Tag Archives: viata

Dark Fantasy [part II]

Posted on

-Du-mă undeva unde pot asculta doar oceanul și vocea ta. Voi, oamenii din publicitate, vorbiți frumos. Mereu am avut ce mi-am dorit, iar acum te vreau pe tine.

-Asta nu înseamnă că mă poți avea.

-Deja te am. Mi-ai spus despre viața ta. Probabil te cunosc mai bine decât multe femei ce și-au lăsat parfumul prin patul tău. Suntem amândoi aici, în mașina ta. Doar noi doi și noaptea. Luminile sunt departe, în spate. Suntem aproape de ieșirea din oraș și tot ce se vede e cerul înstelat, șoseaua goală, și farurile de la mașină. Oamenii sunt ca și orașele…CITESTE MAI MULT

http://www.daninovac.com

Anunțuri

Februarie cinci.

Posted on

Cinci februarie. Două fără un sfert noaptea. E ger și ceață. A nins noaptea trecută. Acum a rămas doar frigul predominant, poate și frica. Încerc să fug de ceva ce nu cunosc. De ceva ce nici măcar nu pot pronunța. Unde-mi sunt cuvintele?! Care e realitatea? Ce e viața, mamă?! Acum am de ales și știi că mereu mi-a fost frică de alegeri. Se merită să vin acolo? În brațele voastre, în iubirea voastră și în ura celorlalți? Și ce sunt privirile alea reci, ale oamenilor ce merg la ora asta pe stradă? Dac-ai ști cât îmi va fi de scârbă de ei. Sunt curios ce e mai departe. Sunt curios de viață, dar…sunt curios și de moarte. Ce să fac?! Încep să dau din picioare sau aștept să mă sufoc? Vreau un răspuns să mă ajute, va rog! Nici acum nu poți găsi așa ceva. Unele lucruri chiar nu se pot schimba. Nu?!  Știu că va e dor. Că mă așteptați de nouă luni. O să cunosti sentimentul peste câțiva ani. Doare tare. E o linie subțire aici. E viață și moarte. Habar nu am ce înseamnă astea. O să știi peste doi ani. Habar nu am ce e mai bine să aleg. E lumină într-o parte și întuneric în cealaltă. Am întins mâna spre întuneric. E frig. Dincolo, e cald. Ați uitat să-mi spuneți că uneori și acolo unde e cald, vor fi zile când va fi al naibii de frig. În 9 luni am auzit că vorbeați despre iubire, vise, împliniri, țeluri, viitor. Ce sunt toate astea? Le voi avea? Le voi înțelege? Cu greu. Începe să-mi fie greu să respir. Mă apasă tare. Mă innec cu sânge. Simt că nu am aer. Ceva se încolăcește de gâtul meu. Ce aleg?!! Dau din picioare. Mă sufoc! Ce este asta din jurul gâtului meu? Mă omoară! Cordon ombilical. În câțiva ani se va numi sfoară. Moarte. Viață. Presiune. Vei afla în viitor că vei alege mai bine sub influența ei. Vreau să ies de aici. Dau din picioare. Văd lumină. Văd zâmbete. Văd lacrimi. Ce sunt toate astea?! Se numesc momente și nu prea poți să le uiți. Ce e atmosfera asta? Așa de bine e aici? E fericire. Încearcă să nu te aștepți să o vezi prea des. Va fi mai bine pentru noi. Mă ustură ochii. Lumina bate prea puternic și nu sunt obișnuit. E un geam în dreapta mea. E aburit și scrie un nume pe el. Așa se întâmplă când atmosferă din încăpere este în contrast cu cea de afară. Aici e căldură și iubire. Afară e frig și răutate. Acela e numele meu. Oamenii îndrăgostiți scriu pe geamuri aburite. E o artă. O vei cunoaște când vei ajunge în gară și va trebui să-ți iei rămas bun. Crede-mă, o vei cunoaște foarte bine. Așa vei deveni eu, vei prefera visele mari, chiar dacă acelea dor până le atingi. Nu-ți va placea mediocritatea. Mă cunosc mai bine acum. O să crești greu, dar frumos. Vei afla! Vor trece ani și vei deveni eu, cel care te lămurește, nou-nascutule. O să fie un drum lung, ce va lăsa cicatrici. Dar vom ajunge la persoanele care vor ști să le închidă. Nu vor dispărea. Așa e viața! Acum ai ales. Simt ceva care mă înțeapă pe obraz. E barba tatei. Îți va plăcea. Și miroase ceva bine. E altfel, e special. E mama și mereu va mirosi așa. A „acasa”. Sunt curios (deja?!) ce este dincolo de geamurile aburite. E o lumină specifică iernii. Care apare doar când este zăpadă și cerul senin. Ce e dincolo se numește lume și e plina de animale, numite oameni. Unii au evoluat, alţii sunt tot animale, dar arată la fel ca ceilalţi. Sper să reuşim să ne ferim de ei. Foarte puțini oameni îți vor vrea binele, majoritatea sunt in camera asta, iar și mai puțini te vor ajuta. Acolo, undeva, e un cuplu. Doi îndrăgostiți, care au geamurile apartamentului lor aburite. La fel ca și geamurile din salonul în care te-ai nascut. Iar pe geam, au rămas urmele palmelor ei, încă de când atingea orgasmul. Așa te-ai creat și tu…adică eu.

