Tag Archives: schimbari

Regasire(12:00-13:00)

Posted on

Apoi mi-ai cerut sa plec. Am simtit ca trebuie sa fac ceva, sa plang, sa zambesc ironic, sa te trantesc pe pat si sa te sarut, sa iti inchid cu putere usa, dar am clacat. Am preferat sa fiu pentru a nu stiu cata oara cineva care nu sunt. Cineva de care nu te-ai indragostit. Cineva care nu ma defineste. M-am uitat la tine indecis, te-am sarutat si am plecat. Fara usi trantite, fara convingeri, fara intoarceri inapoi… Gandindu-ma acum, am fost penibil si din perspectiva mea. A fost atat de aiurea sarutul ala, eu uitandu-ma peste tine, tu prin mine. Nu ar merita sa fie ultimul, totusi e vorba de noi. Putem straluci oricand vrem.

Mi-am luat cheile de la masina, geaca, si am iesit pe usa. Am auzit de jos cum ai inchis usa abia foarte tarziu. Am iesit din lumea ta pana data viitoare, pe care nu am stabilit-o inca. Nu e nimic, o vom face din priviri. Sper doar sa nu ma pierd intre timp pe drumul construit de tine, pe care mergi atat de sigura. Am urcat in masina si am apasat aceeasi acceleratie din visul de aseara, cea pe care nu o puteam controla si care m-a dus spre moarte. Nu e ironic cum totul capata sens, doar ca aici e metaforic? De cateva minute, de cand nu mai sunt sigur ca te am langa mine, sunt mai singur. Ma simt putin ametit si pierdut in lumea pe care mi-am desenat-o, lume ce-mi foloseste drept teren de joaca. Nesigur, ma indrept spre casa. Ma simt impartit. Oricum tine bucatile din mine prin buzunare, pe acolo. O sa vin dupa ele!

Cred ca am stiut cum sa imi incep calatoria catre tine, chiar am facut-o bine, dar pe drum m-am ratacit. M-am atasat mult prea repede, imprevizibil de tare si m-am transformat in ceva ce nu sunt. Vroiam sa fiu mai altfel pentru tine, mai usor de modelat. Mi-am uitat calitatile si am crezut ca vrei altele. M-am inselat grav! Platesc scump! Doare ca dracu fiecare gand, sper sa te gandesti mai putin(nu, nu sper asta, doar nu vreau sa te doara, oricum nu cred ca te-ar afecta. Da, iar trag concluzii proaste). Am nevoie sa ma regasesc. Am nevoie sa ma recitesc si sa-mi amintesc cine sunt. Mi-a trebuit o palma dura sa ma trezesc. Privind prin ochii mei de acum, nu stiu de ce am incercat sa fiu atat de soft. Am fost prost! Spune-mi ca totul va fi bine!

Au trecut cateva minute. Imi e dor de tine (mandria mea cea veche, redobandita acum, imi spune ca nu trebuia sa zic asta, dar cu explicatia asta in paranteza e mai ok). Simt ca nu ma mai poate asculta nimeni, sunt doar eu. Oare cat va dura asta?

Sper sa-mi fi eliberat aia apartamentul. Nu vreau sa vad bagaje. Nu mai vreau farame din trecut. Am niste pereti carora am uitat sa le vorbesc si o cafea buna care asteapta sa o pun in valoare. Am si niste oameni carora le datorez niste fiori. Puteti lua de la mine, sunt prea multi acum! E al dracu’ de greu acum! Sper sa se loveasca dur de realitate, ca de asfalt, toti regizorii americani de filme de dragoste.

Am ajuns. Am aruncat cheile pe masuta din sufragerie si m-am trantit in pat. Asa cum o faceai si tu, langa mine. Tavanul imi spune buna ziua. E pustiu si intuneric aici. Am lasat niste sentimente prin sertarele si asternuturile tale. Pune-le in valoare! Te vreau enorm aici, langa mine. Sper sa te vad curand. O sa te astept prin gari, pe aleei pustii si o sa te ascund prin cuvintele mele. Totul suspina, e nevoie de tine cat mai repede, sa-mi iei cu asalt apartamentul. Sa incepi cu prostii din alea tipic feminine, ca trebuie sa schimbam mobila si tapetul din dormitor si ca frigiderul ala e prea mare. Sunt nedormit de o noapte si se pare ca o sa mentin sus numaratoarea, cu gratie chiar. Privind din alte perspective, imposibile pana mai devreme(defapt erau chiar foarte usor de atins, era nevoie doar sa gandesc la rece) realizez ca invat sa te citesc. Asa cum am invatat mai greu sa-l inteleg si pe Kafka, dar l-am inteles mai bine decat o fac multi. Iti tineam copertile prea des inchise, te citeam invers, uitasem cum sa ma pierd printre randuri. Incep sa ma regasesc…Acelasi baiat pe care-l sarutai salbatic si nu vroiai sa-l pierzi. Ce departe parea totul in ultimul timp.

E nevoie de timp, te inteleg. Il urasc enorm! O sa-i sparg fata si acele intr-o zi. E posibil sa castige el, pentru a nu stiu cata oara. Imi e frica! Dar am demonstrat ca si timpul mai pierde. Oricum, fa-ti curaj si vezi ce dracu e cu mine. Deschide-ma!

