Tag Archives: eu

Hollywood.

Posted on

Bring the drugs, baby. I can bring my pain!

Te gandesti des la moarte? Cum o sa fie? Ce simtim? Cum se moare cel mai bine? Cine o sa planga? Speri ca nu o sa rada nimeni si ca toti iti vor aduce flori din alea scumpe. Eventual o sa te scoli si le vei spune ca nu le primesti. Sa se care dracului cu ele, daca-s ieftine! Trandafiri rosii sa fie. Eu ma gandesc la moarte in fiecare noapte. Si nu e amuzant deloc. E putin infiorator, usor ironic, destul de trist si ma face sa devin paranoic. Si cand ating cote maxime, simt un fior rece in tot corpul si parca as scrie ceva de adio. Dar palme de femei ma trezesc mereu la realitate, spunandu-mi: „Nu iubi! Nu fi prost!”

Era noaptea in care am intrat in Top50 cei mai influenti oameni, Top100 Forbes, Top25 cele mai vandute carti. Aveam tot si nimic. Nu te aveam pe tine langa mine.  Aveam un dor imens si lipsa de inspiratie. Am incercat sa-l umplu cu femei, droguri, alcool si cacaturi de genul, hollywoodiene.

M-am trezit in ziua in care rasaritul a uitat sa mi se mai arate. E o lumina slaba ce bate prin geamurile interminabile de la etajul 56. Se vede doar dealul pe care scrie Hollywood in departare. Dau la o parte piciorul gol ce sta peste abdomenul meu si ma gandesc ca trebuie sa-mi fi tinut ceva timp treaz interesul, de a reusit sa ajunga in pat cu mine. Probabil a avut de spus o poveste interesanta. Povestea vietii ei. Un roman mult prea prost scris, dar pe care l-as putea reedita. Incerc sa cobor din pat si sa nu ma impiedic de trupurile femeilor ce zac goale pe parchetul meu rece. Dau cu piciorul de masuta de sticla, pe care sunt imprastiate cateva grame de cocaina. Vreo 3 liniute netrase, 2 carduri MasterCard murdare de prafuri albe si cateva bancnote de 50 de dolari facute sul sau mototolite. Aud ce gandesc fiecare. Ce delireaza, ce viseaza si stiu tot ce au pierdut pana acum. Stau murdare de cocaina la nas si pe buzele date cu ruj rosu. Isi traiesc viata, ar spune multi. Eu cred doar ca isi savureaza moartea. Fiecare in felul sau. Si fiecare mi-a simtit cuvintele din carte, in felul ei. Si s-au drogat cu ele, in nopti fara zori. S-au pierdut in finaluri neasteptate si deloc fericite. Si asta e rasplata mea pentru ca m-au citit, cumparat, barfit, pentru ca unele cuvinte de-ale mele stau tatuate pe trupurile lor albe. Droguri si bautura pentru toti! Stiu ca mi-ati vrea si moartea, sa mai raman pentru a putea scrie cateva vieti pentru voi, dar a mea e prea sofisticata sa poata fi abordata asa usor, de orice terchea-berchea. As putea scrie o carte despre fiecare dintre femeile astea si sa numesc cartile: „Ghid: Despre cum sa te distrugi mai bine!”.

Era noaptea in care mi-am surescitat ego-ul. I-am zambit ironic in fata si apoi i-am facut cu ochiul in semn de „la revedere”. I-am demonstrat cine controleaza, pe cine. Dupa asta, toata noaptea am uitat de moarte. Mi-am admirat iubita cum doarme langa mine si ii numaram bataile inimii. Stii topurile alea? Intr-o luna am avansat cu inca 10 locuri, in fiecare.

