Tag Archives: tu

Cer senin.

Posted on

Tind să cred că ti-am cerut atât de puţine încât am uitat cum să ofer. Vreau doar să văd în fiecare zi lumina aceea din ochii tăi, atunci când auzi numele meu pe alte buze. Să nu mă laşi să cad în cine ştie ce fel de nopţi, din care să nu mai am puterea să mă regăsesc. Măcar puţină lumină. Mulţumesc mamă, că ai aprins becu’ la mine-n cameră! Era cât pe ce să mă pierd, chiar în noaptea în care mă căutam. E greu să găseşti pe cineva iubit printre toate curvele astea, honey. Trebuie să plec, tată! Aşa trebuie să fie! Aveam rucsacul pregatit oricum. Mi-ai povestit demult că zilele alea negre vor veni. Omorai zilnic cam douăzeci, treizeci de speranţe, cu fiecare ţigară fumată. Au trecut zeci de ani de când faci asta şi încă zâmbeşti. Urăşti. Şi la fel de tare iubeşti. Sunt mândru de tine, se vede prin ochii mei. Cred că trebuie sa fie şi invers. “Dacă nu îţi este bine aici, pleci! Oricum murim de când ne naştem pe aici!” Nu îmi mai este bine aici. Aveam oricum şireturile legate, demult.

Şaptişpe’ milioane de oameni într-un singur oraş. Asta da iubire faţă de arhitectură. Clădiri, străzi întunecate și oameni. Unde e iubirea? Poate printre crăpăturile din asfalt sau prin birourile de la etajul 65. Facem dragoste în mașină când ajungem pe Route 66. Promit! Pe bancheta din spate. Printre bani.  Ți-am promis doar! Te las să alegi tu muzica. Oamenii se mănâncă între ei. Printre bani. Capitalism. Canibalism. Ți-am lăsat un semn pe umăr. Te-am mușcat aseară. Dormeai. Mureai.  Mă ustură buzele de la atâtea minciuni. Îmi e dor de tine, iubita! De cum erai cu 3 ani în urmă. Acum ești nimic. Îmi e silă!

Ai auzit?! Și Dumnezeii mai cad. Când încep să visez e în regulă să te temi. E în regulă să iubești. Ție când îți va fi frică, Doamne? Și eu mai mor. Din când în când. Când îmi e dor de ea. Dar mă trezesc în fiecare dimineață cu o cafea caldă, miros de pagini vechi și cu picioarele ei fine ce stau impunătoare peste mine cât timp citește, așteptând să mă trezesc. Sunt un norocos. Ironic nu? Uitasem ce e somnul. Am aflat iubirea când nu era momentul potrivit, am alungat-o în cele mai întunecate coclauri și capitole și acum…o redescopăr. Uneori e mai bine să revii asupra unor sentimente, dar pe oameni diferiți. Nu e ca și cum trăiesc ceva ce am mai trăit sau simt ceva ce am mai simțit, e diferit, e totul nou cu tine. Mă simt bine, fericit, vindecat. Cred că suntem proiectați să iubim și, paradoxal, iubirea e undeva între durere și orgasm. E o lumină ciudat de primitoare în ochii tăi reci, atunci când auzi numele meu. O văd în fiecare zi și mă găsesc mai mult în fiecare noapte, printre firele tale de păr și pictez trasee pe coloana ta. C1-C11-drumul înapoi, către noi. Iubirea miroase precum asfaltul newyorkez după o ploaie torențială de vară. Cred că ți-am cerut atât de multe încât mi-am adus aminte cât de greu este să oferi. Dar e trecut de miezul nopții, geamurile imense, aburite, sunt desenate cu degetul de tine și aburii ies din canalizări, în timp ce oameni cu glugi merg prin frig, pe strada noastră …hai să facem dragoste și să nu ne pese de ei!

 

Anunțuri

„Si daca intr-o zi te vei citi, sa stii ca-i mana mea”(13:00-14:00)

Posted on

E monoton aici si intuneric si ma simt pierdut. Aseara credeam ca apartamentul imi va radia de fericire cand se va umple cu o persoana noua, gata sa-i acorde atentie. Azi imi dau seama ca m-am inselat, sunt ca si pana acum, doar eu si el. Ca-n vremurile bune, baiete! Cred ca asa vom fi mai mereu. Ma cunosti, m-ai ascultat de atatea ori, stii ca-mi fac vise odata cu primul sentiment aparte ce imi iese in cale si ma pierd pe plaje insorite si prin orase mari cu prima fata care-mi acorda timp si ma lasa sa ma indragostesc. M-am ridicat si m-am dus sa deschid geamurile si jaluzelele. Am nevoie de mult soare pe strada mea. Imi lipsesc cateva voci si mai ales a ta, dar am un sentiment ca e prea tarziu pentru noi si ca pentru tine am fost doar o aventura, in timp ce pentru mine pareai una dintre cele mai importante expeditii. Ca acelea cu caravane prin Sahara, cu plimbari in balon, curse lungi cu trenuri de mare viteza prin Japonia, cu rute speciale, cu nopti new-yorkeze, plimbari prin parcuri imense si pe strazi inguste, neluminate. Tururi prin Europa si incheiem prin a ne refugia pe o insula in Caraibe cu tequila si ape limpezi, turcoaz.

M-am trantit in canapea si gandul imi zboara tot catre tine. Nu ma mai intreb daca se intalneste cu al tau, fiindca sunt sigur ca al tau nici macar nu a plecat catre mine. Am un gol imens in stomac la fiecare imagine cu tine proiectata in mintea mea. Tresar cand iti aud numele…Aveam atatea planuri pentru noi! Acum mai am doar nopti nedormite si ore care nu mi le va da nimeni inapoi. Simt ca drumul asta incalcit, inceput pe o plaja si terminat la mine in apartament, ce a durat cateva ore, are doar un singur capat.

