Unde fluturii mor

Posted on

-Esti un idiot! Du-te dracului! Cu tarfa aia?!

-Raluca stai! Nu pleca acum!

-Lasa-ma in pace  si taci! Se auzea vocea ei trimitand un ecou de disperare catre toti cei care dormeau si nu aveau timp de drama Ralucai. Cu cat cobora mai mult spre bulevardul Alexandru Lapusneanu, cu atat trollerul parea mai greu si scuzele barbatului ce inca il iubeste mai patetice si dezgustatoare. S-au intamplat atatea cu ei doi pe strada aceea ce urca spre Tomis Nord. Primul trandafir, ultima betie in care nici strada pe care mergeau mana de mana, zi de zi, nu reusea sa o mai recunoasca. Prima oara cand el a invatat-o sa conduca si ea inca nu stie sa o faca. Acea strada laturalnica, din spatele blocului, in care au facut sex in masina. Pentru prima oara in masina cea noua. Cina de pe bloc. Ca i-a promis paradisul si ape turcoaz si povesti de dragoste printre zgarie-nori, el fiind acolo cu ea mereu. Si au trecut cinci ani degeaba, ca tot in acelasi apartament prea calduros vara, adorm imbratisati. Macar erau fericiti. Ce nopti de vara cu miros de alge de mare. Pana si de bordura aceea din fata blocului isi aduce aminte acum. Bordura ce probabil a capatat personalitate sub toate compromisurile si cuvintele ce pareau atat de reale spuse din gura lui. I-ar readuce acum aminte despre ele si ar incepe sa planga, dar pentru cine?! Si toate momentele astea o sa fie nevoita sa le arunce la gunoi in ani si sa se prefaca in fata ipocritilor de oameni ce vor parea interesati de starea ei, doar ca sa aibe despre ce vorbi zilele urmatoare. Si e drama ei si nu e corect sa vorbeasca toti prostii despre ea. Sa-si dea cu parerea si sa judece, ca in fond doar asta stiu oamenii sa faca cel mai bine.

„Sa le spun ca am trecut peste tot destul de usor?! Futu-i!” Si lacrimile erau atat de greu de stapanit. Simtea ca daca-l mai priveste o singura data in ochi va trebui sa-i scoata cu unghiile ei abia date cu oja. Dar nu merita…e doar un altul. Insa ea vedea totul in el.

A renuntat la fumat de trei ani. Pentru cine? Pentru un bou. Primul gand a fost la tigarea ce o mai fuma din cand in cand dupa ce faceau dragoste si cum s-a ales scrumul de tot. Ar vrea sa-si fumeze ultimii ani, sa uite de tot intr-un fum dens innecacios si intr-un gust amar ce o inspira. Dar cum va putea cand el chiar este jumatatea ei in viata asta mizera. A inceput sa ploua. Ceasul arata 22:45. La 23:15 are tren spre Bucuresti. Vrea sa ajunga cat mai repede acasa. E liniste pe strada. Se aude doar trollerul tras de ea prin baltile facute de ploaie si tipetele celui ce il iubeste in urma. Nu-si mai aude vocile din cap insa intr-o simfonie perfecta ploaia canta atunci cand se loveste de masinile parcate pe marginile strazii. „Nu-mi dau seama cum pot fi atenta chiar acum la atatea detalii. Nu stiam ca fluturii zboara si noaptea. E primul pe care il vad vreodata. Trebuie sa iau un taxi.”

Era totul usor. Traversa strada si facea semn unui taxi de pe partea cealalta. Doar daca nu aparea acelasi fluture negru cand ea incerca sa fuga pe tocuri, in mijlocul strazii. Au fost doar cateva secunde. Infime. Farurile o orbeau si erau deja mult prea aproape ca sa poata evita ceva. A fost doar vina lui, el isi spune asta si acum. In cateva zile se va sinucide. Ii va scrie un bilet, uitand ca a ingropat-o cu cateva luni in urma si crezand ca ea doar trebuie sa se intoarca de la servici ca de fiecare data. O sa fie nevoie doar de o cravata si teava de gaz din hol. Va inchide ochii si o va cauta ceva timp apoi. Ii va cere scuze probabil. Ea…ultimul lucru pe care l-a vazut a fost un fluture negru, printre picaturi mari de apa si luminat de farurile unui tir. Apoi, in ceata, cateva luminite albastre pe soseaua pictata cu rosu chiar de ea. Ce mult si-a dorit sa ajunga pictorita cand era mica. A mai auzit cateva sirene printre urletele lui de disperare si cuvintele dulci ce i le soptea. Nu vroia nici ea sa se intample asa. Apoi a simtit ca timpul a uitat sa mai clipeasca si ca fluturele a cazut pe degetele ei. Mort. Un fluture traieste o zi. Ea a trait doar o ora fara el.

„As fi vrut totusi sa-i spun cat il iubesc!”

2 responses »

  1. „dar nu merita…e doar un altul. Insa ea vedea totul in el.” ma regasesc in lumea asta, tu intelegi, ceilalti nu. Iar asta ma face sa ma simt mult mai bine. Se pare ca nu sunt chiar asa nebuna cum cred altii.e doar prea multa iubire. Da..iti multumesc . Te urmaresc in fiecare zi.
    Felicitari :*

    Răspunde
    • SI eu iti multumesc ca ma urmaresti constant si ca intelegi ceea ce scriu. Chiar ma bucura sa aud asta. Multumesc inca o data!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: