada aceea ce urca spre Tomis Nord. Primul trandafir, ultima betie in care nici strada pe care mergeau mana de mana, zi de zi, nu reusea sa o mai recunoasca. Prima oara cand el a invatat-o sa conduca si ea inca nu stie sa o faca. Acea strada laturalnica, din spatele blocului, in care au facut sex in masina. Pentru prima oara in masina cea noua. Cina de pe bloc. Ca i-a promis paradisul si ape turcoaz si povesti de dragoste printre zgarie-nori, el fiind acolo cu ea mereu. Si au trecut cinci ani degeaba, ca tot in acelasi apartament prea calduros vara, adorm imbratisati. Macar erau fericiti. Ce nopti de vara cu miros de alge de mare. Pana si de bordura aceea din fata blocului isi aduce aminte acum. Bordura ce probabil a capatat personalitate sub toate compromisurile si cuvintele ce pareau atat de reale spuse din gura lui. I-ar readuce acum aminte despre ele si ar incepe sa planga, dar pentru cine?! Si toate momentele astea o sa fie nevoita sa le arunce la gunoi in ani si sa se prefaca in fata ipocritilor de oameni ce vor parea interesati de starea ei, doar ca sa aibe despre ce vorbi zilele urmatoare. Si e drama ei si nu e corect sa vorbeasca toti prostii despre ea. Sa-si dea cu parerea si sa judece, ca in fond doar asta stiu oamenii sa faca cel mai bine.

„Sa le spun ca am trecut peste tot destul de usor?! Futu-i!” Si lacrimile erau atat de greu de stapanit. Simtea ca daca-l mai priveste o singura data in ochi va trebui sa-i scoata cu unghiile ei abia date cu oja. Dar nu merita…e doar un altul. Insa ea vedea totul in el.

A renuntat la fumat de trei ani. Pentru cine? Pentru un bou. Primul gand a fost la tigarea ce o mai fuma din cand in cand dupa ce faceau dragoste si cum s-a ales scrumul de tot. Ar vrea sa-si fumeze ultimii ani, sa uite de tot intr-un fum dens innecacios si intr-un gust amar ce o inspira. Dar cum va putea cand el chiar este jumatatea ei in viata asta mizera. A inceput sa ploua. Ceasul arata 22:45. La 23:15 are tren spre Bucuresti. Vrea sa ajunga cat mai repede acasa. E liniste pe strada. Se aude doar trollerul tras de ea prin baltile facute de ploaie si tipetele celui ce il iubeste in urma. Nu-si mai aude vocile din cap insa intr-o simfonie perfecta ploaia canta atunci cand se loveste de masinile parcate pe marginile strazii. „Nu-mi dau seama cum pot fi atenta chiar acum la atatea detalii. Nu stiam ca fluturii zboara si noaptea. E primul pe care il vad vreodata. Trebuie sa iau un taxi.”

Era totul usor. Traversa strada si facea semn unui taxi de pe partea cealalta. Doar daca nu aparea acelasi fluture negru cand ea incerca sa fuga pe tocuri, in mijlocul strazii. Au fost doar cateva secunde. Infime. Farurile o orbeau si erau deja mult prea aproape ca sa poata evita ceva. A fost doar vina lui, el isi spune asta si acum. In cateva zile se va sinucide. Ii va scrie un bilet, uitand ca a ingropat-o cu cateva luni in urma si crezand ca ea doar trebuie sa se intoarca de la servici ca de fiecare data. O sa fie nevoie doar de o cravata si teava de gaz din hol. Va inchide ochii si o va cauta ceva timp apoi. Ii va cere scuze probabil. Ea…ultimul lucru pe care l-a vazut a fost un fluture negru, printre picaturi mari de apa si luminat de farurile unui tir. Apoi, in ceata, cateva luminite albastre pe soseaua pictata cu rosu chiar de ea. Ce mult si-a dorit sa ajunga pictorita cand era mica. A mai auzit cateva sirene printre urletele lui de disperare si cuvintele dulci ce i le soptea. Nu vroia nici ea sa se intample asa. Apoi a simtit ca timpul a uitat sa mai clipeasca si ca fluturele a cazut pe degetele ei. Mort. Un fluture traieste o zi. Ea a trait doar o ora fara el.