Cinci februarie. Au trecut 23 de ani. Două noaptea. E frig afară, dar nu se simte și aici, deoarece e prima aniversare petrecută în apartamentul nostru și aici, lângă tine, e cald și mă simt mai împlinit ca oricând. Simt că totul a meritat. Simt că nu a durut în zadar și că răbdarea noastră s-a fructificat puternic. S-a transformat în visul nostru și visul nostru se bucură de un succes imens. Și acum e mai real ca oricând. Îți simt pielea caldă în fiecare noapte și îți simt buzele reci, cu gust de cafea dulce, în fiecare dimineață. Vocea ta care-mi spune „Neata!” mă face să am o zi mai bună. Am venit în dormitor să mă culc, dar am observat că nu ești în pat și că pe geamurile noastre mari scrie: „La mulți ani! Te iubesc, că o nebună!” Am început să zâmbesc și mi-am trecut mâna prin păr. M-am așezat pe marginea patului și așteptam să apari. Am auzit din sufragerie vocea ta, strigându-mă:

-Sper că-ți place surpriza de pe geamuri. Este în numele clipelor când îmi scriai pe geamurile aburite din tren.

 -Da, nu mă așteptam. Ți-am mai spus că te pricepi! Am mințit. Ești una dintre persoanele foarte imprevizibile, dar te cunosc și luasem în calcul o surpriză de genul. E doar instinctiv. Dar te iubesc enorm.

Normal. Ai spus asta încet, încât să nu aud. Apoi ai deschis ușa de la dormitor și ai intrat cu un tort mare în brațe și cu o sticlă de șampanie. Am venit să te ajut, dar m-am oprit puțin să-ți admir lenjeria neagră. Am deschis sticla de șampanie și am turnat în pahare. M-ai luat în brațe și ai început să mă săruți. Ne-am mâzgălit cu frișcă și tot noi ne-am curățat. După care ai vrut să te asigur că voi găsi în tort cadoul. Un set de chei. Ai râs și ți-ai mușcat buzele, după care m-ai tras lângă geam și ținându-mă de mână ai îndreptat degetul către o mașină din stradă. Unghia ta a lovit geamul și a produs acel zgomot care îmi face pielea de găină.

 -Ți-am spus de atâtea ori că va veni vremea când te vei uita în spate și vei vedea că toți ceilalți sunt ridicoli. Dar îți place așa tare să te desconsideri. Acum hai în pat! Mâine avem treabă. Lasă să ningă peste noul tău cadou.