Reclame

Nimic nu e o concluzie(16:00-17:00)

Posted on

Adu-ti aminte ultima oara cand ai facut totul doar pentru binele tau! Eu nu-mi amintesc. Cand ai desfacut o ciocolata si ai ales sa nu o imparti cu nimeni?! Cand ai ales sa iubesti si ti-ai spus, ca daca nu primesti sentimentul  inapoi, pleci mai departe. Dar ai ramas pe loc. Stiu, nu aveai puterea sa treci peste. Oricum, este una dintre cele mai proaste scuze. Si eu am facut la fel! Sunt un prost aici, naiv si incurabil inca. Doar ca reusesc sa ma scot mai bine decat multi. Eu scriu! Am invatat cum sa astept zorile urmatoarei zile, doar pentru a asculta cateva minute pescarusii inainte sa adorm. Doar pentru a-mi crea falsa iluzie ca in preajma mea, valuri se sparg de stanci si un soare asteapta semnalul pleoapelor mele grele pentru a rasari dintr-o mare trista, o mare ce s-a zbatut o noapte intreaga, torturata de propriile valuri. Mi-am stricat somnul nopti intregi, chinuit de deciziile luate de propria-mi inima. Decizii ce erau in contradictoriu cu ratiunea. Am mazgalit foi intregi zi de zi si nu am scris nimic concret. Am fost un scriitor ratat. Inca mai sunt in timpul liber! Cred ca am si o carte de vizita pe undeva…prin poseta unei domnisoare, ce a plans simtind ce am scris. Sper doar sa nu minta frumos, precum multe. Imi e dor sa evadez. Imi e teama ca prin tot chaosul asta o sa ma pierd definitiv, dar vreau sa cred ca ma iubesc prea multi ca sa ma lase sa fac asta. Doar un rasarit ma poate vindeca. Inca as vrea sa-l vad alaturi de tine. Sa ne pierdem urmele prin nisipul rece din zori si sa-ti strang mana murdara de nisip. Sa inchid ochii si sa topim seara pierduta intr-un sarut si un pescarus sa se auda tipand in zare, glasul lui contopindu-se cu nota muzicala a unei corzi de chitara ciupite usor. O camera goala de hotel sa ne astepte in spatele plajei de pe care privim rasaritul si sa facem dragoste pana cand voi fi sleit de toate puterile si sa adormi goala langa mine, pretinzand ca ma iubesti. Nu o sa dormim mult, ci cat sa ne trezim odihniti. Suntem tineri. O sa dormim destul cand vom muri! Stii…ti-am spus mereu: Viata e prea scurta pentru cafele proaste!

Simt ca prin perfuziile astea curge venin. Mai sunt cateva minute si o sa pot pleca de aici. Ma simt putin altfel, m-am schimbat usor. Am cazut de sus, am lesinat si m-am ridicat. Cica toata viata la asta se rezuma, la cazaturi si urcusuri. E prea banal pentru viata mea! Simt cum venele-mi pulseaza mai tare. Parca ar fi antidotul si incearca sa scoata afara prin presiune veninul. Imi controlez fruntea si observ o cicatrice. Nu stiu daca e de la cazatura sau de la iubire. Te vad cum iti scoti ultima tigara din pachet si imi faci semn ca te duci sa fumezi. Ne zambim reciproc. Nu exista linistea dinaintea furtunii, ci calmul de dupa furtuna. Iti urmaresc fiecare gest. Ma ranesti, dar nu incetezi sa ma fascinezi. Deschizi geamul si tragi primul fum cu sete. Te uiti in gol in timp ce expiri tot fumul. Cred ca te gandesti la mine, la zile insorite si la cum obisnuia sa fie totul la inceput. Imi place enorm cum buzele tale strang filtrul ala pana cand il lasa fara viata si cum rujul tau lasa urme. E exact ca si cu barbatii. Iti treci mana prin par si-l dai pe spate printr-un gest ce nu-l voi uita prea curand. Am spus de nenumarate ori ca ma inspiri cand fumezi. O faci, dar nu-mi place sa te vad fumand. Doar gandul ca te poate rani, ma doare. Te uiti din capatul holului la mine si ma vezi cum te urmaresc cu niste ochi goi. Cred ca ti-ai dat seama de ce simt si asta e si motivul pentru care ai aruncat tigara desi mai aveai jumatate. Ai venit la mine, m-ai sarutat pe obraz si te-ai asigurat ca sunt bine. Mi-ai trecut mana prin par si ai spus:

-Cobor pana la magazin, trebuie sa iau ceva. Vin indata si plecam acasa!

