Tag Archives: cuvinte

Scrisoare(21:00-22:00)

Posted on

“Este totul prea usor si prea perfect ca sa fie real!” Inca mai aud vocea ta cum imi soptea cuvintele astea in noptile in care amandoi obisnuiam sa simtim ceva. In scurt timp am ramas doar eu. Obisnuiam sa dorm singur pana sa te cunosc pe tine. Ciudat…cum uneori fara sa vrei, revii la vechile obiceiuri. Sunt mai pierdut decat atunci cand m-ai cunoscut si am incetat demult sa mai cred ca asta este drumul meu. Tocmai de aceea am ales sa ma abat de la el, precum un aventurier ratacit care are incredere in instinctul sau. Aveam visuri, planuri…sau cam asa ceva. Am ucis zeci de ingeri in interiorul meu, cu ajutorul demonilor ce puneau stapanire pe mine, incercand sa te inteleg. Am incetat sa o fac atunci cand am realizat ca defapt gandesc prea mult si esti mai simpla decat ma asteptam. Si e cam asa in fiecare noapte…Stele ce cad, fiori reci, ganduri cu tine, vise spulberate, imprastiate pe covor in mii de cioburi ce imi ranesc salbatic talpile atunci cand ma duc sa scriu despre tine. Si sangerez, dar in tacere. Nu e nimeni sa ma auda si e atat de placut. Si doare…cand astept consolari care intarzie sa mai apara. Cu totii pleaca la un moment dat. Trag jaluzelele indiferent de momentul zilei si cand toti uita de mine, zambesc. As vrea sa le spun ca stiam ca asa se va intampla si mai stiu ca in scurt timp isi vor reaminti. Se vor intoarce, nu-ti face griji pentru mine. Cu totii ne hranim cu arta, dar nu toti o putem face. Inca ma las sedus de propriul ego si il las sa ma conduca, atunci cand cuvintele incep sa doara prea tare. E ca un cancer, doar ca la sfarsit ma asteapta o moarte placuta relatata pe o foaie. O moarte ce o recitesc de zeci de ori si sper ca in cativa ani sa fiu mandru de ea. Sper doar sa nu ma pierd candva in propriul ego, ar insemna sa nu mai pot scrie. Cu siguranta nu-mi voi lasa fiul sa aibe un ego. Da, vorbesc despre acelasi baiat, dar care nu va mai fi al tau. Cum nici eu nu mai sunt al tau. Nu voi mai pierde nici o noapte pentru tine, nici o lacrima in plus. Cuvintele despre tine de maine vor disparea si nu o sa mai pierd din inspiratie doar pentru ca trebuie sa ma gandesc la tine. Si foile astea devin usor, usor, bucati din mine si se imprastie pe parchetul rece, lasand o dezordine ce nu o pot curata singur. Iubirea noastra s-a deformat in timp. A devenit melodia preferata, dar care am ascultat-o de prea multe ori. A fost pe repeat mereu si discul a inceput sa se zgarie, iar intr-un final s-a spart. Intr-un final am clacat amandoi. 27 februarie. Primul fior. Prima lacrima se scurge acum pe obrazul meu, dar briza oceanului se grabeste sa o faca sa dispara.

Daca as vrea cu adevarat ceva, este sa stiu ca fiecare atom din corpul tau inca se mai cutremura atunci cand imi simte cuvintele. Ca buzele iti vor tremura atunci cand iti vei trece degetul peste ele si vei sti ca buzele mele nu le vor mai inveli vreodata. Am uitat mirosul parfumului tau. Am uitat felul in care saruti si petele de fond de ten de pe tricourile mele s-au curatat si ele. Patul meu nu-ti mai recunoaste forma si perna pe care obisnuiai sa dormi…inca mai sta sub capul meu. Te-am uitat hoinarind prin zilele vesele de vara. Ma simt stupid! Ma simt vindecat. Stiu ca ea inca ma asteapta pe undeva si ca viata mea inca e o calatorie fara bilet, o calatorie a tineretii noastre in care sunt prea ocupat incat sa mai regret ceva. Inca mai aburesc geamurile de tren si scriu pe ele cuvinte. Dar nu despre tine. Probabil nu vei citi asta vreodata, deoarece va ramane la mine. Scriu pentru mine, sa ma vindec. Nu plange, nu plang nici eu! Sunt plecat definitiv.

