Tag Archives: 24 ore

Dor de tine(09:00-10:00)

Posted on

Pur si simplu imi era dor. Imi era dor sa te vad citind cuvintele mele, desi nu te vazusem niciodata pana atunci. Imi era dor sa-ti simt sarcasmul si apoi regretele. Imi era dor sa-ti simt pielea lipita de a mea. Imi era dor in dimineata aia de fiecare celula din corpul tau. Imi era dor de un eu regasit. M-ai ajutat mult! Acum daca scriu despre ce imi este dor de la tine, imi ia mai mult de o noapte. Iti multumesc! Ai fost pierduta si te-am gasit. Te-am gasit fiindca aveam nevoie de cineva care sa ma gaseasca si pe mine. Nu m-am asteptat sa poti face asta!

E o masa micuta. M-am asezat la ea cu grija, deoarece nu cunosteam „terenul” si am inceput sa scriu. Tu inca iti mai pierzi timpul prin bucatarie incercand sa ma impresionezi. Defapt acela nu este deloc punctul tau forte, te auzeam cum injurai si tranteai. Insa cand aveai chef iti ieseau doar bunatati. Zambesc si imi imaginez ceea ce faci. Nu-mi trece nimic mai frumos prin minte decat faptul ca deja ne cunoastem atatea particularitati, gesturi si gusturi, intr-un timp atat de scurt. Traim intr-o viata cat o fac altii in zece. Si asta doar fiindca asa suntem noi.  Stiu atat de multe lucruri simple despre tine, incat ne-ar mira pe amandoi daca as incepe sa le insir.

Am inceput sa scriu ceva despre mine transpus intr-un alt personaj, asa cum o fac de obicei si despre o ea la modul ideal. O ea fascinata de felul in care el isi bea cafeaua intr-o zi de vara oarecare, pe o terasa cu gust. O ea impresionata de faptul ca el citea un roman ce ea il adora. Un el care considera acel roman plin de clisee si un total esec si o ea indecisa daca sa intre in vorba cu el sau nu. Ar fi o greseala sa inceapa sa-i vorbeasca lui despre roman, poate ca el o va intelege gresit daca asa va intra in vorba cu el, sau poate se va indragosti de felul ei unic in care percepe totul ce o inconjoara. Poate voi contura un el simplu si o ea complicata. Sterg. Rescriu. Gandesc. Ma uit pe geam. Trec mai departe. Cad in visare pe un rand gol. Sunt indecis, la fel ca personajul feminin caruia ii dau viata. Ma uit la tine cum te apropii cu doua cesti mari de cafea in mana. Pui cafeaua mea pe masa si stai in spatele meu, in picioare. Ma saruti pe ceafa, zambesti si imi spui prefacandu-te ca nu stii:

-Dar ce faci aici?

-Incerc sa scriu. Stii, eu scriu…asta imi place sa fac. Oricum nu este cine stie ce, sunt doar rahaturi de ale mele. (Acum, pentru tine a devenit  cliseu ultima fraza, pe care ti-o spun mereu inainte sa citesti ceea ce scriu).

-Inteleg, imi spune jucandu-se in parul meu.

Soarbe o gura de cafea si ochii ei cad prada randurilor din fata lor. Soarele bate dintr-o parte si ii lumineaza fata gingasa si curata. Cred ca nu voi putea uita vreodata imaginea asta. Iau o gura de cafea si-i simt gustul amar pe cerul gurii. Inspiratie. Am inceput sa scriu, uitand de prezenta ta. Asa ma transform eu atunci cand scriu, ma separ putin de restul lumii, fug prin alte parti, destul de departe, ca apoi sa revin obosit si cu gandul la o destinatie noua. Am scris cu tine langa mine si cu unghiile tale jucandu-se pe spatele meu si zgariind tare atunci cand te atingeam cu o fraza. Am recitit si m-am oprit din scris. Involuntar, aceea ea seamana cu tine izbitor, nu obisnuiam sa scriu despre caractere reale, intalnite de mine. Poate ca tu esti aceea ea ideala, sau poate doar te aveam pe tine in minte cand am scris. Ai simtit momentul si ai inceput sa citesti cu voce tare ceea ce am scris. M-am lasat pe spate si mi-am rezemat capul de tine. Te-am lasat sa te joci cu simturile mele acele cateva minute. Cat timp citeai simteam doar fiori pe sira spinarii. Ai incheiat totul cu un sarut dulce. Un sarut in care ti-am simtit buzele tremurande si cred ca si tu pe ale mele.

