Tag Archives: soare

Buna dimineata!(08:00-09:00)

Posted on

Ti-am recunoscut vocea printre sutele de scene ce se derulau mult prea rapid in subconstientul meu. Viata mea transformata in film. O mizerie hollywoodiana, precum acelea de obisnuiesc sa ia Oscarul in ultimii ani. Bine ca a fost totul doar un vis. Ma simt atat de salvat acum. Salvat de tine…o sa dureze ceva pana vom fi chit. Mai ales ca daca iti voi povesti ce am visat, imi vei scoate ochii toata viata. Parca te si aud: „Noroc ca te-am trezit eu, ce te-ai face fara mine?!”. Probabil nu as fi invatat sa iubesc fara tine. Mare pierdere, poate era castig…sau poate nu.

-Dani, trezeste-te!

Nu am avut puterea sa deschid ambii ochi. M-am asigurat ca esti langa mine si genele mi s-au lipit inapoi. Intr-un somn scurt. Pana cand voi simti mirosul de cafea ce ma va trezi cu siguranta. Insa nu cafeaua m-a trezit (incetezi vreodata sa ma surprinzi?) au fost buzele tale care se plimbau pe un bulevard unic, trasat de tine. Incepand de la ureche (acolo m-ai muscat putin), apoi pe gat, unde te-ai oprit pentru o secunda sa te holbezi la marul lui Adam, apoi saruturi dulci pe piept ce se pierdeau undeva pe abdomen (sau de acolo nu am mai putut tine contul). Degetele tale ce se plimba prin parul meu si saruturile noastre ce sunt intrerupte de zambete. E prea devreme pentru noi, dar ne-am propus sa ne intrecem cu timpul si pana acum cred ca am reusit sa-l invingem. Tocmai mi-am gasit drogul preferat, lasa-ma sa devin dependent, apoi trimite-ma de urgenta la dezintoxicare, unde voi petrece cateva zile izolat, ca intr-un final sa pleci si sa fiu nevoit sa urmez niste pasi pentru a ma putea curata de tot, desi stim amandoi ca e imposibil asta. Este prea tarziu deja pentru a mai reusi sa uitam de tot. Si in plus, aduci mereu cu tine tentatia aia, pe care altii nu o simt, pe cand eu, da.

Te-ai ridicat usor, lasand cearsaful sifonat, imbibat in mirosul specific tie. Inca iti mai simt bataile inimii in pat. Ai deschis jaluzelele, apoi geamurile, facand semn unui val de aer proaspat, cald, ce mirosea a vara, sa ma trezeasca. Te admir atunci cand esti cu spatele la mine. Nu vreau sa-ti mai dau nici o satisfactie, ai deveni iarasi aroganta, desi imi place si cand esti asa. Ai lasat soarele sa intre in camera si te-ai dus sa faci o cafea. Acum cateva ore eram decedat, aparut la stiri, prins intre ecourile unor ego-uri si dramele din viata mea. Impact mortal cu un stalp. Eram departe de viata ce o doream. In dimineata asta am inviat, ajutat de glasul tau si de atingerile tale. Nu stiu daca am tot ce imi doresc, inca nu am facut inventarul, dar sunt fericit si am o gramada de timp pe care vreau sa ti-l dedic. Am inviat si tot ce a fost s-a sfarsit, acum am un drum nou in fata. Infinit.

M-am ridicat din pat si m-am dus pe balcon. Am tras puternic aer in piept si am mangaiat soarele. Te simt…cum stai in spatele meu si te uiti la mine. Simt mirosul cafelei din ceasca ce o tii in mana si iti anticipez muscaturile buzelor tale. Imi trec mana prin par si zambesc. E un cer albastru, senin. Totul e atat de linistitor…

Reclame

Blestemat

Posted on

Ma aflu in fata usii tale. Aceeasi usa pe care mi-o imaginam in zecile de nopti in care-mi distrugeam somnul dulce cautand cuvintele potrivite pe care sa le insir pe foi, sa le recitesc si sa le simt. Ma automutilez, imi infig singur pumnale direct in suflet. As vrea sa fiu mai inuman, sa nu mai amplific fiecare sentiment si apoi sa ti-l transmit. Uneori nu vreau sa doara, dar doare atat de placut incat foile mele suspina de placere sub lacrimile ce se scurg din pix. Ma simt binecuvantat cand am harul sa-ti transmit ce scriu, ca de la suflet la suflet, dar sunt un binecuvantat blestemat, sunt sigur.

Am batut la usa ta fiind pierdut prin sentimente, ma simt absent . Un ritm natang, inegal ca masura, handicapat sonor, ai fi ras daca m-ai fi vazut. Atatea mile batute fara sa ma gandesc la distanta, vedeam doar linia de sosire si acum ma desparte doar un vizor. Ma tenteaza sa pun mana pe el, dar stiu ca urasti surprizele si mi-ai spus ca misterul poate fi doar feminin. Nici nu te-ai uitat pe vizor, tipic tie. Ai deschis usa si inainte sa te vad o raza de soare aproape m-a orbit. Tu chiar dormi cu soarele in camera. Blugi scurti, taiati si un maieu negru, par ciufulit si esti nemachiata. O dimineata de vara perfecta…

Inca nu dorm…doar am atipit.

Iarna, februarie, trecut demult de miezul noptii, pierdut prin alte vise sunt gata sa-mi bat iarasi joc de un somn bun. Usa inca nu este deschisa si vara este inzapezita pe drum, doarme in trenul fericirii mele. Vreau sa sparg valuri…cu tine de mana…

Blestemat pentru ca inca nu stiu cum sa simt tot ceea ce scriu.

 

Poate aici e locul meu…

Posted on

Iarasi ai adormit dezvelita. 4 AM, dimineata de vara. Momentul cand incepe sa apara pe cer o raza de lumina, desi soarele inca nu s-a trezit. Dar pe strada noastra este soarele rasarit de ceva timp. Am cearcane la ochi, rezultatul unui exces de cafea si cuvinte, din ziua ce a trecut. Esti cu spatele gol si cu picioarele scoase afara din cearsaful ce respira obosit. Mi-ai spus demult ca nu poti dormi fara sa simti ca esti invelita cu ceva. Ce detalii nefolositoare ma faci sa tin minte.

Varfurile firelor de par iti sunt lipite de spate, usor umede. Imi amintesc gestul acela plin de feminitate cand ti-ai dat jos sutienul inainte sa te asezi langa mine, in pat. Mi-am spus atunci, in minte, ca voi scrie despre el. Te-ai fi gandit, atunci cand spuneai ca ti-ar place sa ma inspiri candva, vei ajunge sa o faci? Spuneai asta, apoi zambeai in stilul tau unic si sorbeai zgomotos din ceasca cu cafea, incercand sa te eschivezi.

Scrumiera este umpluta de o ura nebuna, lasata de scrumul din tigarile ce-mi spuneau povesti atunci cand simteau atingerea buzelor tale. Mormantul chistoacelor cu urmele rujului tau pe ele. Pe masa zac hartii umplute de cuvintele mele fara nici o valoare. O scrisoare mazgalita a adormit pe noptiera. Da, prefer scrisorile, sunt mai sincere.

O adiere de vant pierduta printre aleile intunecate se strecoara pe geam si trece parca prin mine. Tipul acela de adieri ce vin doar in serile de vara si le simti ca pe o sansa de evadare. Miroase a mare si a nisip. Lumini se pierd in zarea intunecata si pe cer rataceste un pescarus hoinar. Mi se face dor de mirosul pielii tale si ma intorc in pat, langa tine. Poate aici imi e locul.