Am pus mana pe telefon sa te sun, am apasat apelare, am pus telefonul la ureche, dar am inchis. Nu cred ca e bine. In plus, ce iti pasa tie? Acum doua ore mi-ai cerut sa plec…o lacrima cade grea pe obrazul meu. E o durere pe care nu o sa o cunosti niciodata!

Ti-am sarutat fruntea de atatea ori, te-am strans la pieptul meu si ti-am spus ca aici esti in siguranta. Mi-ai zambit si m-ai sarutat apasat. Mi-ai muscat buzele si te uitai la mine muscandu-ti la randul tau proprii-le buze. Mi-ai strans mana si te-ai pierdut in ochii mei intunecati. Ai fost salbatica, apoi te-ai imblanzit…ai fost tu…apoi te-am pierdut. M-ai iubit, apoi ai uitat sa o mai faci, sau poate doar ai mintit. Ti-am gustat amarul pielii si ti-am dat fiori. Am reusit sa-ti tin lumea in palma si nici macar nu ne intalnisem. Acum toate astea capata sens doar in cuvintele mele. Apasa clapa aia de pian si zgarie corzile de vioara, atunci cand iti vorbesc asa! Am sentimentul ca totul a fost un film de scurt-metraj, cu un decor de Mai bine ales si cu un regizor cu o viziune aparte. Am strans din pleoape si apoi am privit in gol spre cer. Incerc sa te inteleg, dar m-am pierdut pe drum.

Am luat laptopul in brate si am inceput sa scriu. Cuvinte pentru tine, despre tine, cu mine, fara tine, despre ei, bilete, scrisori, episoade…cum ar fi totul fara mine? Vei realiza vreodata asta? Am strans tot, de peste tot, si anii i-am transformat in file si sentimentele in cuvinte si suspinele in puncte de suspensie. Am transformat totul in mine, atunci cand ma expun pe foi si am inchis totul intr-o carte. Probabil o vei citi intr-o zi, pe plaja, cand vei fi pe cale sa-mi uiti numele! Probabil te vei regasi, destul de mult. E ironic cum toata iubirea mea pentru tine poate  sa incapa intr-un singur folder! Nu?!

Tu, a mea(06:00-07:00)

Posted on

Ne-am asezat amandoi pe pat. Suntem obositi, dar suntem tineri…Nu imi e somn insa tie da. Stiu, tu esti cea mai somnoroasa dintre noi. E placut sa stiu atatea detalii.

Imi strange mana calda in palmele-i reci si-mi spune:

-Ti-a luat multe ierni sa ma gasesti!

– Cam prea multe. Asa de previzibil sunt?

-Nu, dar se vede in ochii tai, pe buzele tale si in tonul vocii tale, e altfel cand vorbesti cu mine! si rade…

Isi da jos ochelarii de la ochi, ii aseaza grijuliu pe noptiera, gesturi simple…Ochii mari, cuvintele ei ce-mi soptesc parca sublim numele si buzele ei…atat de moi. Am visat la ele fara sa stiu, le-am atins grijuliu in fiecare seara in care-mi atingeam cuvintele si am tanjit dupe ele cautandu-le la atatea femei. Vreau sa ma pierd prin verile ei, sa ne uitam amandoi la stele intr-o noapte prea tarzie si sa te tin in brate in noptile racoroase de vara, cand adormim goi, doar cu noi doi in ganduri. Vreau sa te intalnesc in fiecare vis si sa-mi conturez alte vise alaturi de tine, vise in care vei crede mai mult decat o fac chiar eu, stiu ca ai puterea asta. O sa spargem valurile marii amandoi de mana si ne vom ridica unul pe altul din gropile vietii. Traiectoria mea…plina de iluzii, va fi greu, dar simt ca vei fi acolo. Sa ma ridici, sa ma scuturi de praf, sa-mi saruti fruntea si sa-mi spui ca nu are ce sa fie mai greu cand suntem amandoi. Pieptul tau pe care sa plang si degetele tale ce se joaca in parul meu, devenim exemplari si stralucim impreuna.

Inima imi bate prea tare. Cred ca ti-am anticipat fara sa vreau venirea. Te regasesc in cuvintele mele si in visele ce le-am impartit la doi. Esti gandul meu lipsa, cuvantul ce-mi sta pe varful limbii dar nu-l gasesc, completarea perfecta, puzzle-ul sufletului meu si toate piesele sunt la tine. Construieste-ma cu grija!

Sunt iar pierdut in ganduri, nu e bine. Simt patul moale sub noi, parca sunt pe o saltea si marea ma poarta in larg, in timp ce soarele-mi arde pielea. Dar nu ma lasi sa cad prada gandurilor mele fiindca ma cunosti, desi nu ne stim demult. Parca ne-am cunoscut acum o viata, sau doua…

-La ce te gandesti? M-a intrebat in timp ce si-a lipit buzele de gatul meu.

-La nimic, asa…

-Gandeste-te la noi, ia-ma in brate si ai grija de mine!

Si acum tu esti peste mine, ma invelesti si imi porti de grija si esti caldura mea din noptile de iarna si din zilele ploiase de toamna. Esti plapuma mea preferata si nu as suporta caldura alteia, ar fi prea rece. Mi-ai ridicat standardele. Te vad cum imi atingi visele cu degetele tale fine si totul pare mult mai simplu. O sa fiu al tau si tu a mea…