Cu dragoste…

Reclame

Terapie(14:00-15:00)

Posted on

Terapie. Dau drumul la muzica. James Blunt-Goodbye my lover. Iau o gura de Cola si incerc sa scriu. Degetele incep sa alerge pe tastatura. Scriu, citesc, sterg si e asa mereu. Toate cuvintele duc catre tine. Ma incearca un sentiment ciudat. Ma gandesc cum esti de mana cu altcineva, ma comport ca un prost. Inima-mi sare cate o bataie. Ma ranesti si vreau tot mai mult. E dulce-acrisor veninul tau. Apropo de gusturi, simt amarul parfumului tau pe varful limbii. Amarul ce il gustam cand te sarutam pe gat. Dupa care tu iti muscai buzele, stii…si obisnuiai sa-ti infigi degetele in parul meu si sa devii salbatica. Simt o durere puternica in piept. „Eu voi fi ok”. E minciuna mea preferata. Nu reusesc sa scriu. Incerc sa ma ridic. Dau laptopul la o parte si o durere cumplita de spate ma trezeste la realitate. Defapt, care e realitatea mea?

Am nevoie de un dus rece. Dau muzica mai tare si ma duc in baie. Damian Marley-Still searchin’. Dau drumu’ la apa si privesc absent in oglinda. Aproape vad prin mine. E depresie sau ce cacat e asta?! Am nevoie de niste raspunsuri. Ar fi bine sa-mi scrii cat mai repede un SMS. Aud picaturile de apa cum se lovesc brutal de fundul cazii si cum mor fara sa spuna nimic interesant. Am nevoie sa aud povesti. Am nevoie sa uit. Sa invat cum sa fug de tine. Parca te si vad cum imi spui: „Esti liber sa pleci!” si vii sa ma saruti si apoi iar ma lasi sa cad intr-un abis continuu de vise, planuri si idei…de parca as mai putea sa merg dupa ce buzele tale se vor napusti asupra alor mele. Mi se inmoaie picioarele si ma simt ratacit si tu mai vrei sa plec?! Sunt sub dus. Moment de pauza. Nu mai existi nici tu, nici eu, nici vreo realitate pierduta prin foile umplute de cuvintele mele. Las apa sa-mi spele cicatricele facute de tine, cusute cu grija, tot de tine. Sangele se spala de pe spatele meu precum ploaia spala desenele despre iubire, facute cu creta pe asfaltul de pe strada noastra. Strada noastra, pe care o priveam de atatea ori inainte sa iti inchin cateva pagini scrise de mine, in micul meu templu tapitat cu poze cu noi. I-as da foc la tot, daca as gasi bricheta aia facuta cadou de idiotul ala ce nu stia ca nu fumez. Cred ca e aruncata printr-un sertar, uitata pe acolo. Mi-ar place sa fii o bricheta. Defapt, daca ai fi una probabil m-as apuca de fumat, in loc sa te arunc printr-un sertar si sa uit de tine.

Am iesit din dus. Am pus un prosop pe mine si am reusit sa fac doi pasi. Aproape am iesit din baie. Te vad in usa apartamentului. Imi zambesti si iti musti buzele. Deja totul incepe sa prinda culoare, vad totul atat de clar si cred ca inima-mi ajunge la 150 bpm. Nebuna de ea! Am clipit si ai disparut. Ce aproape a fost tot. Ma prabusesc inert pe gresia rece din baie. De aici de jos, lumea se vede altfel. Cand esti jos, totul pare diferit si simplu. Am gasit solutie la orice lucru complicat. Am reusit sa rezolv ecuatia imposibila dintre noi doi. E chiar o matematica usoara. Am gasit raspuns la aproape toate intrebarile. Am vazut cum visele mele se implinesc si cum tu imi tii copilul in brate si zambesti fericita. Am vazut cum te semnezi cu numele meu si cum visam amandoi cand stam intinsi pe covor, in casa noastra. Am vrut sa te ating, sa te strang de mana…dar nu te-am mai simtit. Si stii ce inca nu am gasit? Pe mine…

Terapie intensiva. Nu mai exista nicio muzica, doar voci in capul meu care zbiara disperate dupa mine si sunetele infernale ale aparatelor ce-mi monitorizeaza activitatea inimii. Aud din cand in cand o nota de pian. Ti-am scris numele pe petale de trandafir. A rezultat „Nu ma iubeste”.  Bine ca asta s-a intamplat doar in capul meu. Degetele incep sa mi se miste. Dau unul dintre primele semne ca-mi revin. La capul patului sta Moartea, e linistita si-mi citeste povesti. I-am spus ca scriu mai bine decat prostiile alea cu care isi pierde timpul. Mi-a soptit sa-i mai scriu din cand in cand, ca ea pleaca acum. E trista si ea, ca orice femeie ce nu este iubita, trebuie sa o intelegi.  A zis ca se grabeste, ca are accident pe autostrada si un tanar rapus de fiorii unei iubiri pierdute, plus ca mai e unul de face pe nebunul pe un bloc. Incerc si reusesc cu greu sa-mi dezlipesc pleoapele. Vad o lumina difuza si un tavan alb. Sunt intepat in vene si nici macar nu simt durere. Perfuzii. Mirosul de spital imi violeaza narile si am o stare confuza. Ma doare capul ingrozitor! Te zaresc undeva in partea a dreapta a patului. Sunt putin dezorientat. Stai pe un scaun destul de incomod si rimelul iti este intins pe obraji. Esti cu o cana de cafea in mana si cu pachetul de tigari in cealalta. Sunt sigur ca e o cafea tare si desi fumezi ocazional, doar la petreceri, se pare ca sunt un impuls puternic pentru pofta ta de nicotina. Sau nu iti place deloc faptul ca ma vezi asa. M-ai vazut tarziu ca ma uit la tine. Ai sarit repede de pe scaun si ai venit langa mine. Se pare ca iti pasa…

Constiinta(04:00-05:00)

Posted on

M-am trezit atunci cand a luat din plin o groapa, m-am uitat speriat la drum si apoi la ea. Avea o expresie gen “Oops”. Am concluzionat ironic: “Femeile la volan..”. Mai tin minte doar ca s-a uitat urat la mine si a spus: „Ti-as trage un pumn…” , in timp ce isi musca buzele potolindu-si frustrarile. Am ras si m-am asezat iarasi cat mai comfortabil in scaun. Stiu ca se auzea o muzica buna oricum, cunoscuta. Era unul dintre playlisturile mele preferate. Mai tarziu mi-a spus ca iubeste muzica ce o ascult si ca imi pot imparti deja gusturile la doi, ca: „Noi doi sigur am fost impreuna si intr-o alta lume”. „Noi doi…” i-am repetat, lasandu-i fraza sa cada intr-o prapastie care nu stiu inca unde duce.

Am adormit, sunt sigur! Nu am mai simtit viteza, parfumul ei, muzica sau vreo alta groapa, am uitat de lume aproape complet. Constiinta mea flirteaza cu mine si mereu reuseste sa ma convinga sa fac la fel ca ea. Am intrebari ce-mi joaca prin cap fara sa le gasesc raspunsul, am idei care trebuie sa le trec pe foi, dar nu ma lasa sa ma trezesc si le pierd pana dimineata. Ahh, mereu ai fost cea mai buna ispita si in acelasi timp cea mai proasta si falsa iubire. Te urasc atat de tare incat as vrea sa te mutilez pentru toate noptile in care nu m-ai lasat sa fac nimic productiv, nici sa dorm profund nu puteam, nici sa-mi amplific sentimentele nu ma lasai. Iar am un moment de egoism in care dorm si vorbesc doar cu tine, doar eu cu tine…Luam o cina romantica, care probabil se va termina cu o noapte de dragoste, care va dispare maine in zori si voi constientiza ca totul a fost in capul meu. Eu inca mai visez pe randuri goale si uit sa mai traiesc. Si asa a fost mereu, acum simt ca am o scapare si incerci sa ma iei de langa ea…totusi nu-mi pot dezlipi genele. Imi trebuie putin ajutor…de asta am avut nevoie mereu, sa fiu impartit la doi!

-Dani, trezeste-te! Am ajuns!

Ce bine ca ne intelegem si atunci cand nu ne vorbim!

-La mine? Deja?!

-Nu la tine. Nu stiu unde stai, te cunosc de cateva ore! Hai coboara, ti-am luat eu geaca, portofelul si cheile sunt tot la mine.

Bine ca nu suntem la mine, apartamentul cred ca e plin de bagaje si de truse de machiaj stranse si toale si toate chestiile astea. O parte din mine tocmai pleaca, facand loc la alta. Uneori ca sa poti avea ce meriti trebuie sa lasi ceea ce ai deoparte! Dar nici macar nu am zis asta cu voce tare, tu nu trebuie sa stii neaparat. Si asa pana maine cred ca apartamentul va fi ca si inainte…doar pentru mine. Pereti ce ma asculta si tablouri ce-mi vorbesc…La fel ca inainte…

Scrum(02:00-03:00)

Posted on

-Hai sa uitam de tot pentru o clipa. Cat timp un val din larg se izbeste de tarm, cat timp imi voi sapa propria groapa in care imi vor putrezi cuvintele, cat timp nisipul cu care te joci ti se va scurge printre degete, cat timp rujul tau va inceta sa-si mai lase amprenta pe filtrele tigarilor(precum o marca inregistrata: cu ocazia acestei tigari s-au stins si alte cateva sute de regrete si ore pierdute cu toti ratatii). Hai sa ne pierdem prin clipe simple, momente ce vor lasa santuri adanci prin inimile noastre, probabil strazi goale, fara numere, fara destinatie, fara oameni, strazi pustii, strazi pe care sunt blestemat sa te caut sau voi fi fericit ca nu te voi gasi.

Si-a intors capul catre mine si m-a privit fix in ochi pentru prima oara. In capul meu se da concert pe zeci de voci: ma pierd, ma pierd…sunt pierdut. Naiv, timid si prost, caracterizarea perfecta pe moment(stiti testele alea cand ni se spunea sa ne spunem 3 defecte si 3 calitati, mereu terminam ultimul, la calitati era mai greu). A dat drumul la nisipul ce-l tinea in pumn, lasandu-l sa se descompuna in adierea vantului de mai si mi-a zambit. Ii simteam deja mainile cum ma cuprind in brate si buzele cum se odihnesc pe obrajii mei. Da, sunt mai fantezist. Si-a muscat buzele, a cautat comfortul necesar pe chipul meu si a spus:

-Ok, uitam de trecut! Esti doar tu cu mine, pe o plaja pustie, intr-o seara de mai, esti ranit, eu inca mai vad in oglinda cicatricele mele, noi suntem prezent. Eu si tu tocmai devine trecut. E timpul nostru acum! Hai sa ne rupem cateva clipe de realitatea pe care o traim cu totii, ne vom creea universul nostru. Stii, tare as vrea sa profit de tine! Sper ca nu o vei lua gresit, e un altfel de profit.

Zambesc, suntem pe aceeasi unda si asta e perfect.

-Nu stiu numele tau, nu stiu cine esti, dar tot ce stiu este ca am sentimentul ca ma ascult atunci cand te ascult si simt ca tu completezi perfect fiecare gol din mine. Esti puzzle-ul pierdut si regasit, sau doar gasit. Ma simt eu, atunci cand vorbesc cu tine si asta e cel mai important, ca de multe ori trebuie sa fiu altcineva. Parca te cunosc de mult timp, desi nu te-am mai intalnit. Am sentimentul ca am scris despre tine si tu erai la modul fictiv, doar in creierul meu, tu-ul ideal.

-Huh, esti prostut!

Ridic privirea in sus si zambesc. Sunt uimit si fericit. Doar cineva ca tine putea sa spuna asta. Ai continuat spunand:

-Vezi tu, numele meu este doar o eticheta. Le urasc. Suntem singuri aici, prinsi intre visele fiecaruia dintre noi, captivi privim printre bare de otel faurite din iluzii. E trist, stiu! Dar esti cu mine, devine un vis frumos. Simt ca m-am trezit dintr-un cosmar si am privit speriata pentru cateva minute tavanul alb. Genele mele s-au lasat iarasi prada somnului si un vis frumos mi-a luminat zorii zilei. Nu simt nevoia sa contorizez timpul, sa numar secundele sau sa ma gandesc la intrebari existentiale si alte cacaturi, atunci cand sunt cu tine. E multa liniste in mine acum. Nu am nevoie sa incerci sa-ti cozmetizezi cuvintele pentru mine, realizez ca sunt si in mintea ta…tot ceea ce scrii si stiu ca eu hoinaresc pe acolo cu zambetul pe buze. E ca la shopping. Nu am nevoie sa-mi spui cuvintele tale, nu e nevoie sa le rostesti. Le simt pe buzele tale si le pot gusta oricand vreau, sau asa-mi place sa cred. Toate astea nu ma impresioneaza, doar ma sensibilizeaza deoarece vin de la tine, pentru mine, prin mine…Uite, eu nu sunt ca toate si stiu ca nici ca tine nu sunt multi, avem extremele, dar epicentrul nostru e acelasi, avem acelasi punct comun, suntem noi. Ma pierd de multe ori prin tine, am nevoie de cate un super-erou de fiecare data cand incerc sa ghicesc ce gandesti. Cad mereu si cad de sus! Este ironic, dar tot tu ma salvezi in situatiile astea.
Isi aprinde alta tigare, se lasa pe spate pe nisipul usor rece si zambeste in timp ce expira fumul innecacios in aerul curat din noapte. Ma cucereste usor si simte asta, ii vad zambetul satisfacut ce nu se desprinde de pe buzele ei. Buzele ei…

Ganduri (00:00-01:00)

Posted on

Alt calup de ganduri spalate de valuri agitate. Gata! Nu mai tipa la mine, sunt pe cale sa-ti ascult si tie plansul. Sa stii ca mi-a lipsit galagia ta, reflexiile unice din apa si felul tau unic de a ma asculta. Am venit sa-ti spun ce mi-a simtit sufletul in ultimul timp. Vreau sa te anunt ca am impresia ca iubirea a reusit sa ma calce si pe mine in picioare, dar nu aceea iubire despre care iti povesteam eu, in noptile calde. Sa stii ca inca simt nevoia unor ochi care sa ma priveasca mandrii si cu dragoste, atunci cand soptesc: “Vreau sa te iubesc!” si inca tind sa cred ca merit sa fiu mai apreciat. Da, am ramas acelasi egoist. Inca ma consider diferit de restul si se pare ca inca o fac pe nebunul cu placere, atunci cand iti vorbesc. Simt nevoia sa te inlocuiesc cu cineva mai…uman, cineva care merita sa-ti ia locul…sa-mi ia inima. Alte valuri se sparg si le simt ultima bataie pe piept. Nu e nevoie sa fii nervoasa, dar trebuie sa trec peste multe in perioada asta.  Imi trebuie ceva mai palpabil, o pereche de urechi care sa ma asculte, care sa-mi cerseasca soaptele si pe care sa le excit muscandu-le. Sa-i simt buzele muscate cum pulseaza pe buzele mele, muscaturi provocate de cuvintele mele…grele. Tu nu esti capabila de toate astea! Totusi simt ca tu ai puterea sa ma asculti cand altii nu o fac, dar esti doar o mare…doar o apa.

Ganduri aleatorii…Cenusa clipelor trecute imi inunda mintea. Cu cateva ore in urma eram in Iad, acum talpile imi sunt mangaiate de nisipul fin, poate nu e niciun colt de Rai, poate e doar o iluzie. Cativa stropi reci ma trezesc, aveam nevoie!