Am dat drumul la muzică. The Weeknd. În seara asta stai deasupra. Acum urmele palmelor tale rămân pe geamuri.

 Ai știut să alegi se pare!

Sa nu uiti!(19:00-20:00)

Posted on

Suflet prost! Mai ramane doar sa iau toata vina asupra mea. Dar oricum ar fi, e prea tarziu si am invatat ca daca stau in loc timpul ma va dobori. Inima-mi bate mecanic. Ma simt mintit. Valurile imi soptesc. Imi spun ca ce se intampla e normal. Daca ramaneam, ma pierdeam. S-a terminat demult si trebuia sa constientizez asta. Daca ma voi lupta in continuare, o sa pierd doar eu. Nu mereu poti simti si a doua oara. Vreau sa alerg odata cu vantul. Sa simt sub talpi nisipul ud, scaldat de valuri. Mi-am dat jos camasa si am alergat catre ocean. Soarele se stinge si odata cu el ultimele mele regrete. Pe chipul meu se intipareste zambetul unui copil. M-am aruncat in valuri. Inca mai am impulsuri dictate doar de adrenalina. Ca atunci cand un tren trece prin fata mea…ma face sa-mi pun atatea intrebari. Ce ar fi daca as pleca definitiv? Sunt doar ganduri. Apa ma va curata de tot, chiar si de ele. Valurile imi descriu linia plutitoare a vietii si ma fac sa realizez ca tot ceea ce am e pentru ca merit. Soarele imi lumineaza calea chiar si cand ii este cel mai greu sa o faca. O sa mori curand prietene, doar cateva minute. Maine vei fi altul, mai puternic, mai nou, mai implinit. De data asta ma voi comporta ca si tine. Maine voi fi altul.

Viata mea este precum spuma marii. Trebuie sa inchizi ochii si sa te arunci in ea. Dragostea mea s-a risipit demult pe strada noastra, cand mi-ai spus ca de aici incolo te descurci si singura. Si arta, scumpa mea…este doar o boala! Dragostea devine de multe ori dezamagire. Poate iubirea este doar in mintea noastra. Ca atunci cand ne simtim pierduti sa cautam pe cineva in care sa avem incredere si cu care sa ne simtim in siguranta. Dar inca nu m-am resemnat. O sa gresesc iar si iar o sa platesc. O sa iubesc iar si iar voi scrie despre…sunt dependent de cuvinte si sentimente. Soarele picteaza in culori vii pe cer. Norii formeaza doua aripi. Probabil un inger beat si le-a uitat in timp ce-si cauta Raiul. Valuri imi incetoseaza privirea si innot inapoi spre mal. Mai sunt cativa nebuni care vor sa faca baie la apus. Am un zambet tamp pe chip. Sunt fericit! Stiu ca zorii zilei imi vor deveni mormant si gandurile vor fi cuvinte pana la rasarit.

Stii, inca mai cred ca sunt cine visez sa fiu! Vreau doar sa-ti mai aduci aminte…

Capat de linie(07:00-08:00)

Posted on

Habar nu am cum viata mea s-a transformat asa, atat de repede. Apas disperat acceleratia. Niciodata nu mi-a placut viteza, dar acum merg cu mult peste limita legala si nimic din mine nu pare a fi deranjat de asta. Masina a scos un sunet destul de urat cand am turat-o. Dar cui ii mai pasa?!

Nu este nici noapte, dar nici zi. Nici macar nu reusesc sa recunosc perioada zilei in care ma aflu. Mi-am uitat si ceasul pe noptiera din dormitorul ei. Futu-i! Mi-am ridicat ochelarii si am privit in oglinda retrovizoare. Am ochii rosii, in sfarsit m-am transformat in monstrul in care am zis ca nu voi fi niciodata. Mai este mult pana se termina totul?! Cat mai am pana la capatul drumului? Imi consult GPS-ul. Ironic.

