Tag Archives: cuvinte dan novac

Nimic nu e o concluzie(16:00-17:00)

Posted on

Adu-ti aminte ultima oara cand ai facut totul doar pentru binele tau! Eu nu-mi amintesc. Cand ai desfacut o ciocolata si ai ales sa nu o imparti cu nimeni?! Cand ai ales sa iubesti si ti-ai spus, ca daca nu primesti sentimentul  inapoi, pleci mai departe. Dar ai ramas pe loc. Stiu, nu aveai puterea sa treci peste. Oricum, este una dintre cele mai proaste scuze. Si eu am facut la fel! Sunt un prost aici, naiv si incurabil inca. Doar ca reusesc sa ma scot mai bine decat multi. Eu scriu! Am invatat cum sa astept zorile urmatoarei zile, doar pentru a asculta cateva minute pescarusii inainte sa adorm. Doar pentru a-mi crea falsa iluzie ca in preajma mea, valuri se sparg de stanci si un soare asteapta semnalul pleoapelor mele grele pentru a rasari dintr-o mare trista, o mare ce s-a zbatut o noapte intreaga, torturata de propriile valuri. Mi-am stricat somnul nopti intregi, chinuit de deciziile luate de propria-mi inima. Decizii ce erau in contradictoriu cu ratiunea. Am mazgalit foi intregi zi de zi si nu am scris nimic concret. Am fost un scriitor ratat. Inca mai sunt in timpul liber! Cred ca am si o carte de vizita pe undeva…prin poseta unei domnisoare, ce a plans simtind ce am scris. Sper doar sa nu minta frumos, precum multe. Imi e dor sa evadez. Imi e teama ca prin tot chaosul asta o sa ma pierd definitiv, dar vreau sa cred ca ma iubesc prea multi ca sa ma lase sa fac asta. Doar un rasarit ma poate vindeca. Inca as vrea sa-l vad alaturi de tine. Sa ne pierdem urmele prin nisipul rece din zori si sa-ti strang mana murdara de nisip. Sa inchid ochii si sa topim seara pierduta intr-un sarut si un pescarus sa se auda tipand in zare, glasul lui contopindu-se cu nota muzicala a unei corzi de chitara ciupite usor. O camera goala de hotel sa ne astepte in spatele plajei de pe care privim rasaritul si sa facem dragoste pana cand voi fi sleit de toate puterile si sa adormi goala langa mine, pretinzand ca ma iubesti. Nu o sa dormim mult, ci cat sa ne trezim odihniti. Suntem tineri. O sa dormim destul cand vom muri! Stii…ti-am spus mereu: Viata e prea scurta pentru cafele proaste!

Simt ca prin perfuziile astea curge venin. Mai sunt cateva minute si o sa pot pleca de aici. Ma simt putin altfel, m-am schimbat usor. Am cazut de sus, am lesinat si m-am ridicat. Cica toata viata la asta se rezuma, la cazaturi si urcusuri. E prea banal pentru viata mea! Simt cum venele-mi pulseaza mai tare. Parca ar fi antidotul si incearca sa scoata afara prin presiune veninul. Imi controlez fruntea si observ o cicatrice. Nu stiu daca e de la cazatura sau de la iubire. Te vad cum iti scoti ultima tigara din pachet si imi faci semn ca te duci sa fumezi. Ne zambim reciproc. Nu exista linistea dinaintea furtunii, ci calmul de dupa furtuna. Iti urmaresc fiecare gest. Ma ranesti, dar nu incetezi sa ma fascinezi. Deschizi geamul si tragi primul fum cu sete. Te uiti in gol in timp ce expiri tot fumul. Cred ca te gandesti la mine, la zile insorite si la cum obisnuia sa fie totul la inceput. Imi place enorm cum buzele tale strang filtrul ala pana cand il lasa fara viata si cum rujul tau lasa urme. E exact ca si cu barbatii. Iti treci mana prin par si-l dai pe spate printr-un gest ce nu-l voi uita prea curand. Am spus de nenumarate ori ca ma inspiri cand fumezi. O faci, dar nu-mi place sa te vad fumand. Doar gandul ca te poate rani, ma doare. Te uiti din capatul holului la mine si ma vezi cum te urmaresc cu niste ochi goi. Cred ca ti-ai dat seama de ce simt si asta e si motivul pentru care ai aruncat tigara desi mai aveai jumatate. Ai venit la mine, m-ai sarutat pe obraz si te-ai asigurat ca sunt bine. Mi-ai trecut mana prin par si ai spus:

-Cobor pana la magazin, trebuie sa iau ceva. Vin indata si plecam acasa!

Am dat din cap aprobator si ti-am urmarit pasii pana cand ai coborat scarile. As vrea sa plec…

Anunțuri

Capat de linie(07:00-08:00)

Posted on

Habar nu am cum viata mea s-a transformat asa, atat de repede. Apas disperat acceleratia. Niciodata nu mi-a placut viteza, dar acum merg cu mult peste limita legala si nimic din mine nu pare a fi deranjat de asta. Masina a scos un sunet destul de urat cand am turat-o. Dar cui ii mai pasa?!

Nu este nici noapte, dar nici zi. Nici macar nu reusesc sa recunosc perioada zilei in care ma aflu. Mi-am uitat si ceasul pe noptiera din dormitorul ei. Futu-i! Mi-am ridicat ochelarii si am privit in oglinda retrovizoare. Am ochii rosii, in sfarsit m-am transformat in monstrul in care am zis ca nu voi fi niciodata. Mai este mult pana se termina totul?! Cat mai am pana la capatul drumului? Imi consult GPS-ul. Ironic.

Nu mai tin minte cum am plecat, cum a inceput totul. Stiu ca ea dormea, sau macar asa credeam. Dormea atat de frumos…as fi vrut macar sa o sarut pe frunte si sa o asigur ca totul este bine intre noi, dar nu am mai avut timp. A trebuit sa plec. Aud inca foarte clar in cap vocea medicului de pe ambulanta: „Sunteti chemat de urgenta la Spitalul Z. In apartamentul dumneavoastra s-a inregistrat un caz de sinucidere, victima sustine ca va este cineva foarte apropiat. Veniti cat puteti de repede!” Cacat! De ce nu pot avea macar o data parte de ceva frumos, pana la epuizare? Si de ce, de fiecare data trebuie sa intervina ceva?! In cateva ore viata mea se schimbase in ceva frumos, in ceva ce mi-am dorit mereu. Cand totul era aproape sa se aseze pe o linie pozitiva si bagajele tale erau gata de drum si apartamentul meu iti spunea: „Pleaca!”  ai ales sa faci gestul asta de rahat, ca sa-mi aduci tot trecutul iarasi pe cap si sa ma bat cu timpul din nou. Si stii ce doare cel mai tare? Ca aveam sentimentul ca am reusit sa inving timpul pentru cateva clipe! Stii ce am urat mereu la tine? Faptul ca nu stiai sa gandesti. Egoismul tau nu se gandeste la cei din jur si sigur ai avut o criza ca nu ti-am mai dat atentia necesara. Nu, nu mai am nevoie de tine si este cel mai ipocrit lucru sa-mi cersesti iertarea taindu-ti venele. Imi mai inspiri doar mila si sila! Apas mai tare acceleratia! Mai e mult pana la capat?

-Daca vrei sa faci arta nu vei cunoaste prea des fericirea. Arta nu vine din fericire!