A fost prima oara cand ai citit ceva scris de mine.

Anunțuri

Ultimul drum. Noua calatorie(01:00-02:00)

Posted on

Ma resemnez. Probabil o sa umplu golurile din mine cu nopti albe, cu idei noi, cu noi idealuri, alte vise, putina cafea, doua lacrimi, o scoica prin care voi auzi marea, camera mea, vara ce vine, bunele dispozitii, proastele incercari, esecuri, pasta de pix si foi mazgalite, ganduri ce nu-mi dau pace, un strat de praf ce sta pe cuvintele mele, muzica buna. Stai linistita, eu ma descurc. Sarcasm nepotrivit. Oricum, viata mea e prea pretioasa ca sa am timp de regrete. Privesc in jos…sper sa fiu monstrul de sub patul cuiva care merita sa-mi asculte povestile. Sau poate voi primi un rang mai mare…prin inima ei. Poate voi tine chiar eu cheile de la apartament. Am nevoie de ajutor, nu pot vindeca singur cicatricele astea.

Ridic ochii spre cer. Ma pierd in infinit si constientizez asta tarziu. Strang tare din pleoape. Am un sentiment, cum ca totul asa trebuie sa se intample.

-Nu e nimic mai interesant acolo, decat dorintele noastre ce se transforma in stele. Tocmai au cazut doua, cred ca sunt parte din trecutul nostru. Se cam inneaca in mare si nu pari sa vrei sa le salvezi, cred ca-si merita soarta. Nu te cunosc, doar fac conversatie!

Nu stiu cat tine de prima impresie, dar stiu ca vocea ei am simtit-o in atrii si ventricule, direct. Imi musc buzele si strang pumnii, sper sa nu fie un vis. E diferit, cum se simte, cum se aude, prezenta ei e diferita. E totul altfel, e ceva nou. Inexplicabil. Cred ca ne-am ciocnit polii. Are un accent diferit, dar parca-mi suna cunoscut, dar sigur nu l-am intalnit vreodata. M-am intors putin si am vazut-o. Statea in fund, pe nisip si tragea cu scarba dintr-o tigare ce-si dadea ultima suflare pe buzele ei. Un bun mod de a muri. Aspiratia mea la noutate si inovatie tocmai isi largeste orizonturile, ai aparut la timpul perfect in drumul meu.

-Buna…scuze, nu te-am observat! Fumezi?

-Doar in vacante si la petreceri. Nu cred ca aveai cum sa ma vezi, eram putin mai departe, destul de departe incat sa ma pierd in gandurile mele dar sa le ascult si pe ale tale insa se pare ca m-am pierdut  prin ale tale. Am o impresie idioata, ca nu te cunosc de acum, dar stiu sigur ca nu am mai vorbit niciodata, nici nu cred ca te-am vazut vreodata. In fine, avem tot timpul din lume, nu? Zambeste si trage ultimul fum dupa care arunca chistocul. Uite, iarta-ma, am auzit multe lucruri din care ai vorbit singur aici, doar valurile au reusit sa mai imi intrerupa linia melodica. Glumesc, nu e nici o linie melodica, vorbesti putin cam ciudat! Ar fi urat ca acum cand avem cateva minute ale noastre sa vorbim despre trecut si sa-ti readuci aminte de toate rahaturile. Apropo, din cate am auzit de la tine, o cam dispretuiesc pe fosta ta prietena. Si esti putin cam prost, ca te-am asteptat atata timp si ai aparut tocmai acum…ti-ai pierdut timpul asa de pretios pentru tine cu tot felul de iluzii de iubire. Aseaza-te langa mine! De obicei nu sunt asa indrazneata, dar tu imi inspiri puterea sa fiu ceea ce vreau cu adevarat.

Si-a dat ochelarii jos de la ochi si i-a asezat langa ea. Ochii ei mari, nu cred ca ii voi putea uita vreodata. M-as putea pierde prin ei in asa fel incat doar ea sa ma gaseasca, as fi un naufragiat pe o insula tropicala pustie sau un strain prin New York. Nu ma lasa sa visez langa tine, ma voi atasa prea tare…dar nu ma pot abtine. Sunt prea curios si tu esti urmatoarea mea descoperire la care am lucrat ani intregi, starea mea de bine, linistea si fericirea. Bestseller-ul ce-mi va asigura cariera! Lasa-ma sa-mi incep cartea…