Mos Def-The Panties

Anunțuri

Detaşare

Posted on

Ciudat. Ma trezesc prea dimineata. Un pat dezordonat si cateva fire de par lasate pe perna de langa mine. Usa de la baie e deschisa. O pot vedea, m-am trezit cu ea intiparita pe retina. Altadata era incitant, acum e doar o alta femeie ce a dormit aici. E imbracata doar in camasa mea. Isi prinde parul intr-o coada mica, atat de feminin si natural…O sa plece in scurt timp si nu stiu daca in aceea seara se va mai intoarce ea sau altcineva. Nici nu imi pasa. E doar vina mea, ca am crezut prea tare in ceva aproape imposibil si aproape ma transformasem, dar acum imi revin. E doar vina lor ca m-au intalnit intr-o perioada ciudata. As vrea sa le promit ca le voi aprecia peste putin timp, dar nu acum. Deocamdata tot ce trece prin patul meu devine nimic. Mai am cateva zile de pus pe foi si o sa scap de trecut. Ochii ei cauta iubire. Eu nu ofer asa ceva. Am doar cateva cuvinte care nu cred ca te satisfac. Pleaca, sarutandu-ma apasat pe obraz.

Ma duc sa fac cafea. Instinctiv fac prea multa si o torn in doua cani. Sunt doar eu. M-am lasat condus de impulsuri. Penibil! O cana de cafea in plus, uitata pe un pervaz putin prafuit. Obisnuiam sa te urmaresc atunci cand imi savurai cafeaua.

Am pierdut imaginea ochilor tai zambind unei noi dimineti de vara. Nu mai am rabdare sa ascult cantecul soarelui ce-ti incalzea obrajii. Au plecat toate, departe. Spre apus, pierdute in noapte. Lasandu-ma aici, sa dedic foi unor amintiri si cautandu-te bezmetic prin toata casa. Ai plecat precum toti ceilalti. Intr-o noapte fara vant, pustie, cu betivi ce umbla aiurea prin baruri, cu un cer usor innorat, fara stele. O noapte cu nimic special, o noapte banala. Patetic. Merit mai mult!

Inca mai vad scrumul cazut din tigarile tale printre crapaturile parchetului meu. Zace acolo precum anii cazuti din viata unui tanar artist, bolnav de cancer. Camera mea e aerisita. Inspir adanc. Sunt doar eu. Am lasat tot fumul sa plece odata cu tine. Am deschis geamul larg si l-am impins spre moarte, plutea alene. Parea sa aiba resentimente, eu nu am. Am invatat ca viata e prea scurta pentru regrete. Am inchis geamul, am pierdut contactul. Aer proaspat, foi goale, un nou rasarit, o noua zi de vara. Acelasi eu.

Schimbări (1)

Posted on

-Chiar simteai nevoia sa tragi draperiile?

– Nu, o fac fiindca stiu ca te irita. Rade.

-Aproape te urasc! Ii spun, nereusind sa-mi controlez micile impulsuri ce o fac sa-si dea seama ca nu vorbesc serios.

-Eu te-am urat de la inceput, dar nu am vrut sa ti-o spun. In timp ce rade lasa fumul de tigara sa evadeze printre buzele ei, buze pe care le-am simtit toata noaptea pe gatul meu.

Si o plac in fiecare zi mai mult, mai ales atunci cand face totul exact cum nu-mi place mie. Cred ca i-am spus de cateva zeci de ori, ca nu ma deranjeaza atat de tare ca fumeaza, cat ma deranjeaza faptul ca o face in fata mea si uneori suflandu-mi fumul chiar in nas. Efectul? O gasesc aproape in fiecare dimineata langa mine, stand cu fata in sus, cu scrumiera langa ea si cu un fum innecacios iesindu-i prin nari. Macar deschide geamul.

Cred ca o iubesc asa tare din cauza faptului ca ea este tot ceea ce eu mi-as fi dorit sa fiu, dar nu sunt. Sau fiindca ironiile ei, pur si simplu le anuleaza pe ale mele. Si sunt mai multe fapte decat cuvinte si ea mai mult actioneaza decat vorbeste, ea face, nu scrie. Eu ma ascund in foi. Le citeste mereu prima, fiind nerabdatoare si vad in ochii ei cat tresare la fiecare cuvant, dar stie sa se stapaneasca si incheie spunandu-mi:

-Mda, e ok, uneori scrii de cacat. Dar rahaturile tale sunt mai bune decat ale celorlalti. Norocosule!

Si arunca foile intr-un gest ironic langa mine in pat. Apoi rade usor, cautandu-ma cu coada ochiului

-Te iubesc!

-M…Multumesc! Stiu, sunt penibil cand incerc sa fiu ca ea. Pur si simplu e mai buna.

Stiti  ca vorbeam de draperii? Si de o dimineata, in care ma enervase cu fumatul ei. Mereu cand vorbesc despre ea deviez de la subiect, fiindca am atatea de spus. Este cea mai interesanta persoana din viata mea. In aceiasi dimineata s-a asezat langa mine in pat…