Tag Archives: plaja

Scrum(02:00-03:00)

Posted on

-Hai sa uitam de tot pentru o clipa. Cat timp un val din larg se izbeste de tarm, cat timp imi voi sapa propria groapa in care imi vor putrezi cuvintele, cat timp nisipul cu care te joci ti se va scurge printre degete, cat timp rujul tau va inceta sa-si mai lase amprenta pe filtrele tigarilor(precum o marca inregistrata: cu ocazia acestei tigari s-au stins si alte cateva sute de regrete si ore pierdute cu toti ratatii). Hai sa ne pierdem prin clipe simple, momente ce vor lasa santuri adanci prin inimile noastre, probabil strazi goale, fara numere, fara destinatie, fara oameni, strazi pustii, strazi pe care sunt blestemat sa te caut sau voi fi fericit ca nu te voi gasi.

Si-a intors capul catre mine si m-a privit fix in ochi pentru prima oara. In capul meu se da concert pe zeci de voci: ma pierd, ma pierd…sunt pierdut. Naiv, timid si prost, caracterizarea perfecta pe moment(stiti testele alea cand ni se spunea sa ne spunem 3 defecte si 3 calitati, mereu terminam ultimul, la calitati era mai greu). A dat drumul la nisipul ce-l tinea in pumn, lasandu-l sa se descompuna in adierea vantului de mai si mi-a zambit. Ii simteam deja mainile cum ma cuprind in brate si buzele cum se odihnesc pe obrajii mei. Da, sunt mai fantezist. Si-a muscat buzele, a cautat comfortul necesar pe chipul meu si a spus:

-Ok, uitam de trecut! Esti doar tu cu mine, pe o plaja pustie, intr-o seara de mai, esti ranit, eu inca mai vad in oglinda cicatricele mele, noi suntem prezent. Eu si tu tocmai devine trecut. E timpul nostru acum! Hai sa ne rupem cateva clipe de realitatea pe care o traim cu totii, ne vom creea universul nostru. Stii, tare as vrea sa profit de tine! Sper ca nu o vei lua gresit, e un altfel de profit.

Zambesc, suntem pe aceeasi unda si asta e perfect.

-Nu stiu numele tau, nu stiu cine esti, dar tot ce stiu este ca am sentimentul ca ma ascult atunci cand te ascult si simt ca tu completezi perfect fiecare gol din mine. Esti puzzle-ul pierdut si regasit, sau doar gasit. Ma simt eu, atunci cand vorbesc cu tine si asta e cel mai important, ca de multe ori trebuie sa fiu altcineva. Parca te cunosc de mult timp, desi nu te-am mai intalnit. Am sentimentul ca am scris despre tine si tu erai la modul fictiv, doar in creierul meu, tu-ul ideal.

-Huh, esti prostut!

Ridic privirea in sus si zambesc. Sunt uimit si fericit. Doar cineva ca tine putea sa spuna asta. Ai continuat spunand:

-Vezi tu, numele meu este doar o eticheta. Le urasc. Suntem singuri aici, prinsi intre visele fiecaruia dintre noi, captivi privim printre bare de otel faurite din iluzii. E trist, stiu! Dar esti cu mine, devine un vis frumos. Simt ca m-am trezit dintr-un cosmar si am privit speriata pentru cateva minute tavanul alb. Genele mele s-au lasat iarasi prada somnului si un vis frumos mi-a luminat zorii zilei. Nu simt nevoia sa contorizez timpul, sa numar secundele sau sa ma gandesc la intrebari existentiale si alte cacaturi, atunci cand sunt cu tine. E multa liniste in mine acum. Nu am nevoie sa incerci sa-ti cozmetizezi cuvintele pentru mine, realizez ca sunt si in mintea ta…tot ceea ce scrii si stiu ca eu hoinaresc pe acolo cu zambetul pe buze. E ca la shopping. Nu am nevoie sa-mi spui cuvintele tale, nu e nevoie sa le rostesti. Le simt pe buzele tale si le pot gusta oricand vreau, sau asa-mi place sa cred. Toate astea nu ma impresioneaza, doar ma sensibilizeaza deoarece vin de la tine, pentru mine, prin mine…Uite, eu nu sunt ca toate si stiu ca nici ca tine nu sunt multi, avem extremele, dar epicentrul nostru e acelasi, avem acelasi punct comun, suntem noi. Ma pierd de multe ori prin tine, am nevoie de cate un super-erou de fiecare data cand incerc sa ghicesc ce gandesti. Cad mereu si cad de sus! Este ironic, dar tot tu ma salvezi in situatiile astea.
Isi aprinde alta tigare, se lasa pe spate pe nisipul usor rece si zambeste in timp ce expira fumul innecacios in aerul curat din noapte. Ma cucereste usor si simte asta, ii vad zambetul satisfacut ce nu se desprinde de pe buzele ei. Buzele ei…