Am dat din cap aprobator si ti-am urmarit pasii pana cand ai coborat scarile. As vrea sa plec…

Ratacind(15:00-16:00)

Posted on

Ai inceput sa ma saruti. Nu am putut sa-ti fac fata. Nici nu simteam nevoia. Pe cat sunt mai departe, pe atat de tare ma vrei inapoi…si cand ajungi sa ma ai, ma indepartezi iarasi. Esti destul de sadica, dar intr-o zi o sa pot alerga. Cand am constientizat ca tu esti cea de langa mine, cred ca aparatul ce-mi monitorizeaza inima a luat-o putin razna. Dar nu ai observat tu asta, treci prea usor peste detalii si pe langa iluzii, vise si poate fiori de iubire, exista si superficialitate intre noi. Stii, e vorba de noi. E greu sa fie simplu, dar nici nu este foarte usor sa fie greu. Tu esti complicata, ca asa iti place sa-ti spui. Eu sunt eu. Ce-i drept, un eu destul de avariat acum, dar sunt in terapie. Ma vindec, stii…sper doar sa nu ma vindec prea tare fiindca as putea alerga. As putea sa-mi iau rucsacul in spate si sa vanez cate un rasarit de pe plaje diferite, sa ma pierd intr-un oras necunoscut si sa imi uit sentimente in cearsafuri noi si primitoare. Sa intalnesc femei de care ma voi desparti a doua zi, in zori, fara sa-mi mai amintesc prea multe. Doar felul in care facea cafeaua si mirosul dormitorului in care adormeam. As putea sa plec…

Am rupt foile vechi. Am asteptari mai mari de la mine. Evolutie. Mi-am hranit monstrii de sub pat cu sentimente si lacrimi. Ma vor in fiecare zi, tot mai mult. Am transformat cuvinte in soapte si le-am spus la ureche unor suflete ce le inchid in sifoner. Si ele imi intorc aceleasi cuvinte in zorii zilei in care somnul e prea dulce…cand te visez. Si cand ma trezesc te pierd si ele imi tin companie. Beau cafele, rad de mine si  fumeaza tigari din pachetul ce l-ai uitat la mine. Ajung sa arunc cu tablouri, pixuri, caiete, in ele insa nu dispar si atunci incep sa scriu cat te iubesc si ele incep sa rada. Imi spun ca sunt un prost, ca nu stiu sa iubesc, ca nici nu vreau sa iubesc. Tot ele imi mazgalesc cuvintele si imi dau palme sa ma trezeasca. Si stau toate goale in jurul meu, in acelasi loc in care stai si tu goala. Le urasc! Uneori as vrea sa uit sa scriu. As vrea sa stau cu tine in pat, zile intregi, ascultand muzica buna si sa-ti simt degetele plimbandu-se prin parul meu. As vrea sa uit sa te iubesc, sa uit sa-mi fie dor…sa plec doar! Poate intr-o zi o sa o fac…o sa ma intorc la mine.

Cineva mi-a spus: „Sa ai grija atunci cand scrii despre ea! Trebuie sa o construiesti cel mai bine! Trebuie sa stii totul. De la felul in care tine tigarea intre degete, pana la modul in care isi da tocurile jos la sfarsitul unei seri in care a vrut sa straluceasca pentru tine. Sa stii ce ruj prefera si ce fel de barbati iubeste. O sa fie greu sa te iubeasca, fiindca si ea o stie, ca odata ce se va indragosti de tine, nu o sa te uite vreodata! Ai puterea de a fi incurabil si noi toti uram sevrajul . Crede-ma, esti incurabil!” Stiu ca nu ai spus totul chiar asa, dar eu tin pixul aici. Nici eu nu te voi uita!