„As fi vrut totusi sa-i spun cat il iubesc!”

Soapte in August.

Posted on

„Am mai pierdut o vara sperand”

Valuri mi-au ingropat talpile in nisip si au luat odata cu ele regretele mele. Le-au dus in larg si le-au inecat cu usurinta, fara pic de sentimente. Au disparut ranile provocate de lamele ascunse cu grija pe sub chipuri frumoase de femei. Lame ascutite si otravite cu iubire. Cate palme mi-au trebuit sa ma trezesc…

Mi-am vazut viitorul. Tu cu mine imbratisati, emanand doar fericire. Plimbandu-ne pe malul marii. Ignorand timpul, depasindu-ne conditiile si extinzandu-ne orizonturile. Niciodata nu m-am multumit cu putin. Tu erai langa mine in permanenta si eu zambeam incontinuu. Eram fericit. Imi purtai numele si erai mamica baietelului nostru. Si el era cel mai fericit copil atunci cand invata cum sa iubeasca marea. Vedeam in ochii lui bucuria atunci cand valuri se loveau de el si ne privea cu ochii lui mari si negri, zambindu-ne din sufletul sau pitic.

„Iti seamana mult!” imi spuneai, iar buzele tale se lipeau de gatul meu.Buzele tale ce obisnuiau sa fie nonsalante pana m-ai intalnit pe mine. Iti simteam unghiile cum se infigeau in pielea mea si lasau semne. Unghii ce erau sub influenta unei mandrii crescande din clipa in clipa.Te simteam cum ma iubesti si jur ca era cel mai frumos sentiment intalnit de mine, atunci cand este reciproc.

Te tin de mana si imi privesc viitorul. Astrele imi spun ca sunt un visator, tu imi reprosezi ca sunt un aerian, dupa care ma alinti folosind acelasi defect ce il transformi in calitate. Valuri se sparg brusc cand te ating, topite de eleganta gleznelor tale. Si valuri au trecut peste noi si vor mai trece, dar atunci cand simt ca ma inec esti mereu acolo. Insula pe care naufragiez de fiecare data. Insula care ma formeaza ca om…si animal.

Au trecut multe: prietenii, iubiri de-o vara, gelozii, nopti nedormite, crize de singuratate provocate de distanta dintre noi…dar am reusit sa trecem amandoi peste. Ne-am certat, iar atunci cand ne-am impacat ne-am metamorfozat intr-un imperfect, ce il simtim atat de perfect. Si totul se rezuma doar la ce simtim noi doi, nu la ce simt altii. Ma strangi in brate cu toata puterea ta si briza marii iti aranjeaza firele de par intr-o coafura perfecta. Naturala. Si imi spui ca ti-ar place sa avem copii candva. Doar ce mi-am imaginat asta, baby! Cu lacrimi in ochi imi spui: „Sa nu indraznesti sa pleci vreodata, Dan! Si asa, cu toate astea mult timp niste kilometri m-au facut sa nu dorm nopti bune. Acum cand esti iubit si iubesti si ai tot ce iti doreai candva, sa nu te mai lasi condus de micile tale nesigurante ireale, ce iau nastere in tine doar pe timp de noapte! Sa nu pleci nicarieri, Dan!” Stiu deja, cand e ceva serios sau esti suparata Dani dispare, exista doar Dan. Stiu atatea despre tine, chiar si fara sa mi le spui. Te linistesc sarutandu-ti fruntea fina si iti soptesc: „Nu am unde sa plec. Casa mea esti tu! In ochii tai vad tot ce e mai important intr-un rasarit de soare si tot ceea ce este bun in mine se reflecta prin tine.”

Acum deasupra mea este un cer senin plin de stele si sunt pierdut innotand printre ele. Ma simt atat de mic. Ganduri fug grabite catre tine, stabilind noi recorduri. Pot auzi valurile cum se sparg de tarm. Lipsesti de aici!