Reclame

Ultimul drum. Noua calatorie(01:00-02:00)

Posted on

Ma resemnez. Probabil o sa umplu golurile din mine cu nopti albe, cu idei noi, cu noi idealuri, alte vise, putina cafea, doua lacrimi, o scoica prin care voi auzi marea, camera mea, vara ce vine, bunele dispozitii, proastele incercari, esecuri, pasta de pix si foi mazgalite, ganduri ce nu-mi dau pace, un strat de praf ce sta pe cuvintele mele, muzica buna. Stai linistita, eu ma descurc. Sarcasm nepotrivit. Oricum, viata mea e prea pretioasa ca sa am timp de regrete. Privesc in jos…sper sa fiu monstrul de sub patul cuiva care merita sa-mi asculte povestile. Sau poate voi primi un rang mai mare…prin inima ei. Poate voi tine chiar eu cheile de la apartament. Am nevoie de ajutor, nu pot vindeca singur cicatricele astea.

Ridic ochii spre cer. Ma pierd in infinit si constientizez asta tarziu. Strang tare din pleoape. Am un sentiment, cum ca totul asa trebuie sa se intample.

-Nu e nimic mai interesant acolo, decat dorintele noastre ce se transforma in stele. Tocmai au cazut doua, cred ca sunt parte din trecutul nostru. Se cam inneaca in mare si nu pari sa vrei sa le salvezi, cred ca-si merita soarta. Nu te cunosc, doar fac conversatie!

Nu stiu cat tine de prima impresie, dar stiu ca vocea ei am simtit-o in atrii si ventricule, direct. Imi musc buzele si strang pumnii, sper sa nu fie un vis. E diferit, cum se simte, cum se aude, prezenta ei e diferita. E totul altfel, e ceva nou. Inexplicabil. Cred ca ne-am ciocnit polii. Are un accent diferit, dar parca-mi suna cunoscut, dar sigur nu l-am intalnit vreodata. M-am intors putin si am vazut-o. Statea in fund, pe nisip si tragea cu scarba dintr-o tigare ce-si dadea ultima suflare pe buzele ei. Un bun mod de a muri. Aspiratia mea la noutate si inovatie tocmai isi largeste orizonturile, ai aparut la timpul perfect in drumul meu.

-Buna…scuze, nu te-am observat! Fumezi?

-Doar in vacante si la petreceri. Nu cred ca aveai cum sa ma vezi, eram putin mai departe, destul de departe incat sa ma pierd in gandurile mele dar sa le ascult si pe ale tale insa se pare ca m-am pierdut  prin ale tale. Am o impresie idioata, ca nu te cunosc de acum, dar stiu sigur ca nu am mai vorbit niciodata, nici nu cred ca te-am vazut vreodata. In fine, avem tot timpul din lume, nu? Zambeste si trage ultimul fum dupa care arunca chistocul. Uite, iarta-ma, am auzit multe lucruri din care ai vorbit singur aici, doar valurile au reusit sa mai imi intrerupa linia melodica. Glumesc, nu e nici o linie melodica, vorbesti putin cam ciudat! Ar fi urat ca acum cand avem cateva minute ale noastre sa vorbim despre trecut si sa-ti readuci aminte de toate rahaturile. Apropo, din cate am auzit de la tine, o cam dispretuiesc pe fosta ta prietena. Si esti putin cam prost, ca te-am asteptat atata timp si ai aparut tocmai acum…ti-ai pierdut timpul asa de pretios pentru tine cu tot felul de iluzii de iubire. Aseaza-te langa mine! De obicei nu sunt asa indrazneata, dar tu imi inspiri puterea sa fiu ceea ce vreau cu adevarat.