Am tresarit la auzul acestor cuvinte, cunosc vocea. Pe bancheta din spate sunt doua femei goale. Singurele femei ce-mi intorc cuvintele despre iubire, habar nu au cat le urasc! Am facut dragoste cu ele nopti la rand, le stiu fiecare fantezie si pozitiile preferate. Stiu ce tigari fumeaza fiecare, ce bijuterii prefera si parfumul preferat. Le port cu mine de mic, dar am facut cunostinta cu ele mai tarziu, apoi am inceput sa bem cafele impreuna, sa ne impartasim secrete si planuri de vacanta si sa ne spulberam vise si cariere. Am inceput sa scriem impreuna si m-au invatat sa evoluez, dar m-au tras si in jos cand eram prea sus, sunt niste curve defapt! M-au invatat cum sa pierd noptile si cum sa ma hranesc cu vise, m-au tinut departe de iubire, pana acum cateva ore. Sunt ego-urile mele si nu sunt incantate sa va cunoasca, chiar nu sunt!

-Ar fi cazul sa mai apesi putin acceleratia, avem un prieten ce vrea sa te cunoasca. Hahahaha! (Ea este cea cu sarcasmul).

Ma simt stimulat mecanic, inconstient apas pedala pana la fund. Simt cum creste adrenalina si cum scade controlul meu asupra masinii. Volanul mi-a alunecat din mana si te-am revazut dormind, asa cum te-am lasat…Stalpul acela pare destul de meschin, nu are de gand sa ne ocoleasca. Curvele astea doua din spatele meu continua sa rada diabolic, ca si cum totul este normal. S-a auzit o bufnitura destul de mare, am simtit cum sangele-mi inunda capul si bataile inimii zvacneau in ceafa…sau in afara ei. Am auzit cum imi trosnesc propriile oase, noroc ca nu a mai avut cand sa si doara. Sper doar sa fie ceva dupa, iubita!

Ma simt cazand in gol, e negru in jur si am senzatia ca ma apropii tot mai mult de o suprafata dura…nici macar nu doare.

Noi

Posted on

Probabil este cel mai groaznic loc in care sa-ti privesti trecutul in ochi. Locul in care vii sa-l uiti, intr-un bar. El a ridicat mana sa comande un shot de tequila, dar in timp ce astepta si se uita prin tot barul ochii i-au ramasi fixati pe perechea de ochi ce o are mereu in minte, din pacate, in ultimul timp doar in minte. Sta intr-un colt putin ferit de lumina si il priveste fix, probabil de cand a intrat. Pentru prima oara privirile li s-au intersectat. Pareau sa nu aiba nimic pregatit pentru ei in noaptea asta, doar amintiri ce vor fi sterse de mililitrii de alcool, pareau sa nu gandeasca nimic, insa in capul lor se loveau ca de stanci valuri de intrebari, raspunsuri, scenarii si ipoteze.

Ea:  te-ai apropiat de mine si parfumul tau m-a facut sa tresar. imi aduce aminte de diminetile cand ma trezea: o esenta puternica, masculina, care pe parcurs devine un drog. gandindu-ma acum, chiar nu stiu cum am putut rezista atata timp fara nici o doza. dar ma pierd prin amintiri si nici nu m-am uitat in ochii tai. ridic privirea si exact de ce ma temeam cel mai tare: ochii aceia negri, electrizanti, care ascund atatea mistere, se uita cu mirare la mine. nu reusesc sa spun nimic, desi mii de ganduri alearga disperate prin mintea mea. cum sa nu te topesti langa el, un tip inalt, brunet cu niste buze carnoase, parca desenate cu carioca? in general oamenii se schimba, se maturizeaza, uita. dar parca tu  ai ramas acelasi suflet cald care se uita cu drag la mine. acum cand ma gandesc la pielea ta moale si la buzele ce se jucau mereu pe fruntea mea, imagini cu noi doi mi se deruleaza in minte cu toate locurile unde am fost si unde ne-am distrat si am ras cat era ziua de lunga, chiar si noaptea ne devenea complice. acum ma uit la tine si ma intreb de ce am pierdut ce aveam? dar ma faci sa zambesc pentru ca fara tine nu as fi stiut sa iubesc. nu as fi stiut cum e sa iubesti pe cineva atat de mult astfel incat atunci cand esti langa el sa poti opri timpul, sa tremuri de placere si sa speri ca acea clipa nu se va termina niciodata.

El: A trecut atat de mult…si esti la fel ca atunci cand te-am sarutat pe frunte in noaptea in care am plecat, cand ti-am lasat biletul ala. Da, sunt un las, stim amandoi asta foarte bine . E atat de greu…desi mi-am jurat ca nu o sa-mi mai pese. Mi-am spus ca ma voi uita in ochii tai fara cea mai mica emotie, asa cum o faceai tu …ei bine, m-am mintit!

Inca esti cea mai frumoasa din tot barul asta si inca tii ascunse prin buzunarele de la portofel bucati din inima mea. Ma intreb daca tot atat de bine imi ascunzi ceea ce simti. Mi-ai zambit. Oare ne-a trecut prin minte acelasi gand? As vrea sa te strang de mana, in brate, sa-ti sarut obrajii, sa-ti gust buzele…dar probabil m-ai respinge…poate ai pe altcineva…cineva mai bun ca mine. Poate toti prostii astia aveau dreptate…poate chiar nu poti scapa de lucrul de care te temi cel mai tare. Vreau sa adorm in bratele tale, ca in noptile de vara ce le-am racorit impreuna. Simturile mele sunt obisnuite cu parfumul tau, mirosi a acasa. As vrea macar sa-ti pot spune ca fara tine m-am simtit ca si cum as avea nimic, dar…nu pot sa-ti vorbesc. Sunt blocat in fata gesturilor tale ce m-au cucerit cu ani in urma si o fac iarasi in seara asta. Imi este imposibil sa stau langa tine si sa nu simt iubire…probabil suntem programati asa, sa cadem unul pentru altul…sau sa cad doar eu pentru tine…in viata asta si in celelalte. Inca ne intelegem doar din priviri, cred ca am un zambet tampit pe fata. Oare m-am inrosit? Mi-ai atins mana cu unghia ta…sunt dependent de tine(inca mai sunt independent de lume) si de ceva timp sunt intr-un continuu sevraj. Am atatea intrebari sa-ti pun, am atatea raspunsuri sa-ti dau…

Cuvintele mele plang in fiecare noapte dupa vocea ta. Esti preferata lor. Prima care le va citi mereu…prima…se tot repeta cuvantul asta in capul meu!

Nota: Acest paragraf nu face parte din seria „24 de ore”! Este ceva mai nou pe aici. Nu este scris in totalitate de mine. Am avut sansa sa imi impart gandurile si sentimentele cu cineva care uneori mai si scrie si am ales sa impartim acest post la doi. Partea cu „EA” este scrisa de Denisse, prietena mea, restul fiind scris de mine, cu care cred ca v-ati obisnuit (aplauze pe fundal-multumesc:)) ) Sper sa va placa!

Scrum(02:00-03:00)

Posted on

-Hai sa uitam de tot pentru o clipa. Cat timp un val din larg se izbeste de tarm, cat timp imi voi sapa propria groapa in care imi vor putrezi cuvintele, cat timp nisipul cu care te joci ti se va scurge printre degete, cat timp rujul tau va inceta sa-si mai lase amprenta pe filtrele tigarilor(precum o marca inregistrata: cu ocazia acestei tigari s-au stins si alte cateva sute de regrete si ore pierdute cu toti ratatii). Hai sa ne pierdem prin clipe simple, momente ce vor lasa santuri adanci prin inimile noastre, probabil strazi goale, fara numere, fara destinatie, fara oameni, strazi pustii, strazi pe care sunt blestemat sa te caut sau voi fi fericit ca nu te voi gasi.