 

Damnare

Posted on

Jur! E ultima oara cand mai incerc sa fac asta! Mirosul pastei de pix…drog ce se injecteaza direct in vena…am ajuns un narcoman. Aproape simteam sevrajul. Fiorii cuvintelor mele, tipatul ranilor adanci ce vroiau sa fie intretinute de mine…Prostule! imi tipa o voce din cap. Cicatrici lasate de toti idiotii ce au indoit paginile cartii vietii mele, cu zambetul pe buze. Ati trecut peste mine cand eram intins pe jos si nici macar nu v-ati uitat in urma. Haha, ce gluma proasta-i viata! Am mirosit asfaltul de dupa ploi si am zgariat peretii, in zadar…

Inca-mi stric noptile pline de somn dulce cautand stropi de iubire, prin valurile marii. Imi musc buzele. Gustul sarat al propriului venin, placerea voastra. Cititi-l! Inca mai caut buzele reci ce mi-au furat iubirea si s-au inchis fara sa-mi lase un cuvant de adio, sau vreun bilet…doar un cuvant. Urasc finalurile!

Aripile mele pregatite de zbor zac sub pat. Sunt muscate de monstrii mei ce dorm tot acolo, cu ochii rosii. Avem cate ceva in comun. Mainile imi sunt murdare de sangele propriilor vise. Iubirea dezamageste. Am scris concluzia pe foaia in care cuvintele mele de iubire dormeau linistite si cu zambetul pe buze. Fericirea mea sta in lucrurile marunte. Saruturile ei ce se terminau intr-o muscatura…si acel zambet…dinainte de somn…

Musca-mi buzele inca o data, salbatico…

Dans

Posted on

M-am izbit violent. Contuzii. Operatie pe cord deschis. Aparatul meu sentimental  sufera de o disfunctie grava. Se deregleaza usor in prezenta ta. A trebuit sa cad de sus ca sa-ti inteleg iubirea. Te-am ascultat. Ti-am dansat dansul, chiar daca picioarele mele erau legate. Am pasit cu teama, cu teama de a nu da gres. Stii ca cel mai mult imi e teama de esec. Am inchis ochii si mi-am reamintit sfatul de a simti muzica. Calc cu pasi nesiguri, dar condusi bine de impulsuri si de instinct. Dansul asta seamana cu viata mea. Mi-am lasat temerile deoparte si fiind prea las te-am lasat pe tine sa conduci. Am incredere! Tocmai am pasit peste orgoliu, poate e un pas mare, poate ma desincronizez sau poate voi dansa perfect. Sau poate voi cadea…sunt indecis inca. Nu stiu exact ce sa fac cu dansul meu. Cum nu stiu mai mereu…ce sa fac…

Emotii. Prost moment sa etalez sentimentele abundente din caracterul lui Dan Novac. Am nevoie de liniste. Privesc in ochii tai…simt siguranta si vad urme de iubire. Familie, prieteni, iubire, vara, mare, cuvintele mele, vise. Sunt doar cuvinte, toate, dar te fac sa simti atat de multe! Fruntea ta isi gaseste refugiu pe umarul meu, iar imi dai emotii. Cred ca insemni mai mult decat ma asteptam. Am dansat bine, ce e drept si eram sa te pierd spre sfarsit, in aceea pirueta, dar am strans in ultima clipa puternic mana ta si ti-am soptit. Te iubesc! Tocmai innot impotriva curentului. Fuga mea de responsabilitati s-a terminat? Poate… Am invatat ca trebuie sa dai ca sa primesti. Si poate iubire fara sacrificii nu exista. Un lucru e sigur, capacitatea noastra de a simti se mareste atunci cand suntem pe cale sa pierdem acel ceva care ne face sa simtim.

A doua zi cand m-am trezit langa tine, cu parfumul tau tinut prizonier de narile mele, am stiut ca vreau sa fii acolo in fiecare zi. Am sorbit din ceasca de cafea ca un om mare. M-am apropiat si ti-am soptit. Imi acorzi acest dans? Ai zambit, m-ai tras spre tine si ai spus: As vrea sa am puterea sa ti-l acord toata viata, ramane de vazut. Mi-ar place chiar sa-ti port numele candva…

Ti-am spus ca intr-o zi voi scrie despre tine, trebuie doar sa crezi in mine.