Nu mai tin minte cum am plecat, cum a inceput totul. Stiu ca ea dormea, sau macar asa credeam. Dormea atat de frumos…as fi vrut macar sa o sarut pe frunte si sa o asigur ca totul este bine intre noi, dar nu am mai avut timp. A trebuit sa plec. Aud inca foarte clar in cap vocea medicului de pe ambulanta: „Sunteti chemat de urgenta la Spitalul Z. In apartamentul dumneavoastra s-a inregistrat un caz de sinucidere, victima sustine ca va este cineva foarte apropiat. Veniti cat puteti de repede!” Cacat! De ce nu pot avea macar o data parte de ceva frumos, pana la epuizare? Si de ce, de fiecare data trebuie sa intervina ceva?! In cateva ore viata mea se schimbase in ceva frumos, in ceva ce mi-am dorit mereu. Cand totul era aproape sa se aseze pe o linie pozitiva si bagajele tale erau gata de drum si apartamentul meu iti spunea: „Pleaca!”  ai ales sa faci gestul asta de rahat, ca sa-mi aduci tot trecutul iarasi pe cap si sa ma bat cu timpul din nou. Si stii ce doare cel mai tare? Ca aveam sentimentul ca am reusit sa inving timpul pentru cateva clipe! Stii ce am urat mereu la tine? Faptul ca nu stiai sa gandesti. Egoismul tau nu se gandeste la cei din jur si sigur ai avut o criza ca nu ti-am mai dat atentia necesara. Nu, nu mai am nevoie de tine si este cel mai ipocrit lucru sa-mi cersesti iertarea taindu-ti venele. Imi mai inspiri doar mila si sila! Apas mai tare acceleratia! Mai e mult pana la capat?

-Daca vrei sa faci arta nu vei cunoaste prea des fericirea. Arta nu vine din fericire!

Am tresarit la auzul acestor cuvinte, cunosc vocea. Pe bancheta din spate sunt doua femei goale. Singurele femei ce-mi intorc cuvintele despre iubire, habar nu au cat le urasc! Am facut dragoste cu ele nopti la rand, le stiu fiecare fantezie si pozitiile preferate. Stiu ce tigari fumeaza fiecare, ce bijuterii prefera si parfumul preferat. Le port cu mine de mic, dar am facut cunostinta cu ele mai tarziu, apoi am inceput sa bem cafele impreuna, sa ne impartasim secrete si planuri de vacanta si sa ne spulberam vise si cariere. Am inceput sa scriem impreuna si m-au invatat sa evoluez, dar m-au tras si in jos cand eram prea sus, sunt niste curve defapt! M-au invatat cum sa pierd noptile si cum sa ma hranesc cu vise, m-au tinut departe de iubire, pana acum cateva ore. Sunt ego-urile mele si nu sunt incantate sa va cunoasca, chiar nu sunt!

-Ar fi cazul sa mai apesi putin acceleratia, avem un prieten ce vrea sa te cunoasca. Hahahaha! (Ea este cea cu sarcasmul).

Ma simt stimulat mecanic, inconstient apas pedala pana la fund. Simt cum creste adrenalina si cum scade controlul meu asupra masinii. Volanul mi-a alunecat din mana si te-am revazut dormind, asa cum te-am lasat…Stalpul acela pare destul de meschin, nu are de gand sa ne ocoleasca. Curvele astea doua din spatele meu continua sa rada diabolic, ca si cum totul este normal. S-a auzit o bufnitura destul de mare, am simtit cum sangele-mi inunda capul si bataile inimii zvacneau in ceafa…sau in afara ei. Am auzit cum imi trosnesc propriile oase, noroc ca nu a mai avut cand sa si doara. Sper doar sa fie ceva dupa, iubita!

Ma simt cazand in gol, e negru in jur si am senzatia ca ma apropii tot mai mult de o suprafata dura…nici macar nu doare.

