Tag Archives: saga 24 de ore

Capat de linie(07:00-08:00)

Posted on

Habar nu am cum viata mea s-a transformat asa, atat de repede. Apas disperat acceleratia. Niciodata nu mi-a placut viteza, dar acum merg cu mult peste limita legala si nimic din mine nu pare a fi deranjat de asta. Masina a scos un sunet destul de urat cand am turat-o. Dar cui ii mai pasa?!

Nu este nici noapte, dar nici zi. Nici macar nu reusesc sa recunosc perioada zilei in care ma aflu. Mi-am uitat si ceasul pe noptiera din dormitorul ei. Futu-i! Mi-am ridicat ochelarii si am privit in oglinda retrovizoare. Am ochii rosii, in sfarsit m-am transformat in monstrul in care am zis ca nu voi fi niciodata. Mai este mult pana se termina totul?! Cat mai am pana la capatul drumului? Imi consult GPS-ul. Ironic.

Nu mai tin minte cum am plecat, cum a inceput totul. Stiu ca ea dormea, sau macar asa credeam. Dormea atat de frumos…as fi vrut macar sa o sarut pe frunte si sa o asigur ca totul este bine intre noi, dar nu am mai avut timp. A trebuit sa plec. Aud inca foarte clar in cap vocea medicului de pe ambulanta: „Sunteti chemat de urgenta la Spitalul Z. In apartamentul dumneavoastra s-a inregistrat un caz de sinucidere, victima sustine ca va este cineva foarte apropiat. Veniti cat puteti de repede!” Cacat! De ce nu pot avea macar o data parte de ceva frumos, pana la epuizare? Si de ce, de fiecare data trebuie sa intervina ceva?! In cateva ore viata mea se schimbase in ceva frumos, in ceva ce mi-am dorit mereu. Cand totul era aproape sa se aseze pe o linie pozitiva si bagajele tale erau gata de drum si apartamentul meu iti spunea: „Pleaca!”  ai ales sa faci gestul asta de rahat, ca sa-mi aduci tot trecutul iarasi pe cap si sa ma bat cu timpul din nou. Si stii ce doare cel mai tare? Ca aveam sentimentul ca am reusit sa inving timpul pentru cateva clipe! Stii ce am urat mereu la tine? Faptul ca nu stiai sa gandesti. Egoismul tau nu se gandeste la cei din jur si sigur ai avut o criza ca nu ti-am mai dat atentia necesara. Nu, nu mai am nevoie de tine si este cel mai ipocrit lucru sa-mi cersesti iertarea taindu-ti venele. Imi mai inspiri doar mila si sila! Apas mai tare acceleratia! Mai e mult pana la capat?

-Daca vrei sa faci arta nu vei cunoaste prea des fericirea. Arta nu vine din fericire!

Am tresarit la auzul acestor cuvinte, cunosc vocea. Pe bancheta din spate sunt doua femei goale. Singurele femei ce-mi intorc cuvintele despre iubire, habar nu au cat le urasc! Am facut dragoste cu ele nopti la rand, le stiu fiecare fantezie si pozitiile preferate. Stiu ce tigari fumeaza fiecare, ce bijuterii prefera si parfumul preferat. Le port cu mine de mic, dar am facut cunostinta cu ele mai tarziu, apoi am inceput sa bem cafele impreuna, sa ne impartasim secrete si planuri de vacanta si sa ne spulberam vise si cariere. Am inceput sa scriem impreuna si m-au invatat sa evoluez, dar m-au tras si in jos cand eram prea sus, sunt niste curve defapt! M-au invatat cum sa pierd noptile si cum sa ma hranesc cu vise, m-au tinut departe de iubire, pana acum cateva ore. Sunt ego-urile mele si nu sunt incantate sa va cunoasca, chiar nu sunt!

-Ar fi cazul sa mai apesi putin acceleratia, avem un prieten ce vrea sa te cunoasca. Hahahaha! (Ea este cea cu sarcasmul).

Ma simt stimulat mecanic, inconstient apas pedala pana la fund. Simt cum creste adrenalina si cum scade controlul meu asupra masinii. Volanul mi-a alunecat din mana si te-am revazut dormind, asa cum te-am lasat…Stalpul acela pare destul de meschin, nu are de gand sa ne ocoleasca. Curvele astea doua din spatele meu continua sa rada diabolic, ca si cum totul este normal. S-a auzit o bufnitura destul de mare, am simtit cum sangele-mi inunda capul si bataile inimii zvacneau in ceafa…sau in afara ei. Am auzit cum imi trosnesc propriile oase, noroc ca nu a mai avut cand sa si doara. Sper doar sa fie ceva dupa, iubita!

Ma simt cazand in gol, e negru in jur si am senzatia ca ma apropii tot mai mult de o suprafata dura…nici macar nu doare.

Anunțuri

Tu, a mea(06:00-07:00)

Posted on

Ne-am asezat amandoi pe pat. Suntem obositi, dar suntem tineri…Nu imi e somn insa tie da. Stiu, tu esti cea mai somnoroasa dintre noi. E placut sa stiu atatea detalii.

Imi strange mana calda in palmele-i reci si-mi spune:

-Ti-a luat multe ierni sa ma gasesti!

– Cam prea multe. Asa de previzibil sunt?

-Nu, dar se vede in ochii tai, pe buzele tale si in tonul vocii tale, e altfel cand vorbesti cu mine! si rade…

Isi da jos ochelarii de la ochi, ii aseaza grijuliu pe noptiera, gesturi simple…Ochii mari, cuvintele ei ce-mi soptesc parca sublim numele si buzele ei…atat de moi. Am visat la ele fara sa stiu, le-am atins grijuliu in fiecare seara in care-mi atingeam cuvintele si am tanjit dupe ele cautandu-le la atatea femei. Vreau sa ma pierd prin verile ei, sa ne uitam amandoi la stele intr-o noapte prea tarzie si sa te tin in brate in noptile racoroase de vara, cand adormim goi, doar cu noi doi in ganduri. Vreau sa te intalnesc in fiecare vis si sa-mi conturez alte vise alaturi de tine, vise in care vei crede mai mult decat o fac chiar eu, stiu ca ai puterea asta. O sa spargem valurile marii amandoi de mana si ne vom ridica unul pe altul din gropile vietii. Traiectoria mea…plina de iluzii, va fi greu, dar simt ca vei fi acolo. Sa ma ridici, sa ma scuturi de praf, sa-mi saruti fruntea si sa-mi spui ca nu are ce sa fie mai greu cand suntem amandoi. Pieptul tau pe care sa plang si degetele tale ce se joaca in parul meu, devenim exemplari si stralucim impreuna.

Inima imi bate prea tare. Cred ca ti-am anticipat fara sa vreau venirea. Te regasesc in cuvintele mele si in visele ce le-am impartit la doi. Esti gandul meu lipsa, cuvantul ce-mi sta pe varful limbii dar nu-l gasesc, completarea perfecta, puzzle-ul sufletului meu si toate piesele sunt la tine. Construieste-ma cu grija!

Sunt iar pierdut in ganduri, nu e bine. Simt patul moale sub noi, parca sunt pe o saltea si marea ma poarta in larg, in timp ce soarele-mi arde pielea. Dar nu ma lasi sa cad prada gandurilor mele fiindca ma cunosti, desi nu ne stim demult. Parca ne-am cunoscut acum o viata, sau doua…

-La ce te gandesti? M-a intrebat in timp ce si-a lipit buzele de gatul meu.

-La nimic, asa…

-Gandeste-te la noi, ia-ma in brate si ai grija de mine!

Si acum tu esti peste mine, ma invelesti si imi porti de grija si esti caldura mea din noptile de iarna si din zilele ploiase de toamna. Esti plapuma mea preferata si nu as suporta caldura alteia, ar fi prea rece. Mi-ai ridicat standardele. Te vad cum imi atingi visele cu degetele tale fine si totul pare mult mai simplu. O sa fiu al tau si tu a mea…

Pierduti(03:00-04:00)

Posted on

-Da-mi mana si hai sa fugim de aici!

Sa ne pierdem urma prin noapte si sa nu lasam indicii pentru a ne gasi, cuiva. Ne vom ascunde impreuna intr-un loc cat mai greu de gasit, precum doi copii indragostiti prinsi intr-un joc de-a v-ati ascunselea. I-am intins mana si am ajutat-o sa se ridice de pe nisipul ce se obisnuise deja cu prezenta ei. Mi-a strans palma in palma ei si a spus:

-De obicei nu sunt in stare sa sesizez la timp sansele ce mi se ofera. De aceea am pierdut de multe ori insa pe aceasta o voi accepta instant, o voi lua pe negandite, ma voi preface ca ai fost chiar previzibil.

I-am zambit timid si tinand-o de mana am mers catre masina. Am intrat si ca un gest reflex, ea, a deschis trapa lasand cerul sa invadeze spatiul inchis in care ne aflam. Am privit-o uimit si i-am spus incet, aproape soptit, in timp ce am invartit cheia in contact:

-Ciudat, aceeasi chestie o fac si eu aproape de fiecare data cand intru in masina.

Si-a umezit buzele cu varful limbii. Si-a bagat mana prin par si s-a deschis la geaca ei subtire de piele. Gesturi simple, le ador! Inainte sa spuna urmatoarele cuvinte si-a muscat buza de jos cu o usoara salbaticie.

-Poate sunt un fel de ego feminin de-al tau! Poate ma voi pierde si eu ca alte ego-uri de ale tale, prin sertare, lenjerii sifonate pline de partide de somn intarziate si ce miros puternic a tine, dominant…ca si cum oricine ar trece prin patul ala nu va reusi sa te intoarca din calea ta singuratica…Probabil multe ar spune ca esti un tip cu un caracter puternic. Dar nu, nu esti deloc asa! Uite cat de usor te-am abatut de la drumul tau, te-am imbatat bine cu mine, sunt o tequilla tare, se pare! Partea buna e ca doar eu te cunosc atat de bine, inca mai poti impresiona cateva fete…sau nu!

-Nu beau tequilla! Si nu cred ca ti-ai dori sa fii vreun ego de-al meu. E prea epuizant, e ca un film blockbuster, dar pretentios si mindfuck in acelasi timp. Mi-am intors privirea spre ea in timp ce apasam acceleratia.

-Mda, te pricepi la cuvinte, esti norocos!

-Sunt dovada vie ca norocul exista!

Am izbucnit amandoi intr-un ras aproape isteric ce se pierdea pe soseaua intunecata ce o lasam in urma. Stiam unde merg, dar imi placea sa cred ca directia este nicaieri. Peste douazeci de minute am facut schimb. Am lasat-o sa conduca, eu nu aveam chef, dar am avut incredere. Nu imi sta in fire. Mi-am lasat scaunul putin mai pe spate, am urcat picioarele pe bord si am aprins casetofonul. L-am dat tare si m-am pierdut intr-un ritm de reggae. Ea si-a aprins o tigara din pachet, vroia sa-l termine mai repede. Fumul imi intoxica narile inainte sa iasa pe geam impreuna cu vibe-urile vreunui Marley. Se simte bine si ii sta minunat la volanul masinii mele. Suntem pierduti pe un drum ce nu vreau sa-l recunosc. As vrea sa ramanem pierduti ceva timp…

Acasa (Intro)

Posted on

Zgomote triste ce ies din adancul sufletului meu. Am nevoie de liniste si pace. Razboiul inceput acum o ora, din care am fugit de pe campul de lupta, m-a sleit de puteri si mi-a distrus sentimentele. Nu m-a ajutat cu nimic, poate doar la umplerea unor foi cu ale mele cuvinte ce se indreapta catre tine precum sagetile otravite. Otrava sufletului meu. Iubire tanjita si supraapreciata. Gasita si pierduta fara a-i simti partile magice. Magia exista? Sper ca sagetile mele sa se infiga adanc. As vrea sa sangerezi cum am facut-o si eu de atatea ori si apoi sa-mi ceri ajutorul si sa pretind ca nu sunt acolo, ca defapt timpul nostru e scurs si pierdut demult, prin noptile altora. Defapt nu este pierdut, timpul nostru este prin visele si idealurile mele doar ca nu ai stiut sa-l cauti. Nu ai vrut sa ma gasesti. Sa-ti spun ca abia acum realizam ca nu ne potrivim si ca este greu, asa mi-ai spus si tu. De parca a fost vreodata usor. Cliseeic, draga mea!

Ai inceput sa tipi fara motiv, urasc cand faci asta. Si aveam noi uneori niste momente atat de bune. Ca atunci cand ne-am batut cu perne si tot apartamentul era plin de fulgi, dar cui ii pasa? Nu stiam daca e vis sau realitate. Nici nu imi pasa ce era. Mi-am luat geaca din piele si am iesit, lasandu-te sa tipi. Ce gesturi de prost gust ma provoci sa fac. Am iesit chiar pe usa care spuneai ca o masurai din priviri de fiecare data inainte sa vin de la servici, de nerabdare sa ma vezi. Nici macar nu am trantit-o, stiu ca te-ai enervat mai tare. Mi-am muscat buzele, nu-mi place sa plec asa. Am bagat cheile in contactul Range Rover-ului, am deschis trapa si am tras adanc in piept aerul racoros al noptii. Ceasul e 21:50. Putina liniste…

Cer senin, iubire sparta in mii de bucati si pofta mea nebuna de scris. Am deschis torpedoul sa caut foi, rujul tau…tocmai a zburat pe geam. Simt nevoia de gustul amar lasat de cafea pe cerul gurii. E ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, iubita! Am nevoie sa fiu strans in brate, vreau sa simt siguranta din bratele tatei, iubirea din inima mamei si vreau sa aud vocea lui F. care e mereu acolo. Am nevoie de iubire, nu de monstrii mei de sub pat. Sunt doar eu, soseaua si luminile din faruri. Simt nevoia sa conduc pana la mare. Sorb cu sete prima gura de cafea si caut in agenda telefonului. Imi e dor sa va aud vocea. “In 2 ore sunt acasa!” Mesaj trimis! Acasa e acolo unde imi putrezeste iubirea, unde se finalizeaza gandurile si visele mele si unde scriu cele mai bune randuri. E cald pentru o zi de primavara, se vede ca e pe sfarsite. Abia astept sa vorbesc cu marea si sa va simt caldura din zambete. Mereu am fost primul cu gandul sa plec, copilul naiv cu gand de duca, cel ce era deja incaltat cand altii abia isi legau sireturile. Mereu am trait cu dorul vostru in suflet…