Si-a dat ochelarii jos de la ochi si i-a asezat langa ea. Ochii ei mari, nu cred ca ii voi putea uita vreodata. M-as putea pierde prin ei in asa fel incat doar ea sa ma gaseasca, as fi un naufragiat pe o insula tropicala pustie sau un strain prin New York. Nu ma lasa sa visez langa tine, ma voi atasa prea tare…dar nu ma pot abtine. Sunt prea curios si tu esti urmatoarea mea descoperire la care am lucrat ani intregi, starea mea de bine, linistea si fericirea. Bestseller-ul ce-mi va asigura cariera! Lasa-ma sa-mi incep cartea…

Timp (23:00-00:00)

Posted on

„Timpul meu zboara, nu se scurge incet” -Zeppelin

Am parcat maşina unde începe plaja, unde firele fine de nisip întâlnesc asfaltul. I-am lăsat cauciucurile să-i fie mângâiate de nisip. Mi-am trecut mâna prin păr şi am simţit briza mării cum mă cheamă. M-am descălţat de adidaşi şi mi-am aruncat ceasul pe bord. Timpul nu mai există pentru mine. Nu mai este o prioritate acum, nu mai are nici o valoare şi nici o influenţa asupra mea. Curvă ieftină! Am auzit de mult prea multe ori în jurul meu că timpul înseamnă bani încât am ajuns să-l urăsc. Îl dispreţuiesc. Îmi vinde cu preţuri mari speranţa, de parcă speranţa mea stă în note de plată. Îmi oferă aproape gratis iluzii şi defapt îmi fură tot ce iubesc, face ca nimic să nu persiste în viaţa mea. Ia deodată totul sau câte puţin, treptat,  şi îmi lasă coşmaruri şi idei ce nu-mi dau pace până în zori. Dar ştii ce e cel mai dureros? Că niciodată nu mă întreabă! De cele mai multe ori simt nevoia să-l ucid, să-l mutilez. Aş vrea să am puterea să-l opresc în loc, într-un apus de vară, de vineri seară, în care eu şi cei care au bucăţi din inima mea prin buzunarele lor să ne pierdem pe un drum ce nu ştim unde duce. Iarăşi gândul îmi este la voi, dar valurile ce se sparg brutal de stâncile din depărtare îmi limpezesc gândurile. Tot ce voi avea vreodată pentru totdeauna sunt eu însumi. Dar simt o nevoie nebună să te ascult, ştiu că exişti. Vreau să-mi răpeşti ego-ul şi tot timpul liber, să-mi influenţezi cuvintele şi parfumul tău să-l simt la fiecare pas. Aş vrea să ne pierdem prin cearşafuri şifonate în dimineţile târzii şi să adormim îmbrăţişaţi. Vreau să am siguranţa că te voi găsi cât mai repede şi că nu vei refuza să fii a mea. Te voi percepe ca atunci când scriu la tu-ul ideal, ştiu că ştii şi tu asta şi vreau să-mi întorci toată lumea pe dos, să fim speciali. Vreau doar să mă poţi iubi aşa cum cred că ar trebui să se simtă cu adevărat iubirea.

Vorbele mi se pierd în zarva făcută de mare, cuvintele-mi sunt înghiţite şi purtate în larg. Sper să eşueze pe un ţărm tropical!

Valuri

Posted on

Inspir adanc. Mirosul unei dimineti de vara, imbibat cu parfumul tau uitat pe hainele mele din noaptea ce a trecut, cand te-ai hotarat sa-mi adormi in brate, toate acestea impreuna cu un rasarit vazut prin ochelarii mei obositi si o cafea din care am ales sa bem amandoi, inseamna o dimineata a unei zile perfecte. Te-am trezit cu greu. Culmea, eu sunt cel care doarme mult, dar sunt mereu nerabdator in fata unui rasarit de soare, vazut de pe plaja noastra preferata. Sunt ca un copil ce-si deschide cadourile de sub bradul de Craciun. Ma simt mereu de parca ar fi prima oara cand soarele-mi va marturisi iubirea. Si se intampla iar si iar, dar e drept ca eu nu ma satur de el si cred ca nici el de mine. Cand suntem singuri imi spune ca ii e dor si imi dicteaza cuvinte ce le insir pe foi, ma inspira.