Si-a intors capul catre mine si m-a privit fix in ochi pentru prima oara. In capul meu se da concert pe zeci de voci: ma pierd, ma pierd…sunt pierdut. Naiv, timid si prost, caracterizarea perfecta pe moment(stiti testele alea cand ni se spunea sa ne spunem 3 defecte si 3 calitati, mereu terminam ultimul, la calitati era mai greu). A dat drumul la nisipul ce-l tinea in pumn, lasandu-l sa se descompuna in adierea vantului de mai si mi-a zambit. Ii simteam deja mainile cum ma cuprind in brate si buzele cum se odihnesc pe obrajii mei. Da, sunt mai fantezist. Si-a muscat buzele, a cautat comfortul necesar pe chipul meu si a spus:

-Ok, uitam de trecut! Esti doar tu cu mine, pe o plaja pustie, intr-o seara de mai, esti ranit, eu inca mai vad in oglinda cicatricele mele, noi suntem prezent. Eu si tu tocmai devine trecut. E timpul nostru acum! Hai sa ne rupem cateva clipe de realitatea pe care o traim cu totii, ne vom creea universul nostru. Stii, tare as vrea sa profit de tine! Sper ca nu o vei lua gresit, e un altfel de profit.

Zambesc, suntem pe aceeasi unda si asta e perfect.

-Nu stiu numele tau, nu stiu cine esti, dar tot ce stiu este ca am sentimentul ca ma ascult atunci cand te ascult si simt ca tu completezi perfect fiecare gol din mine. Esti puzzle-ul pierdut si regasit, sau doar gasit. Ma simt eu, atunci cand vorbesc cu tine si asta e cel mai important, ca de multe ori trebuie sa fiu altcineva. Parca te cunosc de mult timp, desi nu te-am mai intalnit. Am sentimentul ca am scris despre tine si tu erai la modul fictiv, doar in creierul meu, tu-ul ideal.

-Huh, esti prostut!

Ridic privirea in sus si zambesc. Sunt uimit si fericit. Doar cineva ca tine putea sa spuna asta. Ai continuat spunand:

-Vezi tu, numele meu este doar o eticheta. Le urasc. Suntem singuri aici, prinsi intre visele fiecaruia dintre noi, captivi privim printre bare de otel faurite din iluzii. E trist, stiu! Dar esti cu mine, devine un vis frumos. Simt ca m-am trezit dintr-un cosmar si am privit speriata pentru cateva minute tavanul alb. Genele mele s-au lasat iarasi prada somnului si un vis frumos mi-a luminat zorii zilei. Nu simt nevoia sa contorizez timpul, sa numar secundele sau sa ma gandesc la intrebari existentiale si alte cacaturi, atunci cand sunt cu tine. E multa liniste in mine acum. Nu am nevoie sa incerci sa-ti cozmetizezi cuvintele pentru mine, realizez ca sunt si in mintea ta…tot ceea ce scrii si stiu ca eu hoinaresc pe acolo cu zambetul pe buze. E ca la shopping. Nu am nevoie sa-mi spui cuvintele tale, nu e nevoie sa le rostesti. Le simt pe buzele tale si le pot gusta oricand vreau, sau asa-mi place sa cred. Toate astea nu ma impresioneaza, doar ma sensibilizeaza deoarece vin de la tine, pentru mine, prin mine…Uite, eu nu sunt ca toate si stiu ca nici ca tine nu sunt multi, avem extremele, dar epicentrul nostru e acelasi, avem acelasi punct comun, suntem noi. Ma pierd de multe ori prin tine, am nevoie de cate un super-erou de fiecare data cand incerc sa ghicesc ce gandesti. Cad mereu si cad de sus! Este ironic, dar tot tu ma salvezi in situatiile astea.
Isi aprinde alta tigare, se lasa pe spate pe nisipul usor rece si zambeste in timp ce expira fumul innecacios in aerul curat din noapte. Ma cucereste usor si simte asta, ii vad zambetul satisfacut ce nu se desprinde de pe buzele ei. Buzele ei…

Damnare

Posted on

Jur! E ultima oara cand mai incerc sa fac asta! Mirosul pastei de pix…drog ce se injecteaza direct in vena…am ajuns un narcoman. Aproape simteam sevrajul. Fiorii cuvintelor mele, tipatul ranilor adanci ce vroiau sa fie intretinute de mine…Prostule! imi tipa o voce din cap. Cicatrici lasate de toti idiotii ce au indoit paginile cartii vietii mele, cu zambetul pe buze. Ati trecut peste mine cand eram intins pe jos si nici macar nu v-ati uitat in urma. Haha, ce gluma proasta-i viata! Am mirosit asfaltul de dupa ploi si am zgariat peretii, in zadar…