Dans

Posted on

M-am izbit violent. Contuzii. Operatie pe cord deschis. Aparatul meu sentimental  sufera de o disfunctie grava. Se deregleaza usor in prezenta ta. A trebuit sa cad de sus ca sa-ti inteleg iubirea. Te-am ascultat. Ti-am dansat dansul, chiar daca picioarele mele erau legate. Am pasit cu teama, cu teama de a nu da gres. Stii ca cel mai mult imi e teama de esec. Am inchis ochii si mi-am reamintit sfatul de a simti muzica. Calc cu pasi nesiguri, dar condusi bine de impulsuri si de instinct. Dansul asta seamana cu viata mea. Mi-am lasat temerile deoparte si fiind prea las te-am lasat pe tine sa conduci. Am incredere! Tocmai am pasit peste orgoliu, poate e un pas mare, poate ma desincronizez sau poate voi dansa perfect. Sau poate voi cadea…sunt indecis inca. Nu stiu exact ce sa fac cu dansul meu. Cum nu stiu mai mereu…ce sa fac…

Emotii. Prost moment sa etalez sentimentele abundente din caracterul lui Dan Novac. Am nevoie de liniste. Privesc in ochii tai…simt siguranta si vad urme de iubire. Familie, prieteni, iubire, vara, mare, cuvintele mele, vise. Sunt doar cuvinte, toate, dar te fac sa simti atat de multe! Fruntea ta isi gaseste refugiu pe umarul meu, iar imi dai emotii. Cred ca insemni mai mult decat ma asteptam. Am dansat bine, ce e drept si eram sa te pierd spre sfarsit, in aceea pirueta, dar am strans in ultima clipa puternic mana ta si ti-am soptit. Te iubesc! Tocmai innot impotriva curentului. Fuga mea de responsabilitati s-a terminat? Poate… Am invatat ca trebuie sa dai ca sa primesti. Si poate iubire fara sacrificii nu exista. Un lucru e sigur, capacitatea noastra de a simti se mareste atunci cand suntem pe cale sa pierdem acel ceva care ne face sa simtim.

A doua zi cand m-am trezit langa tine, cu parfumul tau tinut prizonier de narile mele, am stiut ca vreau sa fii acolo in fiecare zi. Am sorbit din ceasca de cafea ca un om mare. M-am apropiat si ti-am soptit. Imi acorzi acest dans? Ai zambit, m-ai tras spre tine si ai spus: As vrea sa am puterea sa ti-l acord toata viata, ramane de vazut. Mi-ar place chiar sa-ti port numele candva…

Ti-am spus ca intr-o zi voi scrie despre tine, trebuie doar sa crezi in mine.

 

Sa existi!

Posted on

Mirosul cafelei intr-o zi minunata.Razele soarelui intrand prin geam si atingandu-ti fata.Verdeata ierbii din timpul verii,florile primaverii,frunzele toamnei si zapada iernii.Mirosul paginilor unei carti noi.Bolta plina de stele.Apusul dintr-un balcon fitos si rasaritul de pe nisipul de langa mare.Racoarea unei canapele din piele alba,vara.Emotiile,fluturii din stomac.Sentimentul de iubire.Prima nota proasta,prima minciuna,primul sarut,prima iesire in lume,prima data cand vezi lumina soarelui,primul cuvant spus,prima litera scrisa,prima idee buna,prima afacere mare,prima idee ingenioasa,prima cadere.Gustul strugurilor in august,corcodusele furate cu prietenii.Prietenii tai.Distractiile ce doar voi le stiti.Ochii verzi,albastri caprui ai persoanei ce o visezi.Visele tale.Fluturii ce traiesc doar o zi.Scoicile prin care se aude marea.Valurile in care te arunci.Senzatia de frica.Filmul preferat.Muzica ce-ti gadila timpanul.Visele pe care tragi sa le implinesti.Norii albi de pe cerul albastru deschis priviti de pe iarba uscata cu iz de vara tarzie.Vacanta mare.Pizza.Speranta…

Sunt motive pentru care ai vrea si trebuie sa traiesti,de ce  mai exista oameni care  spun ca viata e urata?