Tag Archives: 24 ore saga

Buna dimineata!(08:00-09:00)

Posted on

Ti-am recunoscut vocea printre sutele de scene ce se derulau mult prea rapid in subconstientul meu. Viata mea transformata in film. O mizerie hollywoodiana, precum acelea de obisnuiesc sa ia Oscarul in ultimii ani. Bine ca a fost totul doar un vis. Ma simt atat de salvat acum. Salvat de tine…o sa dureze ceva pana vom fi chit. Mai ales ca daca iti voi povesti ce am visat, imi vei scoate ochii toata viata. Parca te si aud: „Noroc ca te-am trezit eu, ce te-ai face fara mine?!”. Probabil nu as fi invatat sa iubesc fara tine. Mare pierdere, poate era castig…sau poate nu.

-Dani, trezeste-te!

Nu am avut puterea sa deschid ambii ochi. M-am asigurat ca esti langa mine si genele mi s-au lipit inapoi. Intr-un somn scurt. Pana cand voi simti mirosul de cafea ce ma va trezi cu siguranta. Insa nu cafeaua m-a trezit (incetezi vreodata sa ma surprinzi?) au fost buzele tale care se plimbau pe un bulevard unic, trasat de tine. Incepand de la ureche (acolo m-ai muscat putin), apoi pe gat, unde te-ai oprit pentru o secunda sa te holbezi la marul lui Adam, apoi saruturi dulci pe piept ce se pierdeau undeva pe abdomen (sau de acolo nu am mai putut tine contul). Degetele tale ce se plimba prin parul meu si saruturile noastre ce sunt intrerupte de zambete. E prea devreme pentru noi, dar ne-am propus sa ne intrecem cu timpul si pana acum cred ca am reusit sa-l invingem. Tocmai mi-am gasit drogul preferat, lasa-ma sa devin dependent, apoi trimite-ma de urgenta la dezintoxicare, unde voi petrece cateva zile izolat, ca intr-un final sa pleci si sa fiu nevoit sa urmez niste pasi pentru a ma putea curata de tot, desi stim amandoi ca e imposibil asta. Este prea tarziu deja pentru a mai reusi sa uitam de tot. Si in plus, aduci mereu cu tine tentatia aia, pe care altii nu o simt, pe cand eu, da.

Te-ai ridicat usor, lasand cearsaful sifonat, imbibat in mirosul specific tie. Inca iti mai simt bataile inimii in pat. Ai deschis jaluzelele, apoi geamurile, facand semn unui val de aer proaspat, cald, ce mirosea a vara, sa ma trezeasca. Te admir atunci cand esti cu spatele la mine. Nu vreau sa-ti mai dau nici o satisfactie, ai deveni iarasi aroganta, desi imi place si cand esti asa. Ai lasat soarele sa intre in camera si te-ai dus sa faci o cafea. Acum cateva ore eram decedat, aparut la stiri, prins intre ecourile unor ego-uri si dramele din viata mea. Impact mortal cu un stalp. Eram departe de viata ce o doream. In dimineata asta am inviat, ajutat de glasul tau si de atingerile tale. Nu stiu daca am tot ce imi doresc, inca nu am facut inventarul, dar sunt fericit si am o gramada de timp pe care vreau sa ti-l dedic. Am inviat si tot ce a fost s-a sfarsit, acum am un drum nou in fata. Infinit.

M-am ridicat din pat si m-am dus pe balcon. Am tras puternic aer in piept si am mangaiat soarele. Te simt…cum stai in spatele meu si te uiti la mine. Simt mirosul cafelei din ceasca ce o tii in mana si iti anticipez muscaturile buzelor tale. Imi trec mana prin par si zambesc. E un cer albastru, senin. Totul e atat de linistitor…

Reclame

Camera ta(05:00-06:00)

Posted on

Timpanul meu se relaxeaza sub bataile ritmate ale tocurilor tale ce urca scarile. Ar putea fi o bucata tare dintr-un negativ al unei melodii ce sigur va ajunge hit. Sau ar putea sa ramana un sunet care reuseste sa ma relaxeze doar pe mine…cred ca e mai productiv asa. Sunt egoist (ti-am soptit asta in aceeasi seara).

