Tag Archives: ratacire

Ratacind(15:00-16:00)

Posted on

Ai inceput sa ma saruti. Nu am putut sa-ti fac fata. Nici nu simteam nevoia. Pe cat sunt mai departe, pe atat de tare ma vrei inapoi…si cand ajungi sa ma ai, ma indepartezi iarasi. Esti destul de sadica, dar intr-o zi o sa pot alerga. Cand am constientizat ca tu esti cea de langa mine, cred ca aparatul ce-mi monitorizeaza inima a luat-o putin razna. Dar nu ai observat tu asta, treci prea usor peste detalii si pe langa iluzii, vise si poate fiori de iubire, exista si superficialitate intre noi. Stii, e vorba de noi. E greu sa fie simplu, dar nici nu este foarte usor sa fie greu. Tu esti complicata, ca asa iti place sa-ti spui. Eu sunt eu. Ce-i drept, un eu destul de avariat acum, dar sunt in terapie. Ma vindec, stii…sper doar sa nu ma vindec prea tare fiindca as putea alerga. As putea sa-mi iau rucsacul in spate si sa vanez cate un rasarit de pe plaje diferite, sa ma pierd intr-un oras necunoscut si sa imi uit sentimente in cearsafuri noi si primitoare. Sa intalnesc femei de care ma voi desparti a doua zi, in zori, fara sa-mi mai amintesc prea multe. Doar felul in care facea cafeaua si mirosul dormitorului in care adormeam. As putea sa plec…

Am rupt foile vechi. Am asteptari mai mari de la mine. Evolutie. Mi-am hranit monstrii de sub pat cu sentimente si lacrimi. Ma vor in fiecare zi, tot mai mult. Am transformat cuvinte in soapte si le-am spus la ureche unor suflete ce le inchid in sifoner. Si ele imi intorc aceleasi cuvinte in zorii zilei in care somnul e prea dulce…cand te visez. Si cand ma trezesc te pierd si ele imi tin companie. Beau cafele, rad de mine si  fumeaza tigari din pachetul ce l-ai uitat la mine. Ajung sa arunc cu tablouri, pixuri, caiete, in ele insa nu dispar si atunci incep sa scriu cat te iubesc si ele incep sa rada. Imi spun ca sunt un prost, ca nu stiu sa iubesc, ca nici nu vreau sa iubesc. Tot ele imi mazgalesc cuvintele si imi dau palme sa ma trezeasca. Si stau toate goale in jurul meu, in acelasi loc in care stai si tu goala. Le urasc! Uneori as vrea sa uit sa scriu. As vrea sa stau cu tine in pat, zile intregi, ascultand muzica buna si sa-ti simt degetele plimbandu-se prin parul meu. As vrea sa uit sa te iubesc, sa uit sa-mi fie dor…sa plec doar! Poate intr-o zi o sa o fac…o sa ma intorc la mine.

Cineva mi-a spus: „Sa ai grija atunci cand scrii despre ea! Trebuie sa o construiesti cel mai bine! Trebuie sa stii totul. De la felul in care tine tigarea intre degete, pana la modul in care isi da tocurile jos la sfarsitul unei seri in care a vrut sa straluceasca pentru tine. Sa stii ce ruj prefera si ce fel de barbati iubeste. O sa fie greu sa te iubeasca, fiindca si ea o stie, ca odata ce se va indragosti de tine, nu o sa te uite vreodata! Ai puterea de a fi incurabil si noi toti uram sevrajul . Crede-ma, esti incurabil!” Stiu ca nu ai spus totul chiar asa, dar eu tin pixul aici. Nici eu nu te voi uita!

Acum simt ca te vreau iar. Mai tare, mai dur, mai noi ca niciodata…Te trag spre mine si te trantesc pe patul asta de spital. Cred ca nu a simtit niciodata atat de multe sentimente combinate. E totul mai tentant. Mie imi place sa risc, tie iti place adrenalina…ne comportam parca sunt ultimele noastre ore impreuna. Apoi ar fi razboi, daca ne luam dupa Camil Petrescu. Dar eu sunt mai pacifist. Incep incet, incet sa ma ratacesc iarasi de mine. Printre buzele tale, printre atingerile tale, printre muscaturile si minciunile ce le soptesti frumos.

E imposibil sa te am pe tine si sa reusesc sa nu ma pierd. Ma aleg pe mine. Sunt egoist de cele mai multe ori. Dar fara tine, simt ca nu mai sunt eu. La dracu!

Reclame