Tag Archives: ganduri

Gânduri.

Posted on

Vârfurile degetelor mele ating răni încă deschise. Răni de pe spatele meu provocate de aripile smulse cu nepăsare de vorbe goale, de acele speranțe sfărâmate și vise neîmplinite, care s-au împrăștiat în mii de cioburi fără valoare, ce au căzut inerte pe aleile ude și reci din curtea spitalului. CITESTE MAI MULT AICI!

 

www.daninovac.com

Anunțuri

Camera ta(05:00-06:00)

Posted on

Timpanul meu se relaxeaza sub bataile ritmate ale tocurilor tale ce urca scarile. Ar putea fi o bucata tare dintr-un negativ al unei melodii ce sigur va ajunge hit. Sau ar putea sa ramana un sunet care reuseste sa ma relaxeze doar pe mine…cred ca e mai productiv asa. Sunt egoist (ti-am soptit asta in aceeasi seara).

Am auzit cheile cum se rotesc in broasca de la usa, imi aduci aminte de casa, simt ca sunt acasa. Mama obisnuia sa-mi spuna ca: „Acasa este prima destinatie pe care o alegi atunci cand esti trist, locul de care iti va fi cel mai dor si in acelasi timp locul ce va incerca sa-ti ruineze viitorul, deoarece te va vrea mereu acolo”. Pentru mine acasa inseamna inspiratie si iubire, acolo am invatat sa scriu cu propriul sange.

Ai intrat prima si mi-ai spus una dintre formulele acelea banale de prezentare a casei. Totul mirosea atat de bine…mirosea a tine si iubesc mirosul tau specific. Cine ar fi crezut ca mai tarziu ma voi trezi cu el in fiecare dimineata si ca mereu il voi aprecia mai tare. Peretii tai s-au atasat rapid de mine, ai adus pe cineva care sa le vorbeasca. Mai tarziu mi-ai cerut sa scriu tot ce-mi vine pe peretii din dormitor. I-am facut sa planga, sa viseze, ca mai apoi sa le spun chiar eu plangand, ca le-am facut doar iluzii. Te-am facut sa dai cu pumnul in ei cand erai nervoasa pe mine si te-am urcat de nenumarate ori pe ei in noptile in care nu aveam somn si eram plini de energie. Apoi cand ne-am certat urat, cand ai inceput sa trantesti tot ce se putea tranti prin casa si cand am vrut sa nu te mai ascult, ai inceput sa stergi din cuvintele mele. Mi-ai  marturisit mai tarziu, stand pe mine, intr-o dupa-amiaza de vineri, de vara, cand totul s-a intors la normal, ca ai reusit sa stergi doar primele doua cuvinte, pana ai ajuns la numele tau. Mi-ai spus ca ai sters doar „Te iubesc”, pe care m-ai rugat peste un timp sa ti-l scriu la loc unde era(Mi s-a parut o fraza penibila apoi, cum de obicei mi se par toate lucrurile facute de mine dupa ce trece un timp). Am ras cand mi-ai adus aminte si ca urmare, inca mai am urmele muscaturii tale pe gat. Cred ca a fost unul dintre rarele tale momente de sinceritate. M-ai fascinat prin faptul ca nu ai vrut sa-mi arati ce simti pentru mine, desi in mare parte stiam fara sa-mi demonstrezi, dar stiai cum sunt, ca am nevoie sa vad si tocmai de aia nu imi aratai. Fiindca stii sa ma omori in toate modurile posibile si nu te opresti niciodata sa o faci, chiar daca stii ca ma doare. Ai noroc, ca doare placut…

Iarasi gandul meu fuge de nebun catre tine. Incercam doar sa trec pe foaie gandurile mele de cand te-am cunoscut si m-ai purtat atat de departe, cred ca nu scriu despre tine fiindca imi e teama de insomnii, imi e teama ca nu ma voi mai putea controla, ca voi depasi foile (de aceea nu scriu despre multi, in general). Tu dormi in continuare, eu o sa-ti scriu…in noapte.

Vorbeam despre mirosul apartamentului tau si primul meu contact cu el. Mai tii minte ce ti-am spus? Inca mai zambesc cand imi reamintesc: „Ma simt ca intr-un New York personalizat”. Esti plina de mistere, la fel ca fiecare colt al camerei tale, la fel ca fiecare crapatura din parchet prin care respira monstrii de sub pat. Mi-ai dat o patratica dintr-o ciocolata si mi-ai spus la ureche sa mai tac. Cand te-ai descaltat de pantofii tai cu toc inalt, ti-am spus:

-Stii, ma vad cu tine de mana atunci cand lumea ma aplauda!

Ai schitat un zambet. Mereu ai ascuns tot atat de bine?! Ti-ai trecut mana prin parul meu, doar mi-ai atins buzele, nu m-ai lasat sa te sarut(ai un talent de a nu face ca mine) si m-ai condus catre dormitor.

Scrum(02:00-03:00)

Posted on

-Hai sa uitam de tot pentru o clipa. Cat timp un val din larg se izbeste de tarm, cat timp imi voi sapa propria groapa in care imi vor putrezi cuvintele, cat timp nisipul cu care te joci ti se va scurge printre degete, cat timp rujul tau va inceta sa-si mai lase amprenta pe filtrele tigarilor(precum o marca inregistrata: cu ocazia acestei tigari s-au stins si alte cateva sute de regrete si ore pierdute cu toti ratatii). Hai sa ne pierdem prin clipe simple, momente ce vor lasa santuri adanci prin inimile noastre, probabil strazi goale, fara numere, fara destinatie, fara oameni, strazi pustii, strazi pe care sunt blestemat sa te caut sau voi fi fericit ca nu te voi gasi.

Si-a intors capul catre mine si m-a privit fix in ochi pentru prima oara. In capul meu se da concert pe zeci de voci: ma pierd, ma pierd…sunt pierdut. Naiv, timid si prost, caracterizarea perfecta pe moment(stiti testele alea cand ni se spunea sa ne spunem 3 defecte si 3 calitati, mereu terminam ultimul, la calitati era mai greu). A dat drumul la nisipul ce-l tinea in pumn, lasandu-l sa se descompuna in adierea vantului de mai si mi-a zambit. Ii simteam deja mainile cum ma cuprind in brate si buzele cum se odihnesc pe obrajii mei. Da, sunt mai fantezist. Si-a muscat buzele, a cautat comfortul necesar pe chipul meu si a spus:

-Ok, uitam de trecut! Esti doar tu cu mine, pe o plaja pustie, intr-o seara de mai, esti ranit, eu inca mai vad in oglinda cicatricele mele, noi suntem prezent. Eu si tu tocmai devine trecut. E timpul nostru acum! Hai sa ne rupem cateva clipe de realitatea pe care o traim cu totii, ne vom creea universul nostru. Stii, tare as vrea sa profit de tine! Sper ca nu o vei lua gresit, e un altfel de profit.

Zambesc, suntem pe aceeasi unda si asta e perfect.

-Nu stiu numele tau, nu stiu cine esti, dar tot ce stiu este ca am sentimentul ca ma ascult atunci cand te ascult si simt ca tu completezi perfect fiecare gol din mine. Esti puzzle-ul pierdut si regasit, sau doar gasit. Ma simt eu, atunci cand vorbesc cu tine si asta e cel mai important, ca de multe ori trebuie sa fiu altcineva. Parca te cunosc de mult timp, desi nu te-am mai intalnit. Am sentimentul ca am scris despre tine si tu erai la modul fictiv, doar in creierul meu, tu-ul ideal.

-Huh, esti prostut!

Ridic privirea in sus si zambesc. Sunt uimit si fericit. Doar cineva ca tine putea sa spuna asta. Ai continuat spunand:

-Vezi tu, numele meu este doar o eticheta. Le urasc. Suntem singuri aici, prinsi intre visele fiecaruia dintre noi, captivi privim printre bare de otel faurite din iluzii. E trist, stiu! Dar esti cu mine, devine un vis frumos. Simt ca m-am trezit dintr-un cosmar si am privit speriata pentru cateva minute tavanul alb. Genele mele s-au lasat iarasi prada somnului si un vis frumos mi-a luminat zorii zilei. Nu simt nevoia sa contorizez timpul, sa numar secundele sau sa ma gandesc la intrebari existentiale si alte cacaturi, atunci cand sunt cu tine. E multa liniste in mine acum. Nu am nevoie sa incerci sa-ti cozmetizezi cuvintele pentru mine, realizez ca sunt si in mintea ta…tot ceea ce scrii si stiu ca eu hoinaresc pe acolo cu zambetul pe buze. E ca la shopping. Nu am nevoie sa-mi spui cuvintele tale, nu e nevoie sa le rostesti. Le simt pe buzele tale si le pot gusta oricand vreau, sau asa-mi place sa cred. Toate astea nu ma impresioneaza, doar ma sensibilizeaza deoarece vin de la tine, pentru mine, prin mine…Uite, eu nu sunt ca toate si stiu ca nici ca tine nu sunt multi, avem extremele, dar epicentrul nostru e acelasi, avem acelasi punct comun, suntem noi. Ma pierd de multe ori prin tine, am nevoie de cate un super-erou de fiecare data cand incerc sa ghicesc ce gandesti. Cad mereu si cad de sus! Este ironic, dar tot tu ma salvezi in situatiile astea.
Isi aprinde alta tigare, se lasa pe spate pe nisipul usor rece si zambeste in timp ce expira fumul innecacios in aerul curat din noapte. Ma cucereste usor si simte asta, ii vad zambetul satisfacut ce nu se desprinde de pe buzele ei. Buzele ei…

Ganduri (00:00-01:00)

Posted on

Alt calup de ganduri spalate de valuri agitate. Gata! Nu mai tipa la mine, sunt pe cale sa-ti ascult si tie plansul. Sa stii ca mi-a lipsit galagia ta, reflexiile unice din apa si felul tau unic de a ma asculta. Am venit sa-ti spun ce mi-a simtit sufletul in ultimul timp. Vreau sa te anunt ca am impresia ca iubirea a reusit sa ma calce si pe mine in picioare, dar nu aceea iubire despre care iti povesteam eu, in noptile calde. Sa stii ca inca simt nevoia unor ochi care sa ma priveasca mandrii si cu dragoste, atunci cand soptesc: “Vreau sa te iubesc!” si inca tind sa cred ca merit sa fiu mai apreciat. Da, am ramas acelasi egoist. Inca ma consider diferit de restul si se pare ca inca o fac pe nebunul cu placere, atunci cand iti vorbesc. Simt nevoia sa te inlocuiesc cu cineva mai…uman, cineva care merita sa-ti ia locul…sa-mi ia inima. Alte valuri se sparg si le simt ultima bataie pe piept. Nu e nevoie sa fii nervoasa, dar trebuie sa trec peste multe in perioada asta.  Imi trebuie ceva mai palpabil, o pereche de urechi care sa ma asculte, care sa-mi cerseasca soaptele si pe care sa le excit muscandu-le. Sa-i simt buzele muscate cum pulseaza pe buzele mele, muscaturi provocate de cuvintele mele…grele. Tu nu esti capabila de toate astea! Totusi simt ca tu ai puterea sa ma asculti cand altii nu o fac, dar esti doar o mare…doar o apa.

Ganduri aleatorii…Cenusa clipelor trecute imi inunda mintea. Cu cateva ore in urma eram in Iad, acum talpile imi sunt mangaiate de nisipul fin, poate nu e niciun colt de Rai, poate e doar o iluzie. Cativa stropi reci ma trezesc, aveam nevoie!

 

Introspecţie

Posted on

Eu…? Eu am ramas tot aici, suspendat intre notiunea de timp si cuvintele ce-mi scapa din degete.  Poate trebuie sa fug, dar aleg mereu sa cred in vechile mele definitii, cum ca daca venerez iubirea voi ajunge sa o si cunosc. Si am ales sa stau. Ironic, imi spun. Uneori sunt un idiot!

Nu regret nimic. A fost un an prost. Cicatrici nevindecate. Rani ce inca sangereaza si tipa. Am pierdut mult anul asta. Chiar si fizic…aud o voce mai putin. Cineva s-a retras acolo departe, in locul despre care nu am mari indicii, dar sper sa fie bine acolo. Urasc sa nu stiu unde ai plecat asa repede. Ai avut dreptate cand mi-ai spus ca o sa-mi lipsesti enorm cand vei pleca definitiv. Imi e atat de dor…Multumesc pentru tot. Te iubesc!  Tragem linie in curand. Am rezistat. Am sters lacrimile cu o maneca murdara de praful adunat de pe maidanul copilariei mele si am privit spre cer. Senin. Sper sa ma auzi cand vreau sa vorbesc cu tine. Uneori am nevoie de un refugiu si e asa greu cand nu te mai gasesc…negru.

Sa stii ca pe tine nu te parasesc, drace! Chiar daca voi fi nevoit sa port des costume si camasi, tot te voi tine undeva in mine. Te ascund in buzunarul de la piept, sau pe sub vreo esarfa. Nu iti dau drumul, fiindca nu ma vor parasi niciodata acele emotii ce le-am trait atunci cand tu erai in intregime eu. Tu esti copilul din mine ce a uitat sa creasca. Prin tine inca simt primul rasarit si inca vad in zambetul tau, entuziasmul tamp de cand  infruntam cu pieptul valurile marii. Am nisip ud pe talpi. Am ramas cu instinctul de a asculta marea, in timp ce valurile imi afunda talpile in nisip. Sa nu pleci niciodata, salbaticule!

Tu, cititorule, sa nu ma lasi sa ma transform in cine nu vreau. Uraste-ma, atunci cand iti voi scrie ca-mi evit reflexia in oglinda si ca ma tem de mine! Paraseste-ma fara sa te uiti inapoi, atunci cand iti voi sopti ca pot iubi, dar nu vreau. Cand iti spun ca tot ceea ce iubesc ma uraste, arunca cu pietre in mine. Inceteaza sa ma mai citesti cand devin de cacat si spune-mi atunci. Rupe-mi foile si plangi. Vreau ca lacrimile tale sa-mi stearga cuvintele. Vreau sa-ti merit lacrimile. Sa-ti castig atentia si sa te fac sa simti…vreau sa te doara cand gresesti si atunci sa ma citesti!

Priveste-ma cu ochi calzi, iubita. Inceteaza sa mai fugi prin nopti si nu ma mai chinui atat. Lasa-ma sa te gasesc…macar o singura data sa te simt si sa recunosc iubirea…nu te mai ascunde pe sub pat si nu mai fi precum demonii mei. Sunt incoltit de iubiri efemere, femei ce ma iubesc…dar nu va pot simti, decat in cuvinte…acolo va regasesc, acolo va iubesc. Cuvintele mele. Si ti-am spus cat te iubesc, dar prin glasurile altor oameni. Am vrut sa te parasesc…am cautat sa te iubesc. Promite-mi ca ma vei iubi la fel si maine si sper sa vii, sa ma inveti ce inseamna sa iubesti.

Un sclav pierdut prin nopti…ce ritm idiot!