Am auzit cheile cum se rotesc in broasca de la usa, imi aduci aminte de casa, simt ca sunt acasa. Mama obisnuia sa-mi spuna ca: „Acasa este prima destinatie pe care o alegi atunci cand esti trist, locul de care iti va fi cel mai dor si in acelasi timp locul ce va incerca sa-ti ruineze viitorul, deoarece te va vrea mereu acolo”. Pentru mine acasa inseamna inspiratie si iubire, acolo am invatat sa scriu cu propriul sange.

Ai intrat prima si mi-ai spus una dintre formulele acelea banale de prezentare a casei. Totul mirosea atat de bine…mirosea a tine si iubesc mirosul tau specific. Cine ar fi crezut ca mai tarziu ma voi trezi cu el in fiecare dimineata si ca mereu il voi aprecia mai tare. Peretii tai s-au atasat rapid de mine, ai adus pe cineva care sa le vorbeasca. Mai tarziu mi-ai cerut sa scriu tot ce-mi vine pe peretii din dormitor. I-am facut sa planga, sa viseze, ca mai apoi sa le spun chiar eu plangand, ca le-am facut doar iluzii. Te-am facut sa dai cu pumnul in ei cand erai nervoasa pe mine si te-am urcat de nenumarate ori pe ei in noptile in care nu aveam somn si eram plini de energie. Apoi cand ne-am certat urat, cand ai inceput sa trantesti tot ce se putea tranti prin casa si cand am vrut sa nu te mai ascult, ai inceput sa stergi din cuvintele mele. Mi-ai  marturisit mai tarziu, stand pe mine, intr-o dupa-amiaza de vineri, de vara, cand totul s-a intors la normal, ca ai reusit sa stergi doar primele doua cuvinte, pana ai ajuns la numele tau. Mi-ai spus ca ai sters doar „Te iubesc”, pe care m-ai rugat peste un timp sa ti-l scriu la loc unde era(Mi s-a parut o fraza penibila apoi, cum de obicei mi se par toate lucrurile facute de mine dupa ce trece un timp). Am ras cand mi-ai adus aminte si ca urmare, inca mai am urmele muscaturii tale pe gat. Cred ca a fost unul dintre rarele tale momente de sinceritate. M-ai fascinat prin faptul ca nu ai vrut sa-mi arati ce simti pentru mine, desi in mare parte stiam fara sa-mi demonstrezi, dar stiai cum sunt, ca am nevoie sa vad si tocmai de aia nu imi aratai. Fiindca stii sa ma omori in toate modurile posibile si nu te opresti niciodata sa o faci, chiar daca stii ca ma doare. Ai noroc, ca doare placut…

Iarasi gandul meu fuge de nebun catre tine. Incercam doar sa trec pe foaie gandurile mele de cand te-am cunoscut si m-ai purtat atat de departe, cred ca nu scriu despre tine fiindca imi e teama de insomnii, imi e teama ca nu ma voi mai putea controla, ca voi depasi foile (de aceea nu scriu despre multi, in general). Tu dormi in continuare, eu o sa-ti scriu…in noapte.

Vorbeam despre mirosul apartamentului tau si primul meu contact cu el. Mai tii minte ce ti-am spus? Inca mai zambesc cand imi reamintesc: „Ma simt ca intr-un New York personalizat”. Esti plina de mistere, la fel ca fiecare colt al camerei tale, la fel ca fiecare crapatura din parchet prin care respira monstrii de sub pat. Mi-ai dat o patratica dintr-o ciocolata si mi-ai spus la ureche sa mai tac. Cand te-ai descaltat de pantofii tai cu toc inalt, ti-am spus:

-Stii, ma vad cu tine de mana atunci cand lumea ma aplauda!

Ai schitat un zambet. Mereu ai ascuns tot atat de bine?! Ti-ai trecut mana prin parul meu, doar mi-ai atins buzele, nu m-ai lasat sa te sarut(ai un talent de a nu face ca mine) si m-ai condus catre dormitor.