Inca-mi stric noptile pline de somn dulce cautand stropi de iubire, prin valurile marii. Imi musc buzele. Gustul sarat al propriului venin, placerea voastra. Cititi-l! Inca mai caut buzele reci ce mi-au furat iubirea si s-au inchis fara sa-mi lase un cuvant de adio, sau vreun bilet…doar un cuvant. Urasc finalurile!

Aripile mele pregatite de zbor zac sub pat. Sunt muscate de monstrii mei ce dorm tot acolo, cu ochii rosii. Avem cate ceva in comun. Mainile imi sunt murdare de sangele propriilor vise. Iubirea dezamageste. Am scris concluzia pe foaia in care cuvintele mele de iubire dormeau linistite si cu zambetul pe buze. Fericirea mea sta in lucrurile marunte. Saruturile ei ce se terminau intr-o muscatura…si acel zambet…dinainte de somn…

Musca-mi buzele inca o data, salbatico…

Suflet cobai

Posted on

-Mi-a intarziat trenul, iubita. Imi pare rau ca ai stat in viscol.

-A meritat! Imi spune cu un glas cald. E o placere sa te astept prin gari.

Buzele ei au gust de portocala, ce dor imi e…

Abia astept sa ma trezesc maine dimineata in caldura, langa ea si sa ma holbez la geamul aburit in care bate zapada si la bradul impodobit ce se trezeste mai tarziu chiar si decat mine. Ce dor imi e…sa uit patul nefacut, cu lenjeria sifonata si cu mirosul parfumului meu impregnat in perne. Vreau sa deschid o carte din biblioteca si sa suflu praful de pe ea. Mister. O sa o admir cum doarme, suflul ei usor si pleopele inchise…eterna lupta dintre bine si rau.

Nu pot dormi, sunt treaz in miez de noapte, asaltat de ganduri, hartuit de clipe, ajutat de vise. Trebuie sa le pun pe foaie. Incerc sa inchid ochii, sa ma scufund in perna, dar nu pot dormi. Nu pot sa dorm complet, sa raman inert. Am o moarte de dormit. Aud printre multe voci din capul meu si lemnele cum trosnesc in soba si simt mirosul de iarna ce mi-a infundat narile.

M-am pierdut pe drumuri inzapezite…cu toti necunoscutii, dar am aflat ca suntem pierduti cu totii, doar ca unii fug printre stele, vise si sperante, iar altii asteapta gerul, mizeria si clipa care va veni prea tarziu.

Mi-e dor de tine, vara…

Posted on

Uneori ma mai gandesc la mare, la noi. La felul in care ma priveai in ochi si eram prea fraier sa stiu cum sa-ti raspund, dar puteam scrie foi intregi pe loc, despre noi.  La felul cum a plecat autobuzul ala, fara sa-mi lase sperante. Inca mai fac gesturi simple. Mi-au spus multi ca viata merge mai departe, dar tampitii nu mi-au lasat nici un manual de utilizare. Multi sunt roboti. Eu nu pot. Eu sunt om, unul prost construit. Prea repede finalizat sau prea incet. Inca nu inteleg iubirea, dar o scriu. Asta-i sarcasm divin. Prefa-te ca ma simti, sau iarta-ma, daca ai ajuns sa ma simti.

E aproape decembrie. Inca mai am sare de mare prin par, fulgi de zapada in palme, aripi furate si perne cusute cu vise. Somnul e inca dulce si cafeaua e amara, miroase a Brazilia si noaptea nu e deloc ciudata daca stii sa o asculti. Fa-ti timp! E o femeie interesanta. O poti iubi si intelege. Barbatii sunt simpli, pacat ca pot iubi.