Acum simt ca te vreau iar. Mai tare, mai dur, mai noi ca niciodata…Te trag spre mine si te trantesc pe patul asta de spital. Cred ca nu a simtit niciodata atat de multe sentimente combinate. E totul mai tentant. Mie imi place sa risc, tie iti place adrenalina…ne comportam parca sunt ultimele noastre ore impreuna. Apoi ar fi razboi, daca ne luam dupa Camil Petrescu. Dar eu sunt mai pacifist. Incep incet, incet sa ma ratacesc iarasi de mine. Printre buzele tale, printre atingerile tale, printre muscaturile si minciunile ce le soptesti frumos.

E imposibil sa te am pe tine si sa reusesc sa nu ma pierd. Ma aleg pe mine. Sunt egoist de cele mai multe ori. Dar fara tine, simt ca nu mai sunt eu. La dracu!

„Si daca intr-o zi te vei citi, sa stii ca-i mana mea”(13:00-14:00)

Posted on

E monoton aici si intuneric si ma simt pierdut. Aseara credeam ca apartamentul imi va radia de fericire cand se va umple cu o persoana noua, gata sa-i acorde atentie. Azi imi dau seama ca m-am inselat, sunt ca si pana acum, doar eu si el. Ca-n vremurile bune, baiete! Cred ca asa vom fi mai mereu. Ma cunosti, m-ai ascultat de atatea ori, stii ca-mi fac vise odata cu primul sentiment aparte ce imi iese in cale si ma pierd pe plaje insorite si prin orase mari cu prima fata care-mi acorda timp si ma lasa sa ma indragostesc. M-am ridicat si m-am dus sa deschid geamurile si jaluzelele. Am nevoie de mult soare pe strada mea. Imi lipsesc cateva voci si mai ales a ta, dar am un sentiment ca e prea tarziu pentru noi si ca pentru tine am fost doar o aventura, in timp ce pentru mine pareai una dintre cele mai importante expeditii. Ca acelea cu caravane prin Sahara, cu plimbari in balon, curse lungi cu trenuri de mare viteza prin Japonia, cu rute speciale, cu nopti new-yorkeze, plimbari prin parcuri imense si pe strazi inguste, neluminate. Tururi prin Europa si incheiem prin a ne refugia pe o insula in Caraibe cu tequila si ape limpezi, turcoaz.

M-am trantit in canapea si gandul imi zboara tot catre tine. Nu ma mai intreb daca se intalneste cu al tau, fiindca sunt sigur ca al tau nici macar nu a plecat catre mine. Am un gol imens in stomac la fiecare imagine cu tine proiectata in mintea mea. Tresar cand iti aud numele…Aveam atatea planuri pentru noi! Acum mai am doar nopti nedormite si ore care nu mi le va da nimeni inapoi. Simt ca drumul asta incalcit, inceput pe o plaja si terminat la mine in apartament, ce a durat cateva ore, are doar un singur capat.

Am pus mana pe telefon sa te sun, am apasat apelare, am pus telefonul la ureche, dar am inchis. Nu cred ca e bine. In plus, ce iti pasa tie? Acum doua ore mi-ai cerut sa plec…o lacrima cade grea pe obrazul meu. E o durere pe care nu o sa o cunosti niciodata!

Ti-am sarutat fruntea de atatea ori, te-am strans la pieptul meu si ti-am spus ca aici esti in siguranta. Mi-ai zambit si m-ai sarutat apasat. Mi-ai muscat buzele si te uitai la mine muscandu-ti la randul tau proprii-le buze. Mi-ai strans mana si te-ai pierdut in ochii mei intunecati. Ai fost salbatica, apoi te-ai imblanzit…ai fost tu…apoi te-am pierdut. M-ai iubit, apoi ai uitat sa o mai faci, sau poate doar ai mintit. Ti-am gustat amarul pielii si ti-am dat fiori. Am reusit sa-ti tin lumea in palma si nici macar nu ne intalnisem. Acum toate astea capata sens doar in cuvintele mele. Apasa clapa aia de pian si zgarie corzile de vioara, atunci cand iti vorbesc asa! Am sentimentul ca totul a fost un film de scurt-metraj, cu un decor de Mai bine ales si cu un regizor cu o viziune aparte. Am strans din pleoape si apoi am privit in gol spre cer. Incerc sa te inteleg, dar m-am pierdut pe drum.