Desi te-am trezit cu greu, esti bucuroasa ca am facut-o, stiu ca e o ocazie pe care nu ai vrea sa o pierzi si probabil iar o sa-ti umpli ochii cu lacrimi si ma vei saruta atat de tare incat buzele mele vor tipa de extaz. Si probabil te vei descarca exact atunci, cand te vei simti in siguranta si cand firele mele de par vor fi printre degetele tale, lacrimile tale imi vor uda si mie obrajii si-ti vei dezlipi buzele de pe ale mele doar cu o muscatura, plina de salbaticia dorului cu care ai asteptat sa-mi strangi iarasi mainile, sa-mi simti cuvintele, sa-mi distrugi somnul si sa-mi iubesti vorbele…atat de rare. Ti-am aratat primul rasarit, apoi l-ai transformat in al nostru, vazut de pe peticul nostru de plaja, contopit cu iubirea noastra. Am evadat de cateva ori. L-am revazut si singur, lasandu-te sa dormi printre lenjerii sifonate de fiorii unei nopti calde de vara, printre lucrurile mele imprastiate in camera si mintita in somn de mirosul meu lasat pe perna ta. Am fost si inca mai sunt sclavul egoismului meu de a iubi tot si nimic, in acelasi timp.


Visand

Posted on

Ai incercat vreodata sa inchizi pleoapele si sa prinzi in propria-ti plasa toti fluturii din lume? Sa iti doresti doar pentru tine tot ceea ce este frumos, dar sa fii constient ca se va intampla doar cat timp ochii tai sunt inchisi, iar daca ii vei deschide totul iti va aluneca printre degete, precum nisipul cald de pe o plaja, vara. Eu sunt un egoist, am stat zile intregi cu ochii inchisi, visand, impunandu-i subconstientului meu alte limite.

La ce visez?

Renastere

Posted on

„Hei pe tine te cunosc de undeva!”.Mi-a strigat iesind din mare,lasand apa sa se joace in firele ei de par si printre genele subtiri.Credeam ca sunt singur in acea noapte pe plaja aceea indepartata si uitata si de vant parca.Simteam marea cum imi trimitea valuri direct in inima si cum plecau catre destinatii necunoscute lasand goluri ce doar luna si stelele le puteau umple.Echilibrul meu emotional mi-a jucat feste cand vocea ei a rasunat in timpanul meu,oferindu-mi falsa impresie ca marea mi-a vorbit pentru o clipa.Eram precum o balanta si habar nu aveam catre ce inclin…

-Buna,ma bucur sa te regasesc.Pe tine te caut de aproape o viata,lasa-ma sa ma prezint! Eu sunt nimeni,cel putin in viata asta.Mi-a intins mana pentru a i-o strange,un semn banal de cunostinta.

Mana ii este rece de la apa marii si emana un parfum fin,salin…Sunt confuz si ametit ma simt parca prins intre pereti,tot universul il simt mic,stramt si parca ma limiteaza,ma tine inchis intr-o cusca.Stele parca sunt zabrele si luna singurul geam dintr-o celula cu un iz de mucegai ce acum inspira mister.Si eu habar nu am de ce am fost intemnitat.

-Dar…stai,despre ce vorbesti? Ce regasire? cand eu nu te-am mai vazut niciodata. Ce viata?

-Nu te teme,iti voi da explicatiile pe care le vrei,de aia traiesc.Aseaza-te pe nisip si culca-te pe spate.Imi spuneai ca marea te linisteste,te inspira si ca iubesti cerul senin de un albastru deschis specific zilelor de vara si bolta plina de stele din serile cu luna plina.Mi-ai aratat stelele intr-o seara de iunie si mi-ai soptit ca fiecare straluceste pentru unul dintre noi,cele mai aprinse sunt pentru visatori si cele stinse ai spus ca nu stii exact insa au si ele un rol.Mi-ai explicat de ce unele stele cad si nu era nimic stiintific.

-Eu nu stiu sa vorbesc asa si noi doi nu ne-am intalnit niciodata!