Necuvintele (3)

Posted on

Pasii imi spun sa stau, inima sa merg departe, ratiunea imi sopteste ca sunt nebun daca folosesc doar speranta ca scut impotriva vietii si ca destinul continua sa nu existe, timpul ma alunga departe, prea departe sa ma duc cu gandul, undeva unde voi fi singur si voi lasa clipele sa fuga. Insa ea, ea imi arunca doar o privire si ochii ii sunt plini de dorinta si ma face sa ignor tot, sa vreau sa continui, sa alung tot, sa o tin de mana si sa ma invelesc cu zambetul ei cald. La povestea asta nu vreau sa am nici inceput nici sfarsit,vreau ca totul sa ma ia prin surprindere si sa fiu doar un turist ce se rataceste pe strazi inguste, cu aparatul foto de gat, cu rucsacul in spate si ea sa-mi intinda mana si sa ma traga pe strada principala de fiecare data.

Avem de mers pe o strada ce urca incontinuu, sper sa nu se mai opreasca, sa merg cu tine la infinit… cand ajungem sus, urmeaza sa nu te mai vad pana cine stie cand, un an, doi, un deceniu, un secol, un infinit, doua…trei clipe, patru pereti, cinci regrete, sase lacrimi, 7 zile…de o mie de ori…? Iti asezi bratul dupa mine si faci primul pas, pe strada pavata cu caramzi aurii (Mergem la Oz?), soarele bate slab, asteapta sa moara si sa reinvie a doua zi, acum se ascunde dupa un deal, maine va iesi din mare, el da pavelelor culoarea aurie, reflecta frumos in ele, iti spun ca imi aduce aminte de L.A si razi putin (Iar visezi la Los Angeles ma?), iti face o placere nebuna sa ma trezesti din vise (Tu esti prea copil). Printre povesti si imbratisari aproape ajungem sus, incepe sa doara, ca un glont in burta. Buzele tradeaza infranare…

Un autobuz cu numarul pe care nu vreau sa-l vad tocmai oprea in statie, ti-am simtit iarasi obrajii calzi si pe care nu ma gandeam ca ii voi tine asa bine minte, dar mi-ai potolit setea de iubire spunandu-mi ca il astepti pe urmatorul. Doar ca, timpul a contat iarasi prea mult si momentul in care mi-ai spus „Trebuie sa plec”, tocmai se deruleaza in fata ochilor mei, ti-as spune mai multe daca m-as pricepe atat de bine sa vorbesc pe cat scriu…dar cuvintele le pierd acum…Tocmai te-ai urcat in autobuz. Ochii mei au cautat figura ta cu disperare dar acceleratia autobuzului a intrerupt de tot conexiunea noastra…sunt confuz…abatut…

De aici pixul a refuzat sa mai scrie, a spus ca il doare prea tare si ca prefera sa planga si sa se sinucida, dizolvandu-si pasta, decat sa reciteasca cineva cuvintele acelea pe care lacrimile si anii se vor asterne lasand riduri.

Povesti de litoral

Posted on

Soarele imi ardea cu o placere meschina spatele,eram intins pe burta cu fruntea pe o mana si capul in jos.La un moment dat simt o usoara gadilare pe omoplatul stang,unghia ei isi facea de cap pe spatele meu,desena vise.Apoi doua buze reci se lipesc de ceafa mea facandu-ma sa tresar.Ma intorc doar pentru a-i lasa in grija si buzele mele,stia ea cum sa se joace mai bine.Si ma amageste putin prinzandu-mi buza de jos intre buzele ei carnoase si trage usor de ea („Leoaica tanara,iubirea”).Eu stateam intins jumate pe nisip privind la cer si ea statea aproape peste mine,mai acoperea uneori razele soarelui cu firele-i de par umede.

Intind mana si iau un pumn de nisip si las boarea de vant sa mi-l strapunga si sa-l imprastie putin cate putin.Isi intinde mana cu miscari gingase si imi inchide usor pumnul spunandu-mi:

„Timpul se scurge printre degete,strange-ti pumnul!”

„Atunci,vom fi salvati o sa petrecem aici pe litoral o vesnicie”.

Ea rade elegant,afisandu-si varful limbii printre dintii albi :

„Nu merge asa, doar se va scurge mai lent si ar fi bine sa profiti.”

Eu insa imi pierd timpul prin povesti de litoral unde nu stiu cine esti…