Am luat laptopul in brate si am inceput sa scriu. Cuvinte pentru tine, despre tine, cu mine, fara tine, despre ei, bilete, scrisori, episoade…cum ar fi totul fara mine? Vei realiza vreodata asta? Am strans tot, de peste tot, si anii i-am transformat in file si sentimentele in cuvinte si suspinele in puncte de suspensie. Am transformat totul in mine, atunci cand ma expun pe foi si am inchis totul intr-o carte. Probabil o vei citi intr-o zi, pe plaja, cand vei fi pe cale sa-mi uiti numele! Probabil te vei regasi, destul de mult. E ironic cum toata iubirea mea pentru tine poate  sa incapa intr-un singur folder! Nu?!

Regasire(12:00-13:00)

Posted on

Apoi mi-ai cerut sa plec. Am simtit ca trebuie sa fac ceva, sa plang, sa zambesc ironic, sa te trantesc pe pat si sa te sarut, sa iti inchid cu putere usa, dar am clacat. Am preferat sa fiu pentru a nu stiu cata oara cineva care nu sunt. Cineva de care nu te-ai indragostit. Cineva care nu ma defineste. M-am uitat la tine indecis, te-am sarutat si am plecat. Fara usi trantite, fara convingeri, fara intoarceri inapoi… Gandindu-ma acum, am fost penibil si din perspectiva mea. A fost atat de aiurea sarutul ala, eu uitandu-ma peste tine, tu prin mine. Nu ar merita sa fie ultimul, totusi e vorba de noi. Putem straluci oricand vrem.

Mi-am luat cheile de la masina, geaca, si am iesit pe usa. Am auzit de jos cum ai inchis usa abia foarte tarziu. Am iesit din lumea ta pana data viitoare, pe care nu am stabilit-o inca. Nu e nimic, o vom face din priviri. Sper doar sa nu ma pierd intre timp pe drumul construit de tine, pe care mergi atat de sigura. Am urcat in masina si am apasat aceeasi acceleratie din visul de aseara, cea pe care nu o puteam controla si care m-a dus spre moarte. Nu e ironic cum totul capata sens, doar ca aici e metaforic? De cateva minute, de cand nu mai sunt sigur ca te am langa mine, sunt mai singur. Ma simt putin ametit si pierdut in lumea pe care mi-am desenat-o, lume ce-mi foloseste drept teren de joaca. Nesigur, ma indrept spre casa. Ma simt impartit. Oricum tine bucatile din mine prin buzunare, pe acolo. O sa vin dupa ele!

Cred ca am stiut cum sa imi incep calatoria catre tine, chiar am facut-o bine, dar pe drum m-am ratacit. M-am atasat mult prea repede, imprevizibil de tare si m-am transformat in ceva ce nu sunt. Vroiam sa fiu mai altfel pentru tine, mai usor de modelat. Mi-am uitat calitatile si am crezut ca vrei altele. M-am inselat grav! Platesc scump! Doare ca dracu fiecare gand, sper sa te gandesti mai putin(nu, nu sper asta, doar nu vreau sa te doara, oricum nu cred ca te-ar afecta. Da, iar trag concluzii proaste). Am nevoie sa ma regasesc. Am nevoie sa ma recitesc si sa-mi amintesc cine sunt. Mi-a trebuit o palma dura sa ma trezesc. Privind prin ochii mei de acum, nu stiu de ce am incercat sa fiu atat de soft. Am fost prost! Spune-mi ca totul va fi bine!

Au trecut cateva minute. Imi e dor de tine (mandria mea cea veche, redobandita acum, imi spune ca nu trebuia sa zic asta, dar cu explicatia asta in paranteza e mai ok). Simt ca nu ma mai poate asculta nimeni, sunt doar eu. Oare cat va dura asta?

Sper sa-mi fi eliberat aia apartamentul. Nu vreau sa vad bagaje. Nu mai vreau farame din trecut. Am niste pereti carora am uitat sa le vorbesc si o cafea buna care asteapta sa o pun in valoare. Am si niste oameni carora le datorez niste fiori. Puteti lua de la mine, sunt prea multi acum! E al dracu’ de greu acum! Sper sa se loveasca dur de realitate, ca de asfalt, toti regizorii americani de filme de dragoste.

Am ajuns. Am aruncat cheile pe masuta din sufragerie si m-am trantit in pat. Asa cum o faceai si tu, langa mine. Tavanul imi spune buna ziua. E pustiu si intuneric aici. Am lasat niste sentimente prin sertarele si asternuturile tale. Pune-le in valoare! Te vreau enorm aici, langa mine. Sper sa te vad curand. O sa te astept prin gari, pe aleei pustii si o sa te ascund prin cuvintele mele. Totul suspina, e nevoie de tine cat mai repede, sa-mi iei cu asalt apartamentul. Sa incepi cu prostii din alea tipic feminine, ca trebuie sa schimbam mobila si tapetul din dormitor si ca frigiderul ala e prea mare. Sunt nedormit de o noapte si se pare ca o sa mentin sus numaratoarea, cu gratie chiar. Privind din alte perspective, imposibile pana mai devreme(defapt erau chiar foarte usor de atins, era nevoie doar sa gandesc la rece) realizez ca invat sa te citesc. Asa cum am invatat mai greu sa-l inteleg si pe Kafka, dar l-am inteles mai bine decat o fac multi. Iti tineam copertile prea des inchise, te citeam invers, uitasem cum sa ma pierd printre randuri. Incep sa ma regasesc…Acelasi baiat pe care-l sarutai salbatic si nu vroiai sa-l pierzi. Ce departe parea totul in ultimul timp.

E nevoie de timp, te inteleg. Il urasc enorm! O sa-i sparg fata si acele intr-o zi. E posibil sa castige el, pentru a nu stiu cata oara. Imi e frica! Dar am demonstrat ca si timpul mai pierde. Oricum, fa-ti curaj si vezi ce dracu e cu mine. Deschide-ma!

Mos Def-The Panties

Introspecţie

Posted on

Eu…? Eu am ramas tot aici, suspendat intre notiunea de timp si cuvintele ce-mi scapa din degete.  Poate trebuie sa fug, dar aleg mereu sa cred in vechile mele definitii, cum ca daca venerez iubirea voi ajunge sa o si cunosc. Si am ales sa stau. Ironic, imi spun. Uneori sunt un idiot!

Nu regret nimic. A fost un an prost. Cicatrici nevindecate. Rani ce inca sangereaza si tipa. Am pierdut mult anul asta. Chiar si fizic…aud o voce mai putin. Cineva s-a retras acolo departe, in locul despre care nu am mari indicii, dar sper sa fie bine acolo. Urasc sa nu stiu unde ai plecat asa repede. Ai avut dreptate cand mi-ai spus ca o sa-mi lipsesti enorm cand vei pleca definitiv. Imi e atat de dor…Multumesc pentru tot. Te iubesc!  Tragem linie in curand. Am rezistat. Am sters lacrimile cu o maneca murdara de praful adunat de pe maidanul copilariei mele si am privit spre cer. Senin. Sper sa ma auzi cand vreau sa vorbesc cu tine. Uneori am nevoie de un refugiu si e asa greu cand nu te mai gasesc…negru.

Sa stii ca pe tine nu te parasesc, drace! Chiar daca voi fi nevoit sa port des costume si camasi, tot te voi tine undeva in mine. Te ascund in buzunarul de la piept, sau pe sub vreo esarfa. Nu iti dau drumul, fiindca nu ma vor parasi niciodata acele emotii ce le-am trait atunci cand tu erai in intregime eu. Tu esti copilul din mine ce a uitat sa creasca. Prin tine inca simt primul rasarit si inca vad in zambetul tau, entuziasmul tamp de cand  infruntam cu pieptul valurile marii. Am nisip ud pe talpi. Am ramas cu instinctul de a asculta marea, in timp ce valurile imi afunda talpile in nisip. Sa nu pleci niciodata, salbaticule!

Tu, cititorule, sa nu ma lasi sa ma transform in cine nu vreau. Uraste-ma, atunci cand iti voi scrie ca-mi evit reflexia in oglinda si ca ma tem de mine! Paraseste-ma fara sa te uiti inapoi, atunci cand iti voi sopti ca pot iubi, dar nu vreau. Cand iti spun ca tot ceea ce iubesc ma uraste, arunca cu pietre in mine. Inceteaza sa ma mai citesti cand devin de cacat si spune-mi atunci. Rupe-mi foile si plangi. Vreau ca lacrimile tale sa-mi stearga cuvintele. Vreau sa-ti merit lacrimile. Sa-ti castig atentia si sa te fac sa simti…vreau sa te doara cand gresesti si atunci sa ma citesti!

Priveste-ma cu ochi calzi, iubita. Inceteaza sa mai fugi prin nopti si nu ma mai chinui atat. Lasa-ma sa te gasesc…macar o singura data sa te simt si sa recunosc iubirea…nu te mai ascunde pe sub pat si nu mai fi precum demonii mei. Sunt incoltit de iubiri efemere, femei ce ma iubesc…dar nu va pot simti, decat in cuvinte…acolo va regasesc, acolo va iubesc. Cuvintele mele. Si ti-am spus cat te iubesc, dar prin glasurile altor oameni. Am vrut sa te parasesc…am cautat sa te iubesc. Promite-mi ca ma vei iubi la fel si maine si sper sa vii, sa ma inveti ce inseamna sa iubesti.

Un sclav pierdut prin nopti…ce ritm idiot!

Eu,tu si un roller coaster

Posted on

Tot ceea ce veti vedea scris mai jos a fost mai intai scris pe un caiet intr-o seara tarzie:Enjoy!

„E trecut de 2 AM si eu nu am somn,ma gandesc doar la unele momente pe care le-am visat alaturi de cea mai draga fiinta pe care o cunosc.Nu-mi vine sa cred ca mi-am scos agenda si am inceput sa scriu pe foaie,nu pe calculator.Imi trec prin burta o gramada de fluturasi,parul uneori mi se ridica pe sira spinarii,sunt plin de vise la ora asta.Scriu groaznic,nu am mai scris cu pixul pe foaie ceva mai lung de la inceputul vacantei,din scrisul meu caligrafic am facut o mazgalitura.Un tantar nu-mi da pace! E aiurea ca tot ce scriu acum maine voi scrie pe calculator mai exact aici pe blog(ce aiurea suna fraza asta cand scrii pur si simplu pe o foaie).Incerc sa ma obisnuiesc cu fusul orar din SUA desi-s in Romania(pentru mai tarziu):)).Ma abat rau tare de la subiect,dar macar acum am inspiratie.Suna a pagina de jurnal,dar ce conteaza tot o pagina din viata mea este ca si restul posturilor.Revenind la titlu e vorba de o conversatie lunga cu Flo despre un viitor comun.Si cum e vara gandul ne e numai la distractii si asa am inceput sa cautam imagini cu roller coaster-e si parcuri de distractii.Tot ce am gasit ne-a facut sa visam pana la epuizare(si ce vise..ahh).Mi se pare groaznic tot ceea ce am scris pana acum dar voi pune pe blog fiindca asa am fost cu gandul de cand am inceput sa scriu.Oooo da! Roller coaster-e si multa distractie.Cum va fi atunci cand ne vom urca in unul si vom spune celor de jos sa ne faca poze iar noi vom face tot felul de fete-fete?..pff!Vor veni si momentele astea.Whateva’ noi le asteptam si muncim pentru ele.Nu renuntam la nici un vis!Cum sa inchei mai bine decat cu : Europe Park,venim!!!