-Poate ca numai stii sa vorbesti asa,de aceea te tot cauti noptile si nu reusesti sa te gasesti,nu te simti intreg,te pot simti sa stii.In viata asta poate nu ne-am intalnit pana acum insa altadata,in alta viata,te-am iubit si tu imi intorceai cu placere sentimentul.Eram unicii locuitori ai unui petic de insula din mijlocul unei ape ce am denumit-o in multe feluri.Ne-am construit o cabana doar din bambus si eram doar noi doi si marea.Palmierii ne ocroteau in serile in care adormeam tinandu-ne in brate pe nisipul cald,cand tu iti pierdeai cuvintele pe buzele mele si le lasai sa adoarma acolo.Seara iti sarutam pleopele si te strangeam in brate fiind nesigura de ziua de maine,viitorul mereu mi-a fost dusman.Aveai un viciu si acela era sa scrii,te asezai pe stancile in care se spargeau valurile si cand foile iti erau ude imi spuneai ca a plans marea si ca ai ascultat-o cu jena ca nu ii puteai raspunde decat cu niste cuvinte aruncate prost pe foi.Ai plecat tacand,nerbarbierit,lasand doar un bilet pe care scria ca te-ai dus sa-ti urmezi linia vietii si spunandu-mi ca o sa-ti lipsesc.Mai tarziu,in noapte o stea stralucitoare a dat impresia ca a cazut in mare si pentru prima data am auzit si eu soaptele marii despre care imi vorbeai,care mi-a spus ca te-a inghitit deoarece te iubea.Si iata unde te-ai dus,in alta parte a existentei,fara trecut si cu un viitor pe care te chinui sa-l gasesti,cu franturi de sentimente si obiceiuri care habar nu ai de unde provin si cu sute de intrebari la care nu vei mai gasi raspuns.

S-a lasat putin in jos pentru a-mi mangaia obrazul cu buzele si pentru a-mi sopti:

-Sa cauti un proscris ce iubeste sa scrie!

S-a intors cu aceeasi naturalete in mare,lasand urme adanci de pasi in nisipul luminat de luna.

Nisip

Posted on

Cand ne-a invaluit noaptea m-ai strans repede de mana si fluturii au inceput sa se joace liberi prin burtile noastre.Mi-ai spus repede,fara sa intreb nimic ca este doar un gest de reflex si ca asa te simti protejata si nu iti este teama,nu ai vrut sa ma lasi sa-mi fac sperante,sperantele ma fac mai slab si tu stii asta,insa doar te eschivai.Mergem usor calcand pe carari pavate cu vise si pe umbre indragostite.Vorbesti incontinuu si nu vreau sa te intrerup o secunda,vocea ta ma linisteste,este atat de gingasa si accentul acela fin ma face sa visez,esti doar un copil…sau eu sunt? Sau sunt doar prins intre stele si mare,intre vis si realitate,intre joc de iele si iubire,iluzie si dezamagire,intre taine sacre si simple mituri,sunt prins intre tine si eu,intre abis si apogeu,dar pot iubi aici unde sunt.In timp ce mergeam calculandu-ne pasii te-ai ridicat usor pe varfuri pentru a putea ajunge la urechea mea si mi-ai soptit: „Hai sa mergem pe plaja!”.Am aprobat si am vrut sa schimb directia inspre plaja dar mi-ai spus:”Nu,nu aici,este prea multa lume…”.

Ma conduceai catre locuri pe care nu le cunosteam,eram confuz,insa cand degetele mele au simtit nisipul toti stimulii mei s-au relaxat si au preferat sa savureze momentul,fluturii din stomacul meu au murit,oricum traiesc doar o zi,tot ce este frumos este efemer.

Ne asezam aici? am intrebat

Nu,haide mai aproape de mare! O sa putem vorbi cu ea.

Ne-am asezat pe nisip,pe o plaja populata doar de noi doi,sunt ratacit dar nu doresc sa fiu gasit de cineva.Marea se vedea foarte putin in intunericul noptii,doar o auzeai si ii simteai chemarea,o lumina difuza palpaia in larg pe o coasta indepartata,lumina care se reflecta in ochii ei de un verde crud.M-am pus pe spate si rucsacul l-am folosit drept perna,s-a asezat langa mine si a inceput sa-mi povesteasca despre stele,constelatii,viata si moarte,vocea ei se completa cu sunetul marii si dadea impresia de cantec al sirenelor…nu a tacut deloc si Doamne,nu doream asta nicio clipa.M-am uitat pentru prima oara atent in acea seara la ea si i-am observat firele de par pline de nisip ce-i atingeau delicat umerii goi,traiam intr-o armonie continua,intr-o poezie Eminesciana,intr-un cadru feeric.Mi-am inchis ochii si ascultam cum sopteste marea,am vrut sa spun ceva insa imi urmarea toate miscarile si mi-a pus un deget pe buze spunand incet: „shht!”.Apoi am simtit cum firele-i de par pline de nisip imi ating usor obrajii,insa nu am deschis ochii,buzele ei s-au apasat greu,cu pasiune peste buzele mele si pana cand soarele a decis sa iasa din mare mi-a povestit despre sentimentele ei pentru mine si mi-a scris numele cu unghia,usor,in nisip spunand ca acest petic de plaja este al iubirii